Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Daniela Pârvu Dorin despre suflet

În acest început repetat...

Poate de aceea nu-mi găsesc locul
uimită de atâta sens dat începuturilor
stau sprijinit în noul toiag,
în voia gândurilor intuindu-mi jocul
Nu mai sunt însetat
îmi a înzestra cu suflet, Sufletul...
cât mai cred cu candoare
în acest început repetat...
‘'trebuie stinși tăciunii rămași''
îmi spun, repetându-mi... în van
simt cum bucăți din mine se rup
sau iar se vor pierde
în Povestea noului an...
02.01.2021

poezie de din personale, Amprente (2 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spune-mi, te rog...

simt o tăcere albă și-o dulce apăsare
mi-e sufletul țăndări, in fâșii mă rup
e noaptea-n care plouă peste păsări
și... peste libertatea mea de lup...
castanii plâng in sus, salcâmii dau în floare
e caldă ploaia... seara se preface!
fumez tăcut și nu pot înțelege
de ce pedeapsa clipei nu mai tace...
și nu mai știu ce e aevea... sau dacă mi se pare
spune-mi, te rog, tu!
cui să mai cer iertare...?
și cine să mă lase
să mai fug din visul tău in care
împleteam amândoi un jug de mătase...
azi cântă un greier, bate clopotul rece
și mă surp pe marginea iubirilor tale...
nu-ncape inima mea intr-a ta, atât e de mare...
și-mi tac pedeapsa clipei care nu mai trece...

poezie de
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevoia noastră de verde

Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...

27.02.2021

poezie de din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o Cleopatră de neclintit

Am fost proclamată fiica nimănui
ca o Cleopatră de neclintit
închisă cu forța în templu,
îmbrăcată în propriile spaime
eu, într-o durere deplină
împlinesc un destin al singurătății
și devin spectatorul propriei vieți
abia dacă mai pot să m-adun
să scriu scrisori lungi unui bărbat care nu există
să pun tot ce trăiesc în măsura sufletului
cu orice așteptare mă restitui zilelor trăite trist
măcar timpul în mine să nu mai stea pe loc...
și-n aceeași mirare să-i cer toamnei zori de-mbrățișări

Fericit nu poți fi decât
dacă te adăpostești în sufletul cuiva
proaspăt ieșit din placenta singurătății
și nu ca dintr-o cămașă de forță
vrei să aparții unei lumi rămânând liber
Strigă că ai nevoie de-o inimă nouă,

[...] Citește tot

poezie de (17 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.

Cine la cine se-mparte?!

cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi rămâne o rană deschisă... sau nu!

Nu-mi amintesc
decât lucruri uitate și seci
ca-ntr-un vis urât...
clipele ni se-mpuținează-
până și gândul la tine imi sapă
uneori, locul de veci...
ce tristă chemare am avut
să-mi caut iubirea dintâi
dintâi plecată,
și ce frumos ne-am prefăcut!

Azi, vrând să te caut și vrând să te știu
pun clopoțelul peste lumânare,
să fac intuneric...
să-mi dezgrop sufletul aproape viu
să-mi amintesc că nu-s vinovată
dacă-mi iau bilet numai dus
ca și cum din mine nu-s plecată...

Sunt bucurii și dureri

[...] Citește tot

poezie de (1 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce răscolire de gând!

Ce răscolire de gând!
unu din doi pleacă mereu primul
ce abur, o fi și sufletul cel fără de nume căzând
ca un răsărit arcuit în întuneric, te simt
e un colț de zid scorojit
ce-l privești peste umăr în uitare
acuză-mă de calvarul de a rămâne în iubire smerit
(cu sau fără păcate)
acuză-mă de slăbiciuni visătoare
sau ceartă-mă de toate sentimentele mele...
în larg aruncate...
(ce răscolire de gând!)

poezie de din VOLUM IN PREGATIRE, Poeme de duminica (1 februarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fagure de pământ

Nu mai ai timp nici sa cobori în tine,
fericirea-și ridică biserică fără altar
simt miros de fân cu flori pînă-n artere,
din mine se pleacă greu,
mi-e frică pentru cînd se va faceși-n lume tăcere...

ce zbor apăsat mi-e așteptarea,
cu foarte puținul din ziua de ieri
îmi rămâne sub piele
cerneala cu care îngerii scriu scrisorile sfârșitului
ieșind din cuvânt
storcându-mi sufletul ca pe un strugure,
mult înainte ca trupul să se ascundă
în fagurele de pământ...
29.08.2019

poezie de din Din creatiile nepublicate (29 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate de aceea...

Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!

13.02.2022

poezie de din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pogorârea din singurătate....

Eu cred că pogorârea în singurătate
se face în cea mai profundă liniște,
nu știu cum se numește
când ți-e scris în destin
să simți vibrația cuvintelor
care tocmai pe tine te conțin...
când fiecare literă e un strigăt, o treaptă,
o vibrație, o litanie
o larmă de voci, o chemare
o spovedanie/poate
de aceea hrănesc pasări ca și cum...
mi-aș hrăni sufletul
(pentru câteva virtuți mângâietoare)
și pentru atât m-aș împărți pe din două...
așa m-aș rezidi azi: cu totul și pe deplin
ca și cum, visez să mai trăiesc (ceva)
ceva care să mă transforme... în rouă!

poezie de din poem de duminica, Amprente (2 august 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerului tău

În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...

Am crezut că nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi

[...] Citește tot

poezie de (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vara-i pe sfârșite

După atâta trudă, abia îmi aparțin
în anotimpul ce vine cuminte
azi port umbră-n loc de haină-
și mă gândesc să trag peste mine sufletul tău
nu fac o dramă
că vara-i pe sfârșite
dar toamna mi te-oglindește in fereastra de zi...
simt totul ca pe-un nou început
dar mi-e teamă!
mi-e teamă să închid ochii
înserarea să nu-mi devină nemărginită...
de aceia am nopți albe și zile gri!
când spun că mi s-au furat toate bucuriile
vii tu să-mi pui peste tristețe balsam!
iubesc toamna, te iubesc și pe tine,
te-aștept... mai cred in vise,
că... visuri nu mai am...

poezie de (16 iulie 2018)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E lună plină și am gânduri șirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră

[...] Citește tot

poezie de (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În rest...

Motto: "Mie dor de mine cu sufletul altuia''(I. Teodoreanu)


Așa ne vom sabota căutările,

trăind pentru Întregul ce substituie orice cuvânt,

îmbrățisăndu-ne strâns sau chiar iubindu-ne

din când în când...

fericirea nu mai poate fi densă,

avem de străbătut în lat și-n lung

o lume nebună


numai în intraductibilul gest

[...] Citește tot

poezie de din Volum nou, Amprente (12 ianuarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitație la vulnerabilitate

Am ocazia de a fi vulnerabil
alături de cel ce coboară din ultimul tren
am ocazia să fiu primul la capăt de linie,
să lucrez cu ființă-mi în moduri binecuvântate
să-mi spun'' ia-ți sufletul în mâini și vezi ce faci cu el!''
ai lui Dumnezeu suntem, cu toate,
trăim în povești invizibile unde sufletul se creează
am să trag cu creta, pe asfalt un semn...
pentru noi, pentru că încă-i devreme
pentru mine, de aici... se dă startul!
deja, iubesc să fac greșeli,
să fiu de destin citată...
de ce m-aș teme? am nevoie de -o bucurie fără margini
s-o trăiesc însetată ( în acest orășel)
așteaptă-mă la capăt de linie, de lume, unde vrei...
am ocazia de a fi vulnerabil...

poezie de (7 ianuarie 2023)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, așa este viața:
nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." - Seneca

Spectacolul este despre viața care nu ne aparține
despre cum trăim precum actorii,
care-și mimează rolurile,
care schimbă mai multe măști,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viața ta e un spectacol viu,
de trăit emoții, ratări, lumini cu umbre și bâlbâieli,
iubiri și dialoguri fel de fel(împărtășind o identitate comună!)
jucăm pe aceeași scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăți...

Viața rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operațiuni și de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viața din noi în veșmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu același suflet al meu, de azi...(mamei mele)

Se pare că viața
e un circular spectacol de acrobație,
pentru că nu știe nimeni cum s-a făcut,
cum se poate naște dintr-un copil un OM,
da, asa m-am visat! ca eram însărcinată cu mama
(deci, smulgerea ei din mine, așa s-a petrecut!)
da, ireală senzație de abandon
(din moarte cum s-o mai strig, ar fi o tragedie
mai mult... că tot ce mă rănește
stă, chiar, într-un prezent, al ei trecut...)

Se pare că nu numai viața e plină de mășți și costume,
nu-i azi, singura zi când nu mai știi ce-ți doreșți,
nici timp câștigat, nu-i! mereu sa te-ntrebi:
cine pe Cine aduce pe lume,
Numai că eu, la o simplă acrobație visez...
ziua când mă voi naște la termen(mama, din Tine!)
cu același suflet-al- meu, de azi... la Trapez!

poezie de din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (20 aprilie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Luminează-mă, Doamne!

Vin spre Tine Atotmilostive,
ca niciodată...
caut spre Cer, un gând înțelept,
greșit-am mereu,
de-o mie de ori și-ncă-odată
vreau să mă-ndrept,
miluiește-mă pe mine, căzuta
eu, ucigașa cea vinovată
a sufletului meu...
vreau să cânt azi, Aleluia
neștiind câte zile mi-a mai rămas
luminează-mă, Doamne!
ajută-mă să mă-ngrijesc de mântuirea mea
de păcatele mele mă desprinde
îți cer îndurare!
Mă supun!
am ajuns în al unsprezecelea ceas,
Atotîndurătorule,
haina sufletului abia mă cuprinde
pune-mi în zile un început mai bun!

[...] Citește tot

poezie de din Poeme noi, RUGACIUNE (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine va crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

[...] Citește tot

poezie de din Poezie si pandemie, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Respirând tot mai mult din mine

Într-o zi vom rupe fâșâi, fâșâi
dintr-o pâine caldă
și ne vom pierde prin târgul cu vechituri
ce spune lumea, nici nu-mi mai pasă
ține-mi sufletul în palmă (am mâinile-nghețate)
învelește-mă cu tine,
nu mă dor cât mă ard,
duminicile toate...
**
Într-o zi, de-ai să revii, să nu mă cerți
că n-am trăit despre noi cu discreție,
că deși n-aveam ceas, știam când se trezesc păsările,
așa am inventat (respirând tot mai mult din mine)
noi jocuri-de-umbre pe pereți
***
Într-o zi, regăsindu-ne (vom dobândi cea mai sfântă avere)
până când aluatul de pâine v-a crește
ne vom bea cafeaua din aceeași ceașcă
(am inventa un dialect vorbitului în tăcere)

[...] Citește tot

poezie de din personale, Duminici (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Daniela Pârvu Dorin despre suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook