Loterie...
... de când mă știu, sau poate dinainte,
viața mi-o joc, se pare din părinte,
ca pe un zar ce îl arunc, cred eu,
dar mai e unul, ce nu-l am și-i cel mai greu,
că nu-l dețin, să pot să dau vreo dublă,
să pot s-am sănătate cu o liră, o rublă
și fericire, deci amestec să fiu tot,
un aruncat, așa de altcineva și să nu pot
să-mi aleg număr preferat, rolul ce-l joc,
cu cine exact și în ce fel, sau în ce loc...
și așa, la câtă minte am și am avut,
mi-am jucat viața, până acum și am pierdut!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Origine de nesfârșit
Printre altele, lumea se iubește
ca să fie!...
În loc numai atât să facă
-nu ambițiile să-și zacă-
că de altfel n-ar fi vie...
restul, totul, putrezește!
Rămâne, înseamnă, valabil
numai sentiment
-și nu oricare, doar cel mai profund-
unicu-n fond, ce ne asigură rotund,
incipient
și, mai ușor realizabil!
Neînțeles însă, iubirea
nu ar avea, adesea, vreun control
și atunci cum știe
cât să fie, sau nu fie...
poate de aceea își inversează rol...
și astăzi și-a uitat menirea?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mistic
Mi-am depășit deplin credința-n mine
Ce o gândeam că-i de nezdruncinat;
Cuvântu-i cel puțin... dezesperat
Când doar zadar e... mistic intervine.
Greu explicabil; n-am niciun control
Nici plan să fac, chiar dac-am mai făcut!...
Împiedicat mereu să-l execut
De convergențe din neant, fără vreun rol.
Nu sunt în niciun fel carieristic
Cu crez că totu-n viață-i avuția
Și vrutu-n viață-i tot... D-am inerția
De crez, în "trend", că sunt... Irealistic!
Mă am exemplul cel mai concludent,
Al involuției pe scara de uman;
Orice credință pare-se-i în van...
Sunt neîncetat erou de accident!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Mereu târându-se pe jos, cel mai adese,
Se agățând dezesperată-n gânduri sau pe ziduri,
Plecată-ntunecând în zăpeziri, în friguri,
Să nu-i fie văzute detalii, a fi înțelese...
Își trage seva ființei în incolor, neantic,
Lăsând dâră din miezul de unde-i sunt semințe...
E copia luminii ce-o aspiră-n sori, putințe,
În halou-nconjoarând-o discret sedus, romantic.
Tipar diform prelung, de neutrini high-speed,
Mesaj de existență, când doar difuz se arată...
E simbiotic pură; doar ei sursa nu-i scapă
Și moare totodată! De nu-i ea, umbra, e vid!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la superlative, dar cu o relevanță mică.
Cățelușii
Cum bine tot se știe că orice acuplare
La câini e de durată, cu parteneri mai mulți,
Nu e surpriza mare că cinci masculi inculți,
Chiar gemeni de produc, au toți din exemplare.
Așa sunt azi victima de-un rezultat probat
Că m-am îmbogățit cu cinci micuți căței
Și albi și gri, negruți, pătați, toți derbedei
La fel, chiar de-s doar fete și unul doar bărbat.
Sunt toți o molfăială de țâțe, chiar lătrând,
De o cățea străină vagabondând pe câmp,
Ce-am acceptat-o-n curte cu mintea mea de tâmp,
S-o-ntrem pe ea, pe ei, cu lapte... cumpărând.
Sunt trei, mult alb cu pete, un altul roșcat negru
Iar cea mai dolofană e-o cățelușă gri
Dar și cu alb pe burtă și pete negre vii...
O bulă păr de pluș, rotundă pe de-a-ntregu.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Noapte bună
Stau pitit zilele să apari licurind,
Să te păzesc în alb căuș de lună,
Să-ți iei din poleitu-i de argint
Noapte bună!
Te aștept să calci pe drumul către casă
În amurgu-n ciripituri mii, pe strună,
Să-ți iei din zborul păsării... Crăiasă,
Noapte bună!
Pândesc la colțuri să nu am rival
Când singură ieși, nu cumva să-ți spună
În locul meu cu atâta drag, sideral
Noapte bună!
Stau bec aprins în al tău abajur
Și nu mă sting de-l stingi cu fină mână;
Să-ți fiu pururi lumină... Îți conjur
Noapte bună!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biciclistul... sau..." Livreur de pizza"
E singurul, puștanul bălai dintre tineri,
Ce aleargă-n biciclu pe străzi pedalând
În slalom între benzi tot fugind, înaintând...
Căci timp e presant, e târziu, este vineri.
E tânăr, frumos, ochi de-azur, în albastru,
E totul o coardă de mușchi, piele fină.
La școală-i elevul timid, fără vină,
Nu vrea anturaj să-l conducă în dezastru.
Nici bogat, nici sărac, nu pot spune că este,
Dar visele-s multe și vrea tot odată
Și e fin gentilom când invită o fată...
Părinții-s plecați mai demult... n-are veste.
E nou, cel mai bun, are cască, cotiere,
E mândru de job;- căci el pizza livrează.
Ban ține, că-i place să-l aibă, nu cere...
Nu stă zi, de la școală-i la munci, nu șomează.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verticalitatea...
... umană,
unicitate,
este principala calitate
din care derivă cea mai încântătoare
trăsătură;
altruismul
de a lăsa cât mai mult spațiu în jur
confraților...
... iar aplecarea, culcatul fiind în toate situațiile
o uitare de sine,
egoismul nu apare
decât dacă ne culcăm
când pe o ureche,
când pe cealaltă...
pentru a nu-i mai auzi pe ceilalți.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinație
Simt iar că mai îmi pierd din mine, ca într-o ablație
de proprietate,
mă las indus în pierderea de-a mea intimitate,
până la moarte aproape, de se cere, înamorat pân' la halucinație.
Nici nu mai știu de-mi mai păstrez conștiința, îs ca o epilepsie,
un spasm de gânduri, minte,
parcă curg iar înspre gol de noi pupile, în adânc fierbinte
și moale mă revărs, tot stors, mă încânt de cea mai gravă maladie...
O fi posibil, cum se zice, dragoste să fie?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânzători
Vând nopți, că tot le pierd ca zile,
Mai fac un ban, ca să câștig din viață
Și vând femei adulte, pe copile;
Doar ele cu experiență, vă răsfață.
Vând suflet de valoare contra cost,
Că astăzi nu servește la nimic.
Mă vând deștept, pe cel ce-i cel mai prost
Și îmi mai rămân și bani, să mă destind un pic.
Vând din cinstit în amestec cu onoare,
În întregime sau doar parțial,
Fără pretenții... pentru orișicare
Și dau factură înaltă, sau pe ilegal.
Vând totul, chiar și ce nu am
Căci ține, este obișnuință.
Pot vinde și copii sau câte un organ;
Nu de la morți, direct, direct din ființă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții azi
Am tot mai mult convingerea că poezia-i demodată,
uitată-n superficial
ca și cum ei, ăi, autorii, ar fi un fel de nimeni, ori neisprăviți,
niște bieți versificatori
idealiști, fără de judecată,
ce scriu așa câte ceva, aproape teatral,
departe rău de realitate, chiar smintiți
-așa cum s-a și demonstrat de atâtea ori-
căci lumea nu mai are niciun gust de versuri,
e atât de complicat
și ineficient,
o vorbă goală, o neseriozitate;
cum te-ai sili să dai ce știi, când nimeni nu-i, n-ar asculta, un fel de impostori
și ai trăi 'ntr-un turn de fildeș, un palat,
cum ultimul ajuns, un decadent,
o banalitate.
Se pare că e un cerc închis,
în care liricii se citesc între ei, sau nu,
mai mult se laudă cât, cred că-n avantaj le este,
să aibă fiecare-n parte, la rându-le, vreo apreciere-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex-matriculat
Sunt doar un număr,
dar de zece,
un veșnic tânăr...
nimic nu trece;
sunt de invidiat,
un ex... matriculat.
Sunt cel mai cool
body-super,
veșnic în pull,
sex am reper...
Sunt cel mai căutat,
un ex... matriculat.
Sunt teanc de cash
-un business man-
veșnic în rush
să fac un ban.
Sunt as la pat,
un ex... matriculat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remake
Cât timp mi-a luat să-nvăț cum azi se scrie
o poezie
în proză,
că-i la mare modă,
o adevărată nebunie
ce constă în a nu mai respecta vreo regulă; cum nu doar roșie e roză,
e îndeajuns a se așterne fluid pe hârtie
în metafore
-ce pare că sunt singurele agreate-
cel mai adesea nespunând nimic, doar încâlcite,
căutate,
pentru-a induce un fel d-efervescență
colectivă
fără de criterii, nelimitativă
ca o pustulă
ce germinează
din haloul roșu inflamat;
puroiul ce se sparge
ș-invadează
ca-ntr-o metamorfoză
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Relativ, absolut simultan
În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Și stat, e-n mersul de Planetă.
Câștig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici șoapte.
Adânc, e doar că-i înălțime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Și unu-n doi, este-o mulțime.
Marea-i și nor și râu la termen
Și pierderea-i câștig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar și germen.
E negrul, alb complet închis
Și nașterea-i moarte de făt...
Tristețea-i sfârșit de desfăt
Și iad, e colț... la paradis.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatăl meu
De ce nu sunt creat la fel,
"Integrul ", dex-dicționar...
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt, un eternel?
Îl am în minte, drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun...
Era timid și îndrăzneț.
Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot, ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat...
Fructu-i sunt la maturitate.
Îl mai iubesc și-acum visând...
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte...
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modestie
Cel mai adesea nu-i;
este o lipsă,
adică o eclipsă
de-a nu știu cui.
Nu-i Lună, Soare
-în sclipiri pierdute-
doar ființele mărunte,
niște oarecare...
... Cu pretenții însă,
peste calități;
doar zeci d-impurități...
și fiecare ascunsă!
Lipsa i se declară
așa de complezență;
pretinzând o prezență
de fală, într-o doară!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Civism, nedevoalat
Atât extaz pe-asfalt și-n noapte,
Ascuns sub umbra de-o pancartă,
Cu strigăt doar în cor, în șoapte...
Așa, printre mulțimi se poartă!
Online pe facebook, like divers
Cel mai ades sub avataruri,
E greu de dezvăluit pervers...
Când nu se-mparte nimic, daruri!
Invitați ziua, în unicat
Un, câte unul, pe vedere,
Doar sub fular, pe gât urcat
Și-adăpostesc... pân' și plăcere!
E diferența-ntre truism
Și adevăr în enunț pe față,
Când doar pitit este civism,
În lumea noastră... de paiață!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărbătoriri incerte
Mi se apropie din nou zi, mai ar fi două, însă parcă,
Căci e trecut de ora trei, adaug peste iar la număr
La un calcul de când sunt uitat, fără padele într-o barcă
Pe oceane, fără de busolă, tot mai arar bătut pe umăr.
Încurcat, nu mai știu de fel de să mă bucur pentru fiind,
Sau să regret că alții nu-s -ce i-am avut de leați, plecați-
Că se învechește tot de când s-au dus părinții, nefiind,
Nemaiștiind cu toți de mine, m-au pierdut rău, exasperați.
Cert e că în jur e-o bucurie de pregătiri, domol, discrete,
Iar eu tot fără interes, cel mai puțin prezent... și uitasem
Și acum deodată, brusc bătrân cu încă un an, încep regrete...
De timpul n-ar fi calculat, n-ar fi întâlniri, căci doar plecasem...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Impotența redării
Ați fost vreodat' epuizați de frumusețea
Ce-o găzduiți alături zi de zi,
Să nu mai știți părinți și nici copii,
Să nu mai știți c-ați trecut tinerețea?
E straniu, ca-ntr-un gând de masochist,
Dorindu-ți certă exclusivitate
Dar și-a-mpărți-n același timp cu altul, parte,
Ce ai să iubești?... Ești Mefisto și Christ!
De câte ori n-ai regretat norocul
Ce nu-ți dă șansă să expui sublimul,
Să-l vadă o lume-ntreagă... femininul
Când e superlativ și i-ai vrea public locul?!
Cert sunt că ce-i frumos este simbol mândriei,
Căci e-un mister, plăcutul nu-i un viciu;
Finețea, gustul, fizicu-n deliciu,
Se-ngemănează caracterului, moralei, datoriei!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asexie
Îmi port sexul cu mine, aproape zilnic, cred,
Pentru că nu-i remarc, sigur, mereu prezența,
Prins de întâmplări diverse în care tot purced
Cât pot de voluntar, să-mi evit "eu", absența.
Un general valabil, parcă n-ar fi nicicând,
Oricui și nici la același, pe-al său, tot lung al vieții,
E cel mai alipit, depins de-atât de-un vrând,
Același la timizi, pe-ascuns, ori cu îndrăzneții...
E singura aparținere, se pare, de-uz frivol,
Dar e-și esența în sine, pentru a nu ne pierde,
Ne urmând noi, din noi, ne-nsămânțând ce-i gol,
Să nu fie doar urmă, de-o undă verde, verde.
Este-un lucru și-un simț, e și-un produs mintal,
Nenecesar, neparte, dar cel, fără de care
Insul vieți nu și-ar pierde... e-un fel, de capital
De vis, ego, plăceri, de dominări... furnicare.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre superlative, adresa este: