Naiv...
... aștept, iresponsabil, mâine,
o nebunie în neștiut
-de parc-aș fi un câine
doar, lătrătorul mut-
neștiind despre cuvinte,
gol cap se năpustind,
naivitând cuminte
în trecerea fugară,
ce-ai crede-o veșnicie,
cum liniile-ntr-o gară,
la fel sperând să fie
și viața; nu un azi,
doar după, un amânat,
trecut, uitat să arzi...
un biet handicapat,
naivul neînștiințat...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miel
peste ceva timp va fi ieri,
din nou,
a trecut Paște, am mai mâncat un ou,
am dat crez iar la învieri.
port în imagine pe mielul-sacrificiu,
din care mușc...
parcă mă împușc
când știu că n-a clintit la ultimul supliciu.
nu mă mai plâng, că mă tot trec,
căci nu sunt cast;
omor pentru al meu fast,
doar să petrec.
de ce mă-nchin atunci,
cerșesc credință
că sunt mai bun... copia de ființă,
cu-i mă aseamăn... și-omor altora, prunci.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorință fără temei
Ai mai fost la mormânt de părinți să-i adori,
Să-ți iei timpul să crești și să împrăștii de flori
Un tărâm cruciat, osuar de pământ?
Să stai curb și să plângi și să nu vrei veșmânt
Să-ți acopere trup, ca al celor din cruci
Că le semeni... și știi că acolo te duci.
Și că nimeni la rând are timp decât rar
Să mai vină a pururi la... stins felinar,
Și să pună copii să-și ia timp de neant,
Să nu uite vreodat' că prezentul pedant
N-are pic de valoare-n sfârșitul de ieri
La speranța de mâini înspre noi învieri.
Fiindcă a cere întrun', nu-i deajuns fără har
Când nu pui la bătaie o credință măcar.
Că la rândune-n timpuri fi-vom tați și copii
Și că mâine nici stele rămâne-vor vii.
Iar morala speranță "învățăm din trecut...
Fiecare la rând... fi-va suflet de lut".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paște
Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ș-apoi pășim spășiți, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.
Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaște;
Si-așa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paște...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.
Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forțe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârșit, eternul să-l inducem.
Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naște...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paște
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurs invers
De n-ar fi fost un ieri, nu-i azi
Și mâine nici nu s-ar ivi;
Deci conuri, n-au fost pân' la brazi?
Și atunci Pământul, din ce-ar fi?
Înainte să fi fost eu, eul,
La început de tot, ce-am fost?
De unde-mi vin; e pedigreul
Stră, stră, străbun... și-am, mâine, rost?
Și ieri, fiind sigur un uitat,
Neseîntorcând, să-l am o probă,
Nu-i viitorul cert datat?...
Și-l pot proba, cum nouă robă?!?
Deci viitoru-i începutul,
Căci el, de n-ar fi așteptat
În ce voi fi vreodat', trecutul...
Eu, astăzi, n-aș fi existat!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînțelese
Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
și-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?
Oi fi redus în ambiții, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniți, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
și minte n-am... de trec aiurea ierni și veri!?
Oi fi greșit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă și alți copii?...
Și în loc de-o țară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăți... pururi voi fi???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La soirée
Eram în pană acută de orice inspirație
și-am ascultat, pierzându-mă, "Când vine seara
și lumini se aprind..."... Mi-am regăsit tentație
călătorind în minte cu-ochi deschiși pe stradă, vara.
E frig afară, că-i februarie și-i dulce cald;
sunt c-un tricou și-s în bermude, e gol
pe asfalt și-i liniște și cerul e-un smarald...
Doar glasuri tinerești se-aud pe lângă mall.
Pășesc, doar creierul, pe "Septième Avenue"
și mângâi o aurie de Stingray Corvette
ce-am luat-o ieri așa "à la première vue"...
O simt și acum, o fericire... A trecut Yvette!
Sunt la Laval, în Chomedey, îs "dans la trentaine",
bătrân că-s iar la studii-n Saint-Hyacinthe
aproape la sfârșit de an... Mă umflu-n pene
să-mi inspir bucuria... Parc-ating ținte, cent cu cent!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o minciună
A trecut iar minciuna și astăzi pe la poartă
La braț cu fala goală, pretinsă și deșartă
Și se mințind profund, pe față atât de tare
C-ajunge să se creadă ca adevăr, candoare.
Își face-o carapace minciuna dezlânată
Că nu se mai ascunde, impertinent, sfruntată,
Cu zâmbet posesiv se declarând normală...
C-oricum e generală, deci nu-i exces sau boală.
E-așa de suavă, ingenuă, o pur nevinovată
Minciuna, că se vrea într-una repetată...
Căci se mințind mereu pân-a se-nduioșa,
Devine-o calitate, nu adevărul... Ea!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi gândul
Gândul improvizează astăzi... ieri,
teleportând o adiere de trecut
c-o aromă de melancolie
ce-o atingi cum pe un nor de puf
înmiresmat în iasomie,
cu îngeri,
ce nu-i știi de-au dispărut
și-ți verși un inutil năduf
pe timp, extremul inamic
ce nu se adaptează-n niciun fel;
este-un impudic gol de caracter,
infatuat, doar dând sentințe
cu fiecare pas, tac-tic
și n-are gust, nici preferințe...
E singurul model
ce nu acceptă niciun... "cer"
chiar de-ar fi rugă
veșnică, ce fiecare-ndrugă,
sperând că-ți va răspunde "fair"...
Te scalzi de-un aer de-altădat',
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promis parcurs de amor
Te voi iubi, nerăbdător, mereu,
Chiar de-am aflat că va fi tot mai greu,
Că tot se adună meteoric praf
Și o tastă, va fi scrisul caligraf,
Fără citit, doar ascultări-secvențe,
Săpate șanț pe-un disc, de ieri prezențe,
Cu nostalgii, oricum le-având izvoare
Pentru însetat, că dragoste nu moare,
Căci picurii se sorb pe vârf de buze
Și-o zi vor fi-ndeajuns... doar să ne amuze.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincere dorințe
Stau zile-ntregi, pierdut în timp,
Visez, cu ochi deschiși, trecutul;
Parcă mai ieri era-nceputul
Când ne-ntâlneam, cu suflet ghimp...
Ti-am dat un telefon aseară
-Tot eu, căci nu mai am mândrie-
Să ne-ntâlnim, așa-ntr-o doară,
Chiar de n-ar fi nimic să fie...
Repeți într-una că te mint
Și nu e pentru prima dată
Când îți promit -dar mă dezmint-
C-o să-ți fiu frate sau un tată.
Insist, cu frica de-un refuz,
Că doar vom sta un pic de vorbă;
Ne vom plimba-n autobuz
Și vom mânca pe burtă... o ciorbă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În așteptare
Adulmec urmele lăsate de pașii ce-ai trecut călcând,
Să simt bătăile de puls ce-mi lasă unde, ce uitasem
Și alerg să prind din urmă totul, să iau clipitele pe rând,
Că n-am știut că nu mai e, la fel, cu ce de mult lăsasem.
Sunt ca felina care-și linge din rănile deschise în piele
Și așteaptă alte nouă vieți, să se consume în așteptare.
În noapte singur stau visând, să te văd una printre stele,
Că știu că bolta de nu-i ești, se stinge vis și lumea moare...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere înainte
Când reprivești fost în imagini și doar din retrăiri trăiești,
E timp când ancoră-i mai grea, la fund te ține, nu mai ești!
Aluneci parcă, crezi himere ce din adâncuri gând salvează
Și uiți că-not retur sufocă răsuflu, gânduri îți retează!
Nu poate un trup, ce-i loc de corp și d-energie neinfinită,
Să urce iar din ou bătrân, matur copil; toate-s ispită!
Iar implacabil timp se scurge, permis ne cerând să marcheze
Piele-n definitiv traiecte... Vise căpoase rămân treze!
Cât încă-i termenul înscris un neștiut și-o zi-i din altă,
Să-ți smulgi din frâie neputința, trenul ținut uitat în haltă,
Să-ți porți gând nărăvaș cu "eul", bagaj de tine în vagoane
Din ieri, mâine să lași trecut, să înfrunți un viitor cu toane!...
Că doar parcursu-i hărăzit, cum lumea o știe, nu te minte
Și întoarcerea să-ți faci elan de zbor, spre abisul înainte!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut țară!
Vă spun din proprie experiență
-Ce-am câștigat c-onoare și cu chin-
Că-n țara, unde-am-nceput o existență,
Îmi este spre rușine, strâmb destin.
E-acolo, unde de vorbesc, sunt înjurat,
Chiar de încerc din propiile-mi puteri,
S-o-nvăț; să nu mai cadă în păcat,
Să nu greșească precum alți, până mai ieri.
E țara unde vin, că-i casa mea,
-Din pântecele ei m-am făcut om-
Dar tot ce-aduc câștig, mi se tot ia;
Sunt despuiat de fructele-mi de pom.
Nu mi se dau străbunii înapoi,
-Mă fură de țărâna unde-au fost-
Și n-am nici ajutor, nici de la voi;
Sunt tot eu un damnat, un hoț, un prost.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gând
Mă-ntorc cu rănile deschise
în scrijeliri pe trup, de zile,
de nopți, de neîmpliniri promise
înscrise-mi în sângerânde file.
Îmi oblojesc gânduri răzlețe
ce-adun de p-unde-or fi, de ieri
când nu știam că-i bătrânețe;
credeam doar veșnic primăveri.
Plutesc într-un eter mirific
de-opiaceu de endorfină
ce mi-o fac singur; mă certific
propriu călău, singur de vină.
Îmi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de împrumut
și-o pierd într-un sfârșit... Păcat;
nepregătit, că n-am știut!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la trecut, dar cu o relevanță mică.
Mărți... cel de 1 Martie
Minuscul pus pe-o ață-n fundă
Să-nțepe sân pentr-o strigare
E-atât de mic să dea profundă
O dragoste... Mai bine-i mare!
Chiar de-i cu ciucuri albi curați
În amestec cu-nroșiri timide
Mai bine-n "gold" cercei purtați
Cu palide perle-n firide!
Și plicul pus cu de cu seară
S-ascundă darul în surpriză,
E preferat fișic cu sfoară
În euro... C-a trecut criză!
Nu-i rost de semnul inimioarei,
Potcoavei de la calul mort;
Mai bine cheia vilișoarei
Sau fără acoperiș... O sport!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecări
... Ideal ar fi să fie numai ele;
de-un adăpost de la supliciul încercării
de mereu ultimul venit, în pragul dezmembrării...
Și după contul ce-ai făcut în; răi, fidele.
E libertatea-ntr-un retur cu pierderi
de crezuri în câștiguri de ocazie,
un tot incert, de scurt sau lungă razie...
Mândria de a nu permite un alt ieri.
Pot fi definitive cum e moartea
sau unele mai grave, în uitare,
dar asumate-n piatră de-ncercare;
e Asul tău din mânecă, ultima carte.
Plecări, cu avionul... în cădere,
plecări, de dragul de a proteja,
plecări, de incapabil de-a ierta,
plecări de un exist, fostă... adiere.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut doar câte un părinte
Am trecut astăzi iar pe-unde m-am născut;
Fugar, pe lângă casă și am un nod în gât...
S-au prăvălit pe sufletul ce-l am, ce-i numai unul,
Talazuri de-amintiri torente, cu duiumul.
Că am așa cum toți, din lumea-ntreagă, o mamă
Și doar un singur tată; le-am făcut ieri pomană
Și-i plâng de unul singur, că n-are cine altul
Și mi-e un dor nebun... Și doar privesc înaltul!
Ah, Doamne, înțelegi că ești la fel, tot unul,
Că sunt pierdut și mintea mi-e goală cum nebunul
Ce tot crede-n reluare; multiple reîncarnări,
Strigând în van visând, răspuns în alinări...
M-arunc din azi pe-ecranul ce-l port pe emisferă
Și-ntorc rola de film uzat, o efemeră
De calde chipuri scrise codificat în sânge
Și mintea-mi s-a oprit... Un cerc pe tâmple strânge!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infidelitate
Crezare îi dai și îți ia țel...
E infidel.
Muncești pe bani, și-ți dă nițel...
E infidel...
E lup, te-ar rupe... și-a zis... miel...
E infidel.
Arama, "gold" îți dă-n inel...
E infidel.
Fier ruginit ți-l dă oțel...
E infidel.
Îți vinde clopot... clopoțel...
E infidel.
E hâd, mesaj de ghiocel...
E infidel.
Uman culcat, trezit cățel...
E infidel.
Cuțit înfipt în piept... penel...
E infidel.
Convins de vină... nu e el...
E infidel.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Aurelian Rădulescu despre trecut, adresa este:
