Suntem
Fiindcă suntem adesea atât de nebuni
și ne hrănim din măduvă de lună
hai să râdem atunci când vom bea
ca doi menestreli pe o planetă nebună.
Fiindcă suntem atât de bogați
și neam născut din aceeași poveste,
râdem și plângem când cerul va sta
pe masa tăcerii tras de un clește.
Fiindcă suntem atât de ciudați
și ne topim adânc în palme
suntem laguna dintr un bob de cafea
căzută întro ceașcă plină cu basme.
Fiindcă suntem atât de fierbinți
până ce veacul din cărți va cădea
hai să făurim din lut două roți
și un munte să tragem pătrat la rindea.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie cu frunze
Cu ranița plină și ierni pe la tâmple,
Cu gânduri rebele și doruri pe frunze,
Iubito, hai vino paharul demi umple
Cu boabe de struguri stoarse în buze!
Vino să ducem toamna în cramă,
Vino săi punem iernii o toartă.
Sub bolta golașă, arsă de brumă,
Noaptea târzie să ne bată în poartă.
Am pofte nebune, și foame, și sete,
Am poftă să scriu cu tine în brațe.
Prin ceața lăsată, iubirea, plutește,
Să curgă magia cuvintelor bete!
Să cânte cocoșii pentru noaptea nebună,
La geam să colinde fulgi câte doi.
Frumoasăi, iubito, iubirea la lună,
Când lunai în geam și doarme cu noi.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Molipsit de liniște
Liniștea care mi te fură cu ultimul sărut pe gură...
simt pe mână incizia lunii
în timp ce orașul țipă în somn
zidindu mă prag
în carne de noapte
cu mâna sub cap
pe frunze de lemn
( m-am molipsit de liniște )
ea plutește dincolo de vise
arcuindu se în boltă pe o ultimă stea
când ceasul de jertfă
înflorește pe buze
secunde de cântec
la tâmpla cernită fără perdea
oprește ghețari
în peretele trezit din tăcere
cu pași de păienjeni
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de poveste
E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia plutește, Crăciunul, renaște.
Arde candela, lerul sosește,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!
E tot, e vis, e viață, e sfânt.
Anul se naște, copilul eu sunt.
Veșnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!
E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!
E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiți în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fundamentali în puncte cardinale
Eu mă ridic în tine peste noapte,
Tu aduci culori fără măsură,
Iubita mea de verde, între toate,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură.
Și vin, și plec, și caut cuvântul care
Arată un semn, un cod sau chiar o hieroglifă,
Măsurând torențial indescifrabila chemare,
Din îmbrățișarea ta, e sigur, am sămi fac o grefă!
Și nui așa, vom descifra simboluri
Feriți de semne convenționale,
Pe viață acoperiți de încă zece veacuri
Și fundamentali în puncte cardinale.
Vom fi o unitate de măsură,
O literă sau o monedă veche,
Distanța dintre poftă și aventură,
Organ identic cu sufletul pereche.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timp ce culorile te privesc de aproape...
Să cânte ploaia peste noi! Să cânte.
O simt goală, cântăntruna.
De brațul ei luna se ține.
Cântec te strig, cântec ai nume.
Să cânte păsările în noi! Să zboare.
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse.
Miroase a foșnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul.
Să cânte pereții când se trezește tăcerea! Să audă.
La atingerea ta lumina zâmbește,
Tremură, respiră cu ochii limpezi.
Din trupul tău viața mi citește!
Să cânte frumosul înainte de gând! Să vină.
Ar crede că glonțul aleargă să și soarbă cadența.
Verbe conjugate în iubire, cântec în mine.
La tine în plete o literă își îmbracă nuanța.
[...] Citește tot
cântec, versuri de David Ionel Romulus (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna cu gust de gutuie
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.
Bea busuioacă din cercuri dințate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceață ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.
Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Haide doamnă, începe ți concertul,
Frământă mi pe buze versuri și must.
Râde cu mine, urmează ți ursita,
Aici, în mine, trăiește, Nichita!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde cad anii când se duc?
Unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
Am început sămi frământ visele sub scara ce urcă spre cer.
Poate vor fi șifonate.
Poate vor ieși din chenar, dar cu siguranță îmi vor umple gândurile.
Mari și năstrușnice.
Fără să le poată muta cineva de sus în jos, de la est la vest.
Nu știu unde se duc când toate rămân departe, așa cum sunt, până ziua întâlnește moartea.
Cine stie?
Simt ceva! Parcă este adierea unei mâini peste genele care sau contopit pentru o secundă în amfiteatrul gândurilor.
Teribilă treabă cu anii. Cu gândurile. Cu visele...
Și totuși, unde cad anii când se duc, în noi, în cer sau în pământ?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea renaște cu mine, cu tine...
Alerg prin romane la timpul prezent,
Semne îmi las pe vârfuri de creste
Să mi scoată regina și-un rege dement
Din tabla de șah găsită n poveste.
Se spune că timpul se ntoarce în noi
Să pună sechestru pe amintirea finală,
Când ziua de mâine o rupem în doi
Vom spune prezent la povestea de gală.
Poeme împart în poarta stelară,
Printre aplauze îți fur un sărut.
Iubita mea cu sânge de fiară
Să râdem de moarte cum a trecut.
Privește în mine să prinzi de veste,
Primul semn de carte vei fi.
Veni vor ursite să ți bată în ferestre
Că am plecat când noaptea e zi.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din toate, eu iubesc o mare
Doamne, ce spectacol străbate verdele din marea mea!
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
Cu plete împletite în soare
Peste puncte cardinale cu puteri de absolut.
Ea aduce mai aproape un cer atins de o vioară
Ca o simplă adiere când respiră frunzele.
Din privirea ei coboară anotimpuri de fecioară
Când zâmbește ca o ploaie ridicându și pleoapele.
Mă hrănește cu mareea ce îmi poartă visele
Străbătute de aroma picăturilor de rouă
Și apoi aduce verde sub petalele de stele
Până ce și îmbracă trupul în culori de lună nouă.
Se ridică fără margini și îmi scaldă tâmplele
Ca un orizont albastru ce mă îmbie nevăzut
Să înot în glasu i dulce aruncând cu orele
Modelat de universul ce are rang de început.
Din toate, eu, iubesc o mare
Și valul ce i dansează în lut
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Catargul
Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
Neam prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce nea pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintrun nuc umbros.
Neam prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.
Neam prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tine eu mă mut
Când de cer se agață luna
și când ziua nu e zi
Aștern metafore pe pernă
să conjugăm verbul a fi.
A fi sau a nu fi,
dilemă sau citat,
Eu sunt, tu ești, vom fi
cu iubire infestați.
Cu iubire infestați
ne încântă iară și vara
Și singuri printre cărți
topim luminăn ceară.
Topim luminăn ceară
iubita mea și mâine
Cântânduți la chitară,
eu nu mai plec din tine.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de cer
Pe un colț de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.
Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopțile ploioase ce în ferestre bat,
Îți voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colțul meu de cer, unde te-am gravat.
Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colțul meu de cer,
Cuvinte se preling ușor și se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.
Și nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colțul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viața îmi oferă
Te iubesc pentru că ești, semn de reper.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire să fie...
Cu sufetul alb pe marginea vieții
Înfrunt furtuna cu pieptul deschis,
Iubirea mi- e scut, nu fac concesii
Timpul e viu, soldatul decis.
Iubire să fie, iubire să curgă,
Pune iubito, pocalul pe masă,
Tristețea, durerea le duc la morgă,
Nu trag de ieri, doar azi și mâine îmi pasă.
Iubire să fie, iubire reală,
O pun la bursă, îi bat monedă,
Statuie pe soclu și steluță stradală,
Trubadure mai cântă o serenadă!
Iubire să fie întinsă pe pâine,
Pentru bogați, pentru săraci,
În curte îmi latră un câine,
Iubirea mi-e soață și Dumnezeu, cârmaci.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis...
Te văd în vis când noaptea se închină
Pe aleia păzită de un rondou de trandafir,
Te înveleai cu vântul, aducând lumină,
Pășind ca o icoană, petală cu petală, resfirate-n șir.
Visele te asteaptă, ele trag cortina,
Prafuri de magie îmi presari pe gene,
Pe un colț de vis îmi săruți retina
Când se plimbă luna și soarele doar geme.
Cu zâmbetul divin așezat pe buze
Apari ca o nălucă născută într o poveste,
Tu, aduci pe brațe iubirea să boteze,
Lăsand nefericiți, invidioșii, să proteste.
Mi-am pus în cufăr visul, lângă celelalte,
Mai scriind o filă în cartea mea de vise,
Așteptându -te cu genele lipite
Să-mi fi o călăuza spre porțile deschise.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cinstea marelui templu de amor
Simțeam cum mă învelesc cu pământul printre gene
Când noaptea păștea pașnic din orizont trupesc
Și aștrii adormiți pe sâni de cosânzene
Se trezeau năframe pe un chip dumnezeiesc.
Mă pregăteam de vara dragonului de lună
Într un dute vino pătruns de Eminescu,
Îndrăgostit de ultima lagună
Uitată într un vers de însuși, Păunescu.
Retorică dilemă cu perspective egale,
Unul și același, un bulgăr sub arcadă,
Iubit și prin iubire în veșmânt de zale
Rămân un arlechin cu straie de paradă.
Șintradevăr există paranteze
În lumea ce se pierde îndărăt,
Cu vii și morții ce stau să sângereze
Într un pătrat de lună din care să mă îmbăt.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște albastră
Cu respirația tăiată miam trezit din tăcere, cuvântul...
David Ionel Romulus
Un colț de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porțelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.
O clipă stă uitată în ramă, mă înham la gâtul ei
În galop de cal de mare potcovit de un condei
Cu nărav ce ninge versuri peste noaptea ce nechează
Peste firele de lavă ca o rugă de amiază.
Plutim în doi fără adresă cu umbrele strânse în bagaj
Pictând culori adânc în oase și flăcări roșii în obraji,
Apoi îți scriu secunda vieții la urechea unei veri
Răsfoind și poezia ce ți am recitat o ieri.
Se aude un tren în gura nopții, fierbe cerneala în stilou,
Camera fulgeră în carte cu șoapte purtate de ecou.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobila creolă
Șahul este un joc ritmic și senin în nobila creolă cu gene lungi a minții.
Pe câmp, culori se împletesc cu scânduri,
doi pioni, un cal și un rege în urma lor
au sufletul pătrat pe două rânduri
și un orizont ce le surâde încântător.
Pândesc, purtați de un galop de îngeri
prin hăul unei table ce începe să se zbată.
Căutau să cruțe liniștea din ziduri
cu pumnii strânși la ceruri amandoi deodată.
Solemni, făcând din ceasuri cingătoare
se zbenguiau cu luna în vinul din pahar.
Privesc cum leșină, pălește, dar nu moare,
amestecând cenușa unui nebun murdar.
Încearcă să îl cruțe lângă o scrumieră,
să biruie corăbii și timpurile întregi,
din cioburi de pătrate reflectate în etajeră
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu David Ionel Romulus despre timp, adresa este: