Turism
Aflând că-n România e cald, frumos, e soare,
Iar într-o zi anume și dragostea e mare,
Un grup de englezoaice (urâte și cam bete)
Și-a pus speranțe mare în bietul... Dragobete!
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În balconul meu,
Veselie mare:
Florile de colț
Vor pupici de Soare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bun
Îți sunt când rege, când nebun,
și îmi privești cu teamă
toți pașii care mă expun
și-n ajutor te cheamă.
Regina mea, aș vrea să-ți fiu
o pavăză, un soare,
și aș alege auriu
ca singură culoare.
Căci m-ar durea, iubita mea,
să-ți fiu doar alb sau negru,
și sunt convins- te-ai întreba
de sunt sau nu integru.
Regina mea, pot fi mai bun,
dar spune-mi: rege sau nebun?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Pașii tăi făceau cărare
Unui răsărit de umbră
Tremurândă, temătoare,
Cu un gând în mintea-i sumbră:
"Mi se-apropie sfârșitul
Și mă doare vai ce doare!
Soarele, când este sus
Și mă trece pe-o cărare
Dintr-o viață viitoare,
În apus."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plimbare de toamnă
Cu soare ce demult a răsărit,
E-așa frumoasă-această zi de toamnă,
Că până și nevastă-mea mă-ndeamnă:
-Azi mergem la plimbare,-ai auzit?
Eu mă ridic îndată: - Aferim!
Priveam un meci, ceva cu Nederland-ul,
Dar nu contează, bine că ieșim!
Frumoasă toamnă, dar cam scump... Kaufland-ul!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra Soarelui
Stea îndepărtată, încă mai privești
Urma celui care-n vasta galaxie
Se îndepărtează, nu mai vrea să fie
Astrul dintre aștri cu lumină ție,
Tu, cea care astăzi încă strălucești.
Fie ca lumina-i să te însoțească
Ani și ani prin lumea stelelor ce cântă
Bucuria vieții, caldă, neînfrântă,
Risipind lumină de iubire sfântă
Printre-aceia care vor să o primească.
El... nu-ți mai e Soare cum odat-a fost,
Să-și întoarcă drumul, nu mai are rost.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul din Soare
Ești, sigur, născut dintr-o floare
ieșită din miez de lumină,
și dormi într-o pace deplină
cu toate, copile din Soare!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce-amar
În fiecare zi, de-ar fi doar soare,
Nu ți-ai dori să vezi măcar un nor
La umbra căruia s-alinți un dor
Ce nu vrea să se piardă în uitare?
Iar dacă norul îți aduce ploaie,
Nu-i, oare, bucurie pentru flori
Ce râd în soare însă, uneori,
Se ofilesc în marea lui văpaie?
Sunt bucurii ce se adună-n viață,
Cuprinse între pietre de hotar,
Și nu admit balanță sau cântar.
Când soarele sau norii te răsfață,
Tu, s-o trăiești frumos, așa te-nvață,
Căci, altfel, dulcele va fi amar.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi fi
Știu că va fi, va fi o zi
când printre stele voi pluti,
căci voi zbura atât de sus
încât al Soarelui apus
nu-l voi zări.
Iar când, din nou, va răsări,
voi veți avea o nouă zi
în care mi-ar plăcea nespus
în ea, să fiu și eu inclus
prin poezii.
Voi fi cu voi când veți citi
și, chiar de nu veți auzi,
voi mulțumi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Amețitoare viață
trăită într-o luptă
adesea întreruptă
de vânturi ce îngheață!
Sofisticate gânduri
cu, în priviri, lumină,
scânteia ce, divină,
își caută intrânduri.
Măreață încleștare
cu stânca, pe o mare
de nori uitați de soare.
Atracție, putere,
otravă, dar și miere,
în scrisul ce nu piere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul șoaptelor de toamnă
Septembrie acesta-i o splendoare,
Iar parcul ne încântă-n verde viu
Sub cerul care-i încă azuriu
Și-nveselit de razele de Soare.
E-un timp ce ne-amintește luna mai...
Îți amintești de maiul de demult,
Când totu-n viață ne era tumult
Și ne simțeam ca îngerii în Rai?
Așa e și acum, iubita mea,
Ca și atunci, iar frunzele-mi șoptesc
Același susur fin, copilăresc.
Mai spun că nu e mult și vor cădea,
Plutind ușor prin toamna ta și-a mea,
Cu-același foșnet simplu: "Te iubesc!"
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul stelelor
Pe țărmul lor, străin de odisei,
Departe de a lumilor privire,
Trăiau, se-nțelegeau erau doar ei
Și își creșteau urmașii cu iubire.
Privind spre stele, nu știau decât
Că noaptea, sus pe cer, când e senin,
Apar, mai strălucesc, mai cad... și-atât,
Căci Soarele-i stăpânitor deplin
Și îi iubeau lumina, iar căldura
O așteptau din mângâieri de rază
În zori de zi, când le-atingea făptura
Ca zâmbetul ce,-ades, te luminează.
Iar Luna... da, a Soarelui pereche,
Cu razele-i de noapte, argintii,
Era și ea, în lumea lor străveche,
Iubită-n înserările târzii.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Soare, dar cu o relevanță mică.
Vulturul de vis
Pe aripi de zări, uneori,
sau, poate, pe-un nor călător,
apar, producându-mi fiori,
imagini c-un vultur în zbor.
E-același, puternic și trist,
plutind liniștit pe un cer
pictat ireal de-un artist,
al artei umil mesager.
Își poartă misterul tăcut
și pare un vultur de foc
atunci când, pe cer apărut,
îi face doar Soarelui loc.
Îmi pare din timpuri desprins,
contrast între piatră și lut,
stăpân peste-un cer necuprins
sub care se simte pierdut.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raze și praf
E doar un salon și e gol,
dar totu-i scăldat în lumină,
căci ziua, cu milă creștină,
a pus peste el monopol
și face ca fire de praf
să zboare, zburdalnic, prin raze,
cuprinse de stranii extaze,
iar eu sunt ales coregraf.
Le fac să se-adune în flori,
în scaune, mese, ghivece,
pe ziduri le fac să se-aplece
ghirlande în multe culori.
Lipsesc trandafirii-n decor,
dar praful din nou mă ajută,
și iată, pe-o masă-apărută,
o vază-i formează, ușor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi în apus
Erai atât de fericită
Pe malul mării, la apus!
Păreai o pasăre grăbită
Să se înalțe tot mai sus.
Îți urmăream plutirea lină
Ne-nțelegând cum pașii tăi
Creau ecouri de lumină
Și-n inimă-mi erau bătăi.
Privirea ta, pierdută-n zare,
Se înălțase și era
Mai fericită ca o mare
Când Soarele îmbrățișa.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu dori
Nici vântul ce-nvolbură marea,
nici Luna cu razele-i reci,
nu vor să-mi asculte cântarea
atunci când prin gânduri îmi treci.
Ai fost, printre vânturi, mai tare,
le-ai dat, pentru mine, porunci,
să-mi facă amarul mai mare,
să nu pot cânta, de atunci?
Ai fost, pentru Lună, un soare,
i-ai fost, tu, iubit sau stăpân,
și-acum ți-a promis, ca-mpăcare,
s-ascundă cuvântul ce-l spun?
Încerc să te caut prin minte,
privesc fără noimă-mprejur,
aș vrea să te chem dar cuvinte
nu am și atunci te conjur:
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare de toamnă
Dă-mi mâna și vino cu mine
să vezi un decor ca de vis,
cu raze scâldând în rubine
covorul de toamnă promis!
Vom merge să facem cărare
prin frunze, cu pașii foșnind,
în lumea cu raze de soare
ce roșul pădurii aprind.
De vrei, stăm pe-o bancă o vreme,
aceea ce-așteaptă mereu
și pare, din nou, să ne cheme
pe vechiul, al nostru, traseu.
Hai, vino! E-o zi-n care eu
te vreau lângă sufletul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu știam
Tu îți puneai o mână
pe fruntea mea,
iar eu nu știam
ce fel de frunză
a toamnei
mi-a împodobit
fruntea.
Tu mă priveai zâmbitoare
în somnul meu,
iar eu nu știam
ce fel de nor
îmi apără visul
de soare.
Tu îmi vorbeai
în șoapte atât de calde,
iar eu nu știam
cum de adie
un vânt plăcut
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Azi, te iubesc! Te vei mira: "Și azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aș vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunță la trufie,
oprește-ți pașii singuri și nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu și tu vom ști,
în viitorul nostru împreună
în viața ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi și vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desene pe nisip
Mi-a obosit privirea
Scrutând spre depărtări
Și așteptând ivirea
Din apa unei mări
A soarelui, a vieții,
A chipului ce-l știu
În roua dimineții
Cât visul încă-i viu.
Aștept de mult și, poate,
Azi voi avea noroc
Și soarta mi te scoate
În cale, dintr-un ghioc
Sau dintr-o stea de mare,
Adusă de un val,
Ca, pe nisipul umed,
Acoperiți c-un voal,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre Soare, adresa este: