Textele de mai jos conțin referiri la rușine, dar cu o relevanță mică.
Oh țară...
Ce păcat că mă trag, azi, din țara rușinii
Și-i păcat reciproc, că și ea m-a pierdut...
Și-o respect, că mi-e cuibul, de loc al venirii
Drept tărâm... Ce credeam fericit început!
Și-a mânjit plai de vis, de ambiții deșerte
-Jucând rol de-un popor, ce-și pretinde valoare-
Ce răsare-n mirosul de hoituri dejecte
Cu tărie de moț... Atotprovocatoare!
Ce păcat că mă supăr pe-un loc, de pământ
Fără viață, conștiință, rușine, credință...
Și mă plâng, că n-am cui, ca și alții înfrânt,
De-o izbeliște sumbră... În vid de conștiință.
Unde-mi sunt și părinții, prietenii lor,
Ce mi-au dat din bun-simț, gustul fin al valorii?
Ce păcat de imensul nedrept!... Muritor,
Mi-aș dori să reînviu... Frumusețea splendorii!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezgust
Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!
Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!
Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!
Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofrandă... sau... Blestem
Numai mie să-mi fie destin
Să nu pot să mă înalț peste chin?
Ce-i blestem ca la gând de festin
Să nu pot să mă bucur, să închin!
Oh, ce sincer gândesc să fiu bun.
În abstractul memoriei drum
Mă dezvălui, nu mint nicidecum;
Caut bine să fac și să spun.
Rugăciunea o zic din rărunchi
Spre copii, la părinți sau spre unchi,
Din convingere pură de trunchi
Ce mă trag eu; purtătorul de junghi.
Îmi iubesc cei prieteni ce-mi sunt
Și copiii exilați pe pământ.
Tac sfios la dușman înjurând,
Nu urăsc nici satanic de gând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna
Fotografie retușată
în alb și negru, fără gri...
Realitate răsturnată
de soare... cu intemperii.
Negație prin afirmare
de calitate în eșec...
Excepțiile în tipare,
înțelepciunea în zevzec;
iubirea urii,
sexu-n solo,
castu-aventurii...
soțu-n gigolo,
chinu-n plăcere
visu-n dezastru,
pelin de miere,
prostul drept astru...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, moștenit
Din naștere toți suntem o parte din trecut,
Cu viitor cu tot ce alții îl tot amână
Într-un mesaj nescris, predat din mână în mână...
Parcă așa mă simt mai scump, propriu-mi avut.
M-am pus pe îmbogățire de-a mea apartenență,
Să mă strâng o ștafetă cum un olimpic foc,
Să nu mă rușinez când mă plec, reverență
Și, golul ce rămâne să fie plin... în loc.
Cu gându' așa macabrul dispare-ntr-o vigilă,
Ce-și lasă doar amprenta pe fila dintr-o carte,
Topită-n bronz la unii, ori roata cu argilă
Ce-o învârte un olar, făcând un blid... aparte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uimiri
Ne rușinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Și nașterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.
Sex experimentăm și lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micțiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.
Adulter e adesea imoral,
Perversitățile nu-s sacrilegii
În patul nupțial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.
Preocupați de apetit oral
Interesați de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răspuns la chestiune inutilă
Băi, ce-i? Voi sunteți idioți
Să vă votați, ca voi, tot hoți
Și apoi să le strigați "Hoție!",
Când voi o practicați? Prostie!
Tot plângeți, fals înlăcrimați,
Că sunteți desconsiderați,
Când voi corupția iubiți...
C-o practicați de când vă știți!
Nu-i clar că sunteți cu toți mentori
Și cei aleși vă sunt doar vectori
De toate relele, ca frați...
Că de-aia și-i numiți, votați?
Ce dracu, nu vă e rușine
Să vă întrebați de unde vine
O lume ce predă "Înșeală!"...
Minciuni... fondante, în poleială!!!
[...] Citește tot
pamflet de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rebut... majoritar
Urăsc pe omul bestie, animal;
Țăran perfid, sau "domnul" din cvartal,
Rânjind când c-un picior lovește
Ce nu cuvântă, nu știe... "greșește",
Otravă pune, lanțuri cu capcane,
Pui nedoriți aruncă din balcoane...
Snobul ce crede c-animalu-i lesă
Și viața nu-i, de nu are adresă,
De nu-i a lui, "unic", proprietar,
Stăpân printr-o meteahnă... de primar,
Ce l-a-mpămăntenit demult pe zero lei,
Pe moldovean venit cu munca pe la chei,
Sau nespălat cu lot în folosință,
Luat lu' boier, demult, de neputință...
Otrepe humanoide ale rușinii,
Petiționând orice, cu cultul vinii
Că altu-o are, nu el, totdeauna...
Părintefil ce-și laudă odrasla; e una,
Cea mai deșteaptă, că mereu se scoală,
Să caște gura-n parc, pe banca fără școală...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Involuntară irosire
Am adesea sentimentul că pierd din mine
ce-i sunt,
nu fac nimic important
și știu și-mi vine
să urlu de necaz, mă-ncrunt,
dar sunt așa de ezitant
de neputință,
că niciun ajutor nu intervine,
iar rugămințile, cu sau fără de credință,
nu aduc niciun bine...
și se repetă, sau mai grav persistă
alunecarea-ntr-un abis
și nu spun nimănui, de prea multă rușine,
c-așa sunt educat;
fără tupeu, modest pe calitățile din listă,
să nu fac compromis
chiar dac-alerg în paralel pe șine
în mers accelerat
știind că nicio gară nu există,
sau nu-s primit... la mine e rasistă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Șah la rege
Popor, v-ați pervertit, cu minți spălate
Vă plângeți zilnic, nici nu știți ce vreți!
De voi depinde totul și puteți!
Nimic nu faceți, ca s-aveți dreptate...
V-ați chinuit - c-ați vrut - în comunism,
Plângeați pe Rege, România Mare,
Lui Ceaușescu i-ați cerut plecare...
V-ați păcălit cu "intervenționism".
Sunteți unici în gustul de omor
Asasinând stăpân ca de-obicei.
Călăii-s deputați, vă conduc ei...
Se îmbracă-n țoale boierești, și-și zic" popor".
Pe Rege-l huiduiți că vă vrea bine
Cu refuz de-adevăr pentru minciună.
Vă conjur să-nvățați calea cea bună
Și nu să faceți Europa de rușine.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Circuit închis
E "n-are"
pe stradă,
nici pentru mâncare
și-ar vrea să fumeze
... și n-are țigare
și face paradă
ținând metereze,
să-l vadă oricine
că nu mai e bine...
Nu mai are rușine.
Dar răul e altul,
căci stând
fără vlagă,
ajunge să creadă
că nemaimuncind,
umbrind doar asfaltul
... scutește din greu
și ban nu-l mai costă
și munca-i corvoadă...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop cadru
Se-oprește câteodată curs
neașteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ție... Fără vreun recurs!
Fără aviz, decis,
conștient,
ești desemnat de repetent;
pierzi sensul... Ești pe interzis!
Nici fan, din jucător nu ești;
spectator
privești la propriul rol, actor,
jucând zadarnic... T-irosești!
Și tot se mișcă fără tine;
paria,
nu sare nimeni. Ești avaria
acum... Și-ai făcut bine!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut țară!
Vă spun din proprie experiență
-Ce-am câștigat c-onoare și cu chin-
Că-n țara, unde-am-nceput o existență,
Îmi este spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat,
Chiar de încerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvăț; să nu mai cadă în păcat,
Să nu greșească precum alți, până mai ieri.
E țara unde vin, că-i casa mea,
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc câștig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
-Mă fură de țărâna unde-au fost-
Și n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
The cool man
Doar sâmbătă trăim
Și suntem tineri...
Poate și vineri...
Restul nu muncim.
Doar vânăm nururi
Și avem mașini.
Trăim din tunuri,
Nu știm de rușini.
Și-avem "fetițe"
Nu să le iubim;
Le vindem "fițe"
Și le "ocrotim"?!
Suntem în gașcă,
Școli nu prea avem.
Viața-i o "pleașcă"
Timpul ni-l pierdem.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-al meu, Klaus W. Johannis
Mi-ntreb poporul meu, încotro vrea, quo vadis,
În ce crede mai mult, la fel ca-n Dumnezeu;
În machiavelic gând, minciunile de ateu?...
Ori în cuvânt ca palma, ce-o strânge-n piept... Johannis?
Îmi mângâi țara mea și mi-o feresc de haos,
Prezis de hâd dragon, roșu, din timp trecut
Întunecat, postum, ce mi-a furat avut...
Și-mi dărui năzuințe la frate, sincer... Klaus!
Mă vreau plin de respect, român universalis,
Să uit rușine, stigmă, să înving prejudecăți.
Să nu mai fiu o țintă de proprii nedreptăți...
Să mă ridic cu fruntea, mai sus, cum e... Johannis!
Vreau iar bun simț, frumos, ca muzica de-un Strauss,
Să mi se recunoască că eu îi țin pe ei.
Să nu mai mi se spună că-mi dau ei ceva lei...
Născuții pui din "ponta", clocind "învins" lui... Klaus!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țarăfobi
Mă torturez, aproape, cu întrebarea
Ce ar trebui să fie-n orice clipă
Pe buzele oricui, ce-ar ști că se înfiripă
De când s-ar ști crescut fruct, țării... ce-i e floarea.
De ce n-om fi sămânța cu seve siropinde
Din sol plin de strămoși, gustat legume, fructe,
Vânat, ignat, crăciunuri, doar știind să se întâmple
Și amor de-o scoarță calcă, ca piele... ce i-ar vinde?
De unde atâta ură să nu ne cultivăm
Parental maniere, păduri nu mai sunt coli
Și minți sunt doar minciuni, nu finisaje în școli...
Și-am devenit rușini... de-o țară, ce trădăm.
Păcat, că oratorii, de Cicero, ierboase,
Golașe de sămânță, îs perfide logorei,
Când țara ce-o iubesc e mamă de mișei
Și-și plânge o Dunăre de lacrimi... și-ai mei oase.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 aprilie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut...
Sunt pe alee! Ieși din casă!
Mă vede-o lume, cum mă plimb!
Ori tu nu știi, ori nu îți pasă;
Că nu mănânc și... nu mă schimb.
De două zile am vedenii...
În minte, nu mai este loc.
Îmi zboară gândul la... tâmpenii;
Să nu mai fiu, sau să-mi dau foc.
De când ai spus că nu mai vii,
Alerg pe străzi... nu oarecare;
Ci doar pe cele ce le știi...
Căci des ieșeai, făcând plimbare.
Vecinii se uitau la mine...
Că nu îi văd, eu mă... făceam.
Mă pălmuiam peste picioare,
Să-i derutez; că le vorbeam!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bisturiu
Inveterat de adâncimi precise
de secțiune sigură,
fără greșeli,
sau tremurări de mână
absolut interzise,
ce ar putea tăia o vână
ce picură,
stoarsă prin mișeleli.
Un scalpel
mai cadaveric spus
la lama ucigașă
intronizată așa de un mânuitor
ce nu s-atinge singur,
un... mântuitor
sus pus,
învățăcel...
cu cursuri ce-a făcut acasă.
Un blestemat
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima rectificare
... fir
dus,
mir
sus,
cast
mort,
fast...
tort
șarmant,
regret,
amant
secret
aflat;
stupoare,
mascat
eroare...
golan!...
dat
ban...
înșelat;
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai noștri visători
"N-am bani și-i rost de-a face treabă,
Că atâtea știu..., plin de idei!
Nici timp n-am; muncă ar fi degrabă...
D-altul s-o facă... să-mi dea lei!"
Așa-i de când tot știu, e-o vorbă
La noi... tot să ne-asociem;
Noi cu vorbit, țuică și ciorbă...
Investitorii-i agreem!?
Să vină, să ne umple punga,
Că-s plini de bani și vrem și noi;
Europeni, cu străzi... noi dunga
De var!? Care, pline cu... boi!
Mândrețe de frumoși și harnici;
Buni spărgători de... coduri! Cozi
Le facem la pușcării... Amarnici
Să fie și ei... proști nerozi!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre rușine, adresa este: