Cine la cine se-mparte?!
cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme risipite
***
mă mir ca mai pot să respir
cu un pin înghesuit în inima!
Cine-mi reproșează că n-o fac cum trebuie?
Mă sfărâm cu ochii de fiecare gând pierdut,
nu-mi trebuie ploi,
copilăria mi-e lacrima-ntruna...
e mai sigur să rămân ca până acum
o cădere legănata de primul lui cuvânt!
Îmi revine rândul să-ncerc
să respir altfel
așa cum ma-nvatai tu/dar
dar nu știu ce să fac
prea izvorăsc la loc
***
este și hazardul în viața o lege!
Fără zodii
născută sunt în singurătatea lui unu
fără adolescenta
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Stare covidiană
De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avem nevoie de-o îndrăgostire
Nu vine nimeni să ne-nvețe,
e adevărat!
cum să ne smulgem
din noi pe noi
din propria tristețe-
cum să rămânem
aceiași doi nebuni frumoși
buni de legat,
când nimeni nu mai poate iubi
in lumea devenită din ce in ce mai mică
avem nevoie de-o indrăgostire,
de-un labirint, de ceva,
prea stăm in lacrimă ca-ntr-un glob de sticlă...
Sărută-mă-ncet, atât de-ncet
incât
să-ți rătăcesc aiurea
cu fiecare gând-
să rămânem aceiași, vreau
doi frumoși nebuni
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (9 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc ca și ieri...
să stăm cu mâinile sub cap in iarbă
să ne pictăm pe cer dorinți
iar tu,
iubito să-mi ceri!
să ne pierdem prin iarbă cuminți
căutând veșnicia de ieri...
să inventăm cuvinte de rouă
care apoi, să le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puțin două!
te iubesc, toate gesturile mele o știu,
mi-e martor salcâmul de sus, știi bine
vreau să uit cine sunt,
cine ești
și ce-am vrut să mai fiu...
te iubesc ca și ieri,
ca și cum azi e mâine!
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Gina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ora iubirii mai încape o viață!
Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!
Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisiri sărate
Doamne,
aidoma bolilor care nu se vindecă niciodată
sunt mâinile mele nevrednice de atingeri
cu unghiile astea rupte din carne...
cu sânge am scris orice scrisoare de dragoste
multe din ele stau incarcerate în mine
și sterse de timp...
peste tot numai boli care nu se vindecă...
în Cartea regretelor, toate-amintirile erup
mărturisirile mele-s toate sărate...
chiar dacă lucrurile se reașează-ntr-o zi
în aerul meu confesiv
îmi vor înmuguri degetele și mă voi surprinde
scriind iar o scrisoare de dragoste
aidoma iubirii care nu se vindecă...
4.06.2021
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poezie si pandemie, Amprente
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Dragobete
Mă-ntreb unde ești?
azi e ziua când se logodesc păsările
între două lacrime
mi-e de dragoste până departe
chiar dacă te-ai mutat în cer
chiar dacă durerea mă-nfiază
nu-mi lipsești!
dar fă-mă să-mi pese
te-am pus în rândul zeilor
să văd cum se iubește
după legile cerești...
trăiesc o viață pe pedepse
între 'a fi'' și 'a nu fi''
un poem amar mi se țese
unde tu-mi ești un vers mut-
între noapte și zi!
în toate-așteptările pământului
m-am înveșmântat
că să pot rupe granița
între viață și moarte...
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Amprente (24 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia
între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai știu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu și mie
să-nvăț pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeași melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
știu! de-aceea mă amestec cu ploaia și cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
și despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
și-așa am învățat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulțime!
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dragoste
pe sânii mei fierbinți
coc pâine pentru vrăbii -
când dormi te privesc cum respiri
mărindu-mi căldura,
anotimp fără contur
fără îngeri
nu știu decât să mângâi
și să-ți scriu
poeme cu gura
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-mi, te rog...
simt o tăcere albă și-o dulce apăsare
mi-e sufletul țăndări, in fâșii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
și... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut și nu pot înțelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
și nu mai știu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
și cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
și mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
și-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...
poezie de Daniela Pârvu Dorin
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Gând mărginit
Gând mărginit
Mai bine timid și miop
decât să iubești cu ură ploile
numai pentru că ele îmi înfloresc zâmbetul
luminează mai mult decât ziua toridă
pe care, în mine o-ngrop...
Nu știu ce gând mărginit o să-mi mai vină
dar urăsc spațiile înguste dintre oameni
oglinzile care se sparg
lăsându-mă și mai singur în lumină...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar și așa te iubeam...
parcă eram de gânduri născut,
in vis, iubire să-mi ajungă!
aveam gura pregătită de sărut
ochiul cald să te străpungă...
aveam zece mâini
dar mai multe- eu aș fi vrut...
până... ieri noapte/când
uimită de cât te iubeam!
mi se retezase o mână
ca-ntr-o ceremonie gravă
ca intr-un vis... de deochi...
dar... și așa te iubeam
te iubeam fără gură,
fără mâini...
fără ochi...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 septembrie 2007)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi rămâne o rană deschisă... sau nu!
Nu-mi amintesc
decât lucruri uitate și seci
ca-ntr-un vis urât...
clipele ni se-mpuținează-
până și gândul la tine imi sapă
uneori, locul de veci...
ce tristă chemare am avut
să-mi caut iubirea dintâi
dintâi plecată,
și ce frumos ne-am prefăcut!
Azi, vrând să te caut și vrând să te știu
pun clopoțelul peste lumânare,
să fac intuneric...
să-mi dezgrop sufletul aproape viu
să-mi amintesc că nu-s vinovată
dacă-mi iau bilet numai dus
ca și cum din mine nu-s plecată...
Sunt bucurii și dureri
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (1 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce răscolire de gând!
Ce răscolire de gând!
unu din doi pleacă mereu primul
ce abur, o fi și sufletul cel fără de nume căzând
ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt
e un colț de zid scorojit
ce-l privești peste umăr în uitare
acuză-mă de calvarul de a rămâne în iubire smerit
(cu sau fără păcate)
acuză-mă de slăbiciuni visătoare
sau ceartă-mă de toate sentimentele mele...
în larg aruncate...
(ce răscolire de gând!)
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (1 februarie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă peste clipă
Iubirea nu știe nimic
despre simbolistica cromatică
a secundelor trăite în doi...
la apus, pescărușii zboară în pereche,
epuizați de aceleași rătăciri
în căutarea unui semn nou...
valurile aruncă clipă peste clipă
un mister nedefinit, o mantra lichidă
peste umbrele noastre de cașmir...
dar m-am trezit cu zâmbetul tău
impregnat pe talpa piciorului
acoperit de rochia mea verde (mai singură!)
și-n contrast cu macii rătăciți pe plaja pustie...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (8 iunie 2021)
Adăugat de Nicolae Sava
Comentează! | Votează! | Copiază!
De tine, cuvânt, mă agăț...
știu să imbrățișez dar fără mâini
știu să cânt dar fără glas
dacă pe mine din mine m-aș smulge
și tot mai pot scrie despre ce a rămas...
am cuvintele la degetul mic
ruinătoare durere într-atâta răsfăț -
e o strategie pe termen lung fericirea
de ea și de cuvânt mă agăț...
între cuvânt și mine-I iubirea
între mine și tot un tumult!
e o formă de exorcizare poezia...
un travaliu pe care ți-l dorești tot mai mult!
sau poate e un chin in aducere?!
sau un canon intre tot și "a scrie"
e la mine-n cuvânt o infrângere
sau doar un exercițiu de supraviețuire...
poate un exod sau poate o spadă -
[...] Citește tot
poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 martie 2008)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii
scriu un poem la porțile nopții
poate fi și banal
numai descătușarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
și-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din același trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
și sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
și de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalț la porțile nopții
eu să-ți fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea din rană
Am să scriu, poate-ntr-o zi
cum se poate muri puțin câte puțin
despre cum numai iubind te poți ucide
caută-mă să stăm un minut la marginea orei
sfâșierea e pe dinăuntru
întotdeauna fierbinte..
eu am să pun urechea pe urma pașilor tăi
așa mă auzi, așa te văd...
în seara in care ne vom găsi
și va fi minutul meu de dragoste
în care credeam că nu mai cred...
să nu te temi!
o lună nouă va trece neobservată-
de-aceea o să mă zăvorăsc o vreme
sau... mai multe vremi!
ca floarea din rană să nu se vadă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin (8 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate de aceea...
Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!
13.02.2022
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Daniela Pârvu Dorin despre iubire, adresa este: