Albastru de suflet
Din suflet
îți plouă,
prin lumea
albastră,
cu rouă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguri de suflet
Sunt flăcări în sufletul meu
Și-n muguri de suflet e floare...
Așa se întâmplă mereu
Când tu mi-l parcurgi, sclipitoare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iarna când cerul mai ninge
Te-anunț că-n decembrie ninge,
Iar fulgii doar cad, nu aleg
Nici mâinile care-i culeg,
Nici sufletul ce-l vor atinge.
Să aibă un suflet, ca noi?
De au, sunt doar suflete reci
Închise-n blesteme pe veci
Și fără o viață de-apoi.
Ei nu pot decât a se stinge
Visându-se-n aer scântei
Din focuri aprinse de zei
În iarna când cerul mai ninge.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul florilor de mai
Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,
Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.
Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.
Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaștere
Fă-mi sufletul să râdă, fă-l să spere,
Încearcă să-l pătrunzi și să-i aduni,
Din neștiutul inimii genuni,
Bucățile ascunse prin unghere!
De poți c-o șoaptă dulce a-l atinge,
Lumina lui, ușor, va tresări
C-un licăr nou, de suflet zori de zi
Și va putea-ntunericul a-l stinge.
Va deveni puternic și-ți va cere
Mai mult să-i fii, mai multe să îi dai
Din tot ce altădată însemnai
Și îți va fi răsplată și plăcere
În zborul tău de-ntoarcere în Rai,
Sălbatică și tandră mângâiere!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul dorului desculț
Pășeam, desculț, prin colb de drum de țară
Și fredonam ceva nedefinit
Ce se-auzea prin lume-ntâia oară,
Pe-un drum pustiu, c-un suflet fericit.
Eram ușor ca pasărea ce zboară
Și mă simțeam asemeni unui psalt
Ce, dinspre cer, aude o vioară
Cu strunele-acordate prin înalt.
Simțeam că pot orice, că pot obține
Un loc al meu în sufletul visat
Și-n ochii-aceia cu priviri blajine
Pe care-n dorul meu i-am sărutat.
Le simt și-acum, trecând ușor prin mine,
Desculțul dintr-o margine de sat.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descărcări de suflet
Sărutul nostru-i altfel, e-o trăire
pe care-o știm demult, căci a mai fost
în alte lumi, de care n-avem știre
-secretul e al sufletului nost-
E o-ntâlnire dincolo de fire,
în care nu-i prezent și nici trecut,
ci doar atingerea în regăsire
a celor ce, o vreme, s-au pierdut.
Se manifestă ca o descărcare
a tot ce niciodată nu vom ști,
căci doar iubirea este-aceea care
decide cărui suflet va vorbi.
Iubita mea, hai să le dăm o șansă
și, printre buze, lucruri din trecut
să povestim în minunata transă
a sufletelor noastre, prin sărut!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmurul stelelor
Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuși din trecute scântei.
E-un cântec ce naște fiori
și-aduce-n privire blândețea,
căci vine în el cu tandrețea
și dragostea primilor zori.
Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea
Deschide-mi poarta, nu-s ce par a fi!
Eu înlesnec, doar, trecerea spre-o lume
În care nici regretele postume,
Nici lauri sau averi nu pot veni.
Deschide-ți sufletul, de-acum e-al meu!
Ți-l voi elibera pe căi celeste
Spre Casa de lumină care este
Al sufletelor neștiut nucleu.
Te înspăimânt? De ce? Nu-i niciun chin,
Iar haina mea cea neagră va ascunde
Din timpul tău, doar câteva secunde
În care voi lua ce ai divin.
Ascultă-mă! Deschide și-ți promit
Că va uita de pământeana-i viață,
De tot ce-l înconjoară și-l răsfață,
De trupul ce, o vreme, l-a primit.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept în suflet
Din somnul tău în lumi de nepătruns,
Ai fost trezită-n mângâieri divine
Și-n șoapte ce ți-au fost îndeajuns
Ca să-ți ridici privirile blajine
Spre locul tău, atât de bine-ascuns
De ochi ce-ar vrea doar ție să se-nchine.
Și ai ales, din vechile comori
Pe-acelea ce, Pământul, cu-ncântare,
Le va primi curând: alai de flori,
O adiere ademenitoare,
Chemările din stoluri de cocori
Ce se vor auzi venind din zare.
Nu ai uitat fiorul reaprins
Al serilor scăldate în iubire,
Scântei, ca focul tainic ce s-a stins
În suflete trăind din amintire,
Să-l faci să nu se simtă un învins
Și să își uite lunga amorțire.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reunire
Tu îmi săruți o privire,
Eu - o șuviță în vânt,
Tu ai, în ochi, strălucire,
Eu am, în suflet, avânt.
Tu-mi dai sărutul fierbinte,
Eu, într-un vis, te urmez
Și, la picioare, cuminte,
Sclav să îți fiu, mă așez.
Tu mă privești cu iubire,
Eu te alint înmiit,
Noi însemnăm reunire,
Suflete ce s-au găsit.
Zborul ne este-mpreună,
Viața - o parte din drum,
Inima pare să-mi spună:
Raiul îți este acum.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aripi de vânt
Când îl străbați, te rog să calci ușor
Pe țărmul amintirilor ce dor
Și mai apar din valul de uitare
Al clipelor din marea-ndepărtare.
De vei simți venind ca un ecou,
Din urme vechi, finalul de rondou,
Nu-l asculta! - un vers de început
Nu poate fi, din urme, renăscut.
Ascultă, doar, al sufletului grai
Și fă, din trupul tău, la suflet Rai
Pe-ntregul țărm ce mie-mi este sfânt
Și-l mai străbat cu aripi ca de vânt.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul fals al ploii
Ce ploaie, ce ploaie urâtă!
Ce vânt s-a pornit pe sub nori!
Ce vreme, ce vreme-amărâtă!
Ce... nu ești când, încă, mă dori!
Mai vino, mai vino prin ploaie,
Nu am nici umbrelă prin gând,
Să facem, să facem o baie
Sub norii ce-aleargă, plângând.
Să râdem, să râdem pe rupte
De norii schimbați în poteci
De ape, de apele supte
n canale ca locuri de veci.
Mai uită, în suflet, de lupte,
Și ploaie, și vânt... până pleci!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia sufletelor
E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forța ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
și-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"
El n-are logică - el e iubire -
și nu-nțelege cum de e posibil,
când totul este clar și e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire
c-un altul, care e menit să-ți fie
aproape și acum și-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întărește simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -și numai el- o știe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ai face?
Ce-ai face de-ar fi, ca-ntr-o seară,
Venită ușor, din tenebre,
Să-ți bată iubirea la ușă
Și-n vorbe șoptite să-ntrebe:
Ți-e goală a inimii casă,
Îți plânge în suflet vreo teamă,
Aș vrea doar să știu: dece oare,
Ceva, dinspre tine, mă cheamă?
Ce-ai face atunci? I-ai deschide
Larg ușa, să intre la tine,
Sau după tăceri te-ai ascunde,
În gropi de dureri și suspine?
-I-aș spune, mirat că-i afară,
Să intre și să se-ncălzească,
Afară, din nou să mai plece,
Nicicând să nu mai îndrăznească.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet și culori
Amestec de roșu-albastru,
prin gânduri când dulci, când amare,
în ochi, îți citesc "așteptare",
și cred că ești steaua din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești tu
Doar ochii? Nu, iubita mea, ești toată
oglinda unui suflet ce mă-mbie
să-mbrățișez făptura minunată
ce-i muza mea, demult, în poezie.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întuneric și lumină
Nu poți să te ascunzi în întuneric,
nu poți să te ascunzi nici la vedere,
când tot ce porți în suflet e feeric
și iese la lumină fără vrere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O adiere
Mă simți în visul tău? Sunt adiere
a unui gând ce-n suflet ți-a pătruns,
plutind ușor, venind ca un răspuns
privirii care strălucea-n tăcere.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă, iubito!
Iubito, plouă-afară, plouă iară,
Dar e frumos tabloul, nu e trist,
E-o ploaie de culori, iar eu asist
Penelul care-mi plouă-a primăvară
Și îmi topește ultima zăpadă,
Îmi deslușește primii ghiocei...
Iubito, ia privește-n ochii mei:
Sunt ei, de cer albastru, o dovadă?
Hai să dansăm! Ce zici, un dans în ploaie
Cu un sărut sălbatic la final...
Iubito, e momentul ideal!
Simt sufletul cum ploaia mi-l înmoaie
Și mi-l transformă-n mângâieri de val...
Iubirea mea... nu e un foc de paie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre suflet, adresa este: