Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Daniela Pârvu Dorin despre viață

Ca o Cleopatră de neclintit

Am fost proclamată fiica nimănui
ca o Cleopatră de neclintit
închisă cu forța în templu,
îmbrăcată în propriile spaime
eu, într-o durere deplină
împlinesc un destin al singurătății
și devin spectatorul propriei vieți
abia dacă mai pot să m-adun
să scriu scrisori lungi unui bărbat care nu există
să pun tot ce trăiesc în măsura sufletului
cu orice așteptare mă restitui zilelor trăite trist
măcar timpul în mine să nu mai stea pe loc...
și-n aceeași mirare să-i cer toamnei zori de-mbrățișări

Fericit nu poți fi decât
dacă te adăpostești în sufletul cuiva
proaspăt ieșit din placenta singurătății
și nu ca dintr-o cămașă de forță
vrei să aparții unei lumi rămânând liber
Strigă că ai nevoie de-o inimă nouă,

[...] Citește tot

poezie de (17 septembrie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngerului tău

În fiecare din noi e un înger ce moare
tocmai când sufletul își revine din fire,
suntem întrebați ai cui suntem fiecare...
când tu, senin cobori dintr-o poveste,
dacă spui că ți-e bine cu mine
și mie îmi este...

Am crezut că nimic nu mai poate da viață
vieții mele/dar azi sunt fără scăpare
vorbindu-ți te-nfrunt!
mie să nu-mi zici despărțire, plecare, uitare
azi-când mi-e drumul spre tine
deloc anevoios și abrupt!

Înger, al meu, ce-ai trăit după ureche
ca și mine-n poziție de drepți-
unde ți-ai pus pentru mine aripa?
singurătatea nu-mi mai este icoana
spânzurată de noi pe pereți-
nu anii îi vreau stăpâni peste noi

[...] Citește tot

poezie de (8 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața... ca un fragment de spectacol

Motto: "Ca o piesă de teatru, așa este viața:
nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat." - Seneca

Spectacolul este despre viața care nu ne aparține
despre cum trăim precum actorii,
care-și mimează rolurile,
care schimbă mai multe măști,
un altfel de mymesis într-o altfel de reflectare (ca-n piesele antice)

A zidi un teatru cu viața ta e un spectacol viu,
de trăit emoții, ratări, lumini cu umbre și bâlbâieli,
iubiri și dialoguri fel de fel(împărtășind o identitate comună!)
jucăm pe aceeași scenă veche, mereu Fericirea
de cele mai multe ori, cu sufletul făcut bucăți...

Viața rămâne un fragment de spectacol,
un teatru de operațiuni și de război
până-ntr-o zi când nici nu se aude cum cade cortina!
cum pleacă viața din noi în veșmânt de catifea,
cu sufletul fugit de la locul faptei...

poezie de (30 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

JOC

Se rotesc toate stelele în rănile mele
vrând să-mi astupe urletul înfometat de tăcere,
de ce mă cerți? viața e un joc pe scări rulante
cu tristețea asta îmi termin zilele,
nu mai suport nici o amânare,
trăiesc jucându-mă pe scările rulante
al ultimului val...
nu mai alerg...
fericirea ne duce exact unde trebuie să fim
în rest, viața e un joc pe scări rulante...
14.03.2021

poezie de din Volum nou, Amprente (14 martie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stare covidiană

De-o vreme
toate drumurile mă cară în spate
statul pe loc parcă-mi contemplă
mersul pe jumătate...
botez un cer peste viața mea
în fiecare vis...
și strig ca nebuna:
"nu-mi ajunge o viață
să iubesc un singur om''
aș fi obraznică
dacă aș mai cere una?
mă uit la cerul sub care trândăvim
pentru când vom fi liberi, mi-e teamă...
iubirea să nu bată pasul pe loc când ne iubim...

poezie de (17 aprilie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimp dual

Pe mine mă cunoaște femeia
care poate să cânte la două inimi,
ca la un instrument muzical
deși, ocarina era demult inventată...
deși, nu mai știu nimic despre acest anotimp dual
parcă ne-am cunoaște din alt timp
așa am ajuns să ne rostuim viețile în altă viață
întrându-ne unei alteia, adânc sub piele
scriindu-ne pe rând, câte un monolog
mă bucur ca un copil care vede prima oară zăpada!
cred că acesta e ceasul însănătoșirii mele...

poezie de din Volum nou, Amprente (14 februarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Umbre și greieri

E o seară cu umbre și greieri
cu luna care stă la pândă...
de tăcerea lucrurilor mi-e teamă
și de tot ce pune stăpânire pe om
până și umbra e un fel de mare
pe care nu o putem domina
pe un pat de crini, demult nu se mai moare,
întotdeauna la capătul luminii nu e întunericul
ci Ea (pe umbră dacă calci nu doare!)
între singurătate și moarte e un prag
ce se ține scai de toate ale tale
până când, toate culorile vieții (într-o zi)
din viață... se retrag...

poezie de din poem nou, Amprente (28 iunie 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate de aceea...

Știi, doar ce rană deschisă e țipătul nestrigat!
am auzit, că suferința e iubitoare de oameni,
chiar dacă poezia-mi împinge sângele în aortă,
tot iese un vers din rând și-ncepe să doară...
cu faptul că viața nu merge-napoi, sunt împăcat...
suntem un zâmbet amar într-o tristă sahara!
numai visul îmi spală sufletul și-mi netezește patul
Și iar cad în solitudinea mea sfântă!
(știi, cheile împărăției iubirii, se spune
nu se afli decât într-o singură viață!)
poate de aceea, murim de mii de ori
și nu ne naștem... încă!

13.02.2022

poezie de din Volum nou, Duminici (13 februarie 2022)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fapt divers

La zoritul zorilor
nu știm ce contează mai puțin
stelele, treptele, sunetele, verdele
sau numai într-o anumită zi, contează numai
sângele, problemele, faptele, verbele
și asta...(cam) o jumătate de viață!
Apoi... spre Apus ești un pic surprins
de veritabilul adevăr șoptit în față,
despre jumătatea rămasă, nu-i timp să te vaiți
se-ntâmplă-n același Tărziu de ieri
când afli!
că sentimentele sunt condimentele
acestei vieți...
nu luptele, nu zdrențele, nu trădările,
nici testamentele, nici tratatele, nici castelele
(și te trec toate apele...)

poezie de din Volum nou, Amprente (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E lună plină și am gânduri șirete?!

E lună plină,
sufletul m-a-nchis pe afară
și-n mine nici o lumină
aripile care-mi cresc
nu mai duc la odihnă
zborul nu mi se mai pare firesc...

Și pe același cer de metil
o eclipsa din neliniști îmi țes
când știi că nu te mai poți reîncarna
visele trebuie duse la azil
există un azil de vise,
nu mai întreba!

Așa fac cu mine mereu... și nu știu de ce...
e lună plină și am gânduri șirete?!
te plângi că nu mai știi să te asculți,
dincolo de trecut si dincolo de orice
asa e, trăim cu fața la perete,
viața are un dirijor din umbră

[...] Citește tot

poezie de (15 noiembrie 2016)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

...''întotdeauna''

Mă tem deși nu mă mai tem
de acea melancolie densă,
de curcubeiele ce se tot strâng în mine ghem
ca-ntr-un deșert întins,
fără margini...
(văd câte spații goale în mine-ai aprins)
în mijlocul ființei mele cand un hău mi se cască...
și-l simt, cât timp voi fi cu viața asta prins!
și-n caligrafia mea de înțelesuri...)
Doamne, ce rod de bucurie mai mare trăiesc?
când toate le văd cu inima
Știi, tu! că eu iubesc și când nu mai iubesc?!
că-mbătrânește timpul cu mine odată...
totul începe și se sfârșește într-un moment
fără sens
și nu mai poți spune: ''întotdeauna''
chiar Niciodată!

poezie de (10 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De Dragobete

Mă-ntreb unde ești?
azi e ziua când se logodesc păsările
între două lacrime
mi-e de dragoste până departe
chiar dacă te-ai mutat în cer
chiar dacă durerea mă-nfiază
nu-mi lipsești!
dar fă-mă să-mi pese
te-am pus în rândul zeilor
să văd cum se iubește
după legile cerești...
trăiesc o viață pe pedepse
între ‘'a fi'' și ‘'a nu fi''
un poem amar mi se țese
unde tu-mi ești un vers mut-
între noapte și zi!
în toate-așteptările pământului
m-am înveșmântat
că să pot rupe granița
între viață și moarte...

[...] Citește tot

poezie de din Volum nou, Amprente (24 februarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Țară a tristeții pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăiește
după fiecare noapte nu mai vine o renaștere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuți, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îți scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în șir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăpostește-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu știu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire și viața și moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispar încet, încet, de pe retină
și tu și visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de din Volum nou, Amprente (17 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Țară a tristeții pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăiește
după fiecare noapte nu mai vine o renaștere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuți, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îți scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în șir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăpostește-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu știu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire și viața și moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispar încet, încet, de pe retină
și tu și visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de din Poezie si pandemie, Poeme de duminica (3 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gând parfumat de măr copt

Ianuarie e o Țară a tristeții pentru amândoi,
povestea iernii din firimituri se trăiește
după fiecare noapte nu mai vine o renaștere,
au trecut vremurile-n doi
când, tăcuți, în flacăra sobei ne oglindeam
acum, când îți scriu, mă simt ca o furnică
ce târâie după ea cuvintele în șir indian...
Gând parfumat de măr copt
mi-e năpada
adăpostește-mă, asemenea unui copac
împarte umbra cu mine,
îmi bate inima până-n tabla casei
rânduri, rânduri cade zăpada
nu știu dacă nu cumva,
e-o unică mărturisire și viața și moartea...
trăindu-le... pe jumătate
dispare încet, încet, de pe retină
și tu și visul în care sângeram spate-n spate..

poezie de din Volum nou, Amprente (13 ianuarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nevoia noastră de verde

Nimeni nu scrie
despre nevoia noastră de verde
ce ne face curat prin sertare,
despre cum se pun flori pe răni
despre sufletul ce devine foare repede fruct
nimeni nu scrie
despre cum se oprește ființa din plâns
când înveți să frămânți vindecare...
cu gândul acesta din viață mă-nfrupt
despre primăvară mai pot scrie
dar până-ntr-o zi, într-o singură zi/ când
nevoia noastră de verde/devine
mormânt
pentru un fir de iarbă subțire...

27.02.2021

poezie de din VOLUM IN PREGATIRE, Amprente (27 februarie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ora iubirii mai încape o viață!

Are ianuarie de conjugat la trecut
o mie de vămi,
de spun că nu mai e loc de nici o poveste!
de... un păr despletit, de-o eliberare de răni
Crezând că numai
de-o singură ninsoare mai este...
sunt precum calul ce se-ncurcă-n lanț
sau în pana căpăstrului
și nu-i răcorește nimeni această arsură!
degeaba strig ca-n fața unui pericol
Dacă nu caut ceasornicul( care să-mi schimbe)
dreapta măsură!

Se-ntâmplă ceva cu așteptarea femeii
înainte de sfântul sfârșit...
în duminica ei de zăpadă!
pe-un cer lăuntric( de) ți se cântă prohodul
N-ar fi trebuință de-un un nou ticăit,
cum viața de o nouă eladă?
ianuarie se conjugă la trecut mai mereu...

[...] Citește tot

poezie de din Poeme noi (8 mai 2020)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te iubesc ca și ieri...

să stăm cu mâinile sub cap in iarbă
să ne pictăm pe cer dorinți
iar tu,
iubito să-mi ceri!
să ne pierdem prin iarbă cuminți
căutând veșnicia de ieri...

să inventăm cuvinte de rouă
care apoi, să le trăim pe toate/
dar pe toate...
mai puțin două!

te iubesc, toate gesturile mele o știu,
mi-e martor salcâmul de sus, știi bine
vreau să uit cine sunt,
cine ești
și ce-am vrut să mai fiu...
te iubesc ca și ieri,
ca și cum azi e mâine!

poezie de
Adăugat de Gina MihaiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Vis viu

Ninge în primăvara asta
și iar nu mămai aud de sub troiene
deși fiecare vis viu
valsează afară din mine...
ca și cum ar avea loc o altă întoarcere la sân,
(am zâmbit când m-am găsit pe-o listă a vieții copil)
și mi-am spus, dorind să scap de această prigoană:
de bună voie și nesilită de nimenimai pot, vreodată, alege,
ieșirea din exil?

poezie de (14 martie 2021)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Cine la cine se-mparte?!

cine la cine se-mparte?!
când scrii cu sufletul celuilalt -
de la mine la tine atâta cale vin
atâta drum...
simt o asuprire tandră
și-o altfel de singurătate -
iubire fragilă regizată de destin...
lumea dinafara iubirii nu există,
e o formă de disperare iubirea -
și viața ta toată e rece
și locuiești același trup
în care nu-ți regăsești ispășirea...
dar sufletul meu te petrece
bântuit de aceeași iubire-ntr-un vers
între fascinație și sărut
dacă iubești, iubirea nu-ți trece
și nu mai știu în care vârtej,
din care tumult
viața noastră în doi capătă alt înțeles...
eu scriu cu sufletul tău acum,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Daniela Pârvu DorinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Daniela Pârvu Dorin despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook