
Gheață și foc
Iubire: gheață, foc,
furtună, împreună,
căderi și zbor, noroc,
sărut sub clar de lună.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt
Sunt eu, din nou, sunt ce eram
Și zbor cum, înainte, o făceam.
Sunt cel descris, demult, în "Avatar",
Când zborul îmi era și dar și har.
Sunt eu, ascuns o vreme de un nor,
Și m-am întors, dar nu oricum: în zbor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ape și gânduri
Sunt, oare, mișcările-n unde,
Refrene-ale clipei de zbor,
Ori gânduri ce vor să-și afunde
Trăirea-n al apei fior?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zbor
În țara-ceea îngerii cântau
pe-un cer ce-abia mai semăna cu cerul
și se-ntreceau în zboruri, se-ntreceau
în cânturi care îi sporeau misterul.
Și nu-i vedeau cu ochii văzătorii,
și îi vedeau doar cei ce nu vedeau -
aveau ceva în ei nevăzătorii,
căci îi vedeau cumva, îi ascultau
Și-atunci zburau și ei, puteau zbura
prin norii îngerești de peste-o țară
în care nu cu ochii ai putea
să vezi cum toți vedeau odinioară.
Iar eu, în aventura-mi solitară,
mai urc spre cer, ca îngerii ce zboară.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Șoaptele din adânc
Iubirea mea șoptește: "Bun rămas!"
Acelora de sub un cer albastru
Ce-ar vrea să-i schimbe viața de sihastru
În tot ce-a fost la ultimul popas.
Era lumina dintr-un vis frumos
Ce mângâia o viață trecătoare
Cu raza-i caldă și strălucitoare,
Ca într-un murmur tainic și duios.
Era, pe cerul ei, eternul zbor,
Atingere de zări și țărmuri care,
Înmărmurite, se-ntrebau: "Cum, oare,
Ar fi plutirea-n zborul de cocor?"
Era, ea însăși, visul vis și dor
Ascuns în faldul dintr-un timp ferice
Al sufletului ce-i era complice,
Și sclav, și adăpost, și-al ei izvor.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zbor
Îmi spăl amintirile-n apa curată
ce-mi curge alături, izvor de putere
în multe-ncercări, în căderi și durere,
sau zbor pe cărarea de îngeri călcată.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tăcerea dintre gratii
Am vrut, atunci când te-am eliberat,
Să zbori acolo unde îți doreai,
Să nu îmi reproșezi că te-am legat
De inima-mi în care ai cântat
Când mă iubeai.
Ai dispărut în zările albastre,
Iar cântul tău se-aude,-acum, din cer
Ca un ecou al visurilor noastre
Ce se-mpletesc în dansuri printre astre
În plin mister.
Tu ai plecat - așa a fost să fie! -
Iar aripile tale-au prins puteri
În zborul peste bolta azurie.
Din locul tău, în vechea colivie,
Îmi plâng tăceri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Look de Dragobete
Am fost, de Dragobete, la stilist,
sau la stilistă, nu știu, draga mea,
căci m-au schimbat atât de mult, c-aș vrea
să zbor, c-un look modern, "elefantist".
epigramă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonet în zbor de albatros
Pe cerul înserării se adună,
În străluciri de aripi sidefate,
Mirabilele păsări de furtună,
În zbor tăcut, din zări îndepărtate.
E seara lor, atât de așteptată,
În care vor uita și depărtări,
Și vântul, frigul, chinul de-altădată
Când între ei erau atâtea mări.
Vor transforma fiorii în extaze
Sub cerul ce-i îmbie cu frumos
În seara-n care ultimele raze
Alungă-n depărtări un albatros.
În zborul singur înspre veșnicie,
E împăcat cu ce va fi să fie.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Atât de albă
Tu-mi înfloriseși într-un gând,
Eu ți-ncolțisem în priviri,
Și ai zâmbit spre soare, când
Mă îndreptam spre noi iubiri.
Erai atât de albă, tu,
Și la-nceputul vieții eu,
Încât n-am îndrăznit un "Nu!"
Zărindu-te în drumul meu
În zbor, priveam cum, din pământ,
Se înălțau spre soare mii
De flori, în adieri de vânt
Și-n cântece de ciocârlii.
Un fulg plutind prin ceruri, eu,
Iar tu... frumoasa dintr-un lan.
De ce m-ai rupt din zborul meu
C-un alb atât de diafan?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Calea de sus
Când zbori, pe culmile iubirii,
Mai sus de munți, mai sus de brazi,
Nu-i pune umbre fericirii,
Nu te gândi că ai să cazi!
Privește dincolo de norii
Ce-ți ies în cale din senin,
Căci ei, pe cer, sunt călătorii
Spre alte zări, c-un alt destin!
În zborul tău, privește drept,
E o alegere, e-a ta,
Urmează-i sfatul înțelept
Când inima ți-l poate da!.
Nu-i asculta pe cei ce-ți spun
Că-ți va fi greu, că vei cădea!
E, poate, lucrul cel mai bun
Să fii mai sus de lumea ta.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Treziți-vă!
Pluteam ușor prin liniștea din jur
Pe aripi zdrențuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.
Un zbor prin întuneric și lumină,
Prin ură și iubire sau prin vis,
Prin munți semeți ori peste un abis,
În zile reci sau nopți cu lună plină.
Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferință
Al mamei ce vă crește cu credință:
Natura ce-o tratați ca neființă.
Treziți-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Zborul din vis
Ai zburat odată,
demult,
atunci când
puritatea
aripilor tale
lumina cerul.
Ți-ai umplut sufletul
cu licărul aștrilor,
iar plutirea ta
a devenit
cântecul cometei.
Mai poți zbura,
uneori,
la limita
visurilor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Păsări rătăcite
Era, în aer, o chemare nouă,
Iar sângele-a răspuns, a fremătat,
Și zborul lor, pornit neașteptat,
Le-a înălțat spre ceruri pe-amândouă.
Zburau alături peste-o lume care
Abia se mai zărea de peste nori,
Se mai strigau discret când, uneori,
Nu se vedeau pe-a cerului cărare.
A fost ca într-un vis, când o furtună
I-a abătut din liniștitul zbor,
I-a despărțit și-a vrut să îi răpună.
În drumul devenit rătăcitor,
Sub soare sau sub razele de lună,
S-au îndreptat, stingher, spre cuibul lor.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


pușchea pe limbă -
cuvinte goale zboară
la drum de seară
haiku de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor,
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor, sau gând, sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea, sau sufletul, în vers
și cere-mi doar un gând să creionez.
Iar dorul, aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (7 ianuarie 2017)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!


La Toya
Cu tine simt c-aș vrea să zbor tot timpul,
Să nu rămână loc străin la care
Să nu ajung, măcar din întâmplare,
Și n-ar conta, deloc, nici anotimpul,
Căci tu îmi dai un plus de-adrenalină.
Îți simt, din plin, aroma, iar plăcerea
Cu care mă încânți, făcându-mi vrerea,
Mă face, azi, să te declar divină.
Mereu m-alinți c-o muzică modernă,
Cu Brennan, care-mi place mie, Moya,
Iar eu te văd frumoasă și eternă
Ca una din gravurile lui Goya.
Te îngrijesc c-o dragoste paternă
Și te iubesc atât de mult, La Toya!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De-ar fi
De-ar fi să fiu acela care-n visuri
te poartă-n brațe lin, ca într-un zbor
deasupra nesfârșitelor abisuri,
atunci m-aș face, pentru tine, dor.
De-ar fi să fiu, în gândul tău, acela
pe care-l vrei, pe care îl dorești
să-ți fie-n calea ploilor umbrela,
atunci aș fi chiar gândul ce-l gândești.
Iar, dac-ar fi să-ți fiu alături, ție,
în zborul de sfârșit, spre alte lumi,
aș vrea ca noua viață să îmi fie
un drum pe care tu să mă îndrumi.
Nu știu ce-aș vrea, dar tu, desigur, știi,
căci ai, în suflet, ca ecou: "De-ar fi...".
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Never more
Simțeam, într-o noapte, că mor,
căci gându-mi plecase în zbor
și, negru, intrase-ntr-un nor
cu țipete de "Never more!".
Erau cam prin zona lui do
pe-o notă ce nu pot eu s-o
imit, dar v-asigur că-i o
invenție-a lui Alan Poe.
Și, cum nu puteam eu să dorm,
mi-am zis: "Ia să-ncerc să transform
ceva-ul acesta diform
în gânduri cu care s-adorm."
Și-atunci, "never more"-ii acei
din norii cei negri și grei,
mi-au fost, deodat' porumbei
pe nori-așternuturi de zei.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aripi de vis
Și-acum visezi, dar visul ți-e schimbat:
te-avânți prin nori c-un strigăt de plăcere,
de parcă nu-s aceiași ce-ai scăldat
în lacrimi izvorâte din durere.
Visezi frumos! În visul tău e-un zbor
prin fericirea inimilor pure
pornite pe un drum înălțător,
ferit de gânduri sau poteci obscure.
Plutești ca altădată spre abis,
dar este altfel: încărcat cu stele
și pare-un univers ce s-a deschis
ca să-ți permită zborul printre ele.
Iar tu i te arăți ca într-un dans
în care muzica nu mai contează,
căci sufletul ți-e undeva-n devans,
acolo unde totul se creează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniel Vișan-Dimitriu despre zbor, adresa este:
