Fundamentali în puncte cardinale
Eu mă ridic în tine peste noapte,
Tu aduci culori fără măsură,
Iubita mea de verde, între toate,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură.
Și vin, și plec, și caut cuvântul care
Arată un semn, un cod sau chiar o hieroglifă,
Măsurând torențial indescifrabila chemare,
Din îmbrățișarea ta, e sigur, am sămi fac o grefă!
Și nui așa, vom descifra simboluri
Feriți de semne convenționale,
Pe viață acoperiți de încă zece veacuri
Și fundamentali în puncte cardinale.
Vom fi o unitate de măsură,
O literă sau o monedă veche,
Distanța dintre poftă și aventură,
Organ identic cu sufletul pereche.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Merg pe stradă
Merg pe stradă, mai fac un pas,
Seara clipește peste oraș.
Umbre aleargă, gândul mi-e glas,
O rază de soare luminează-n lăcaș.
Merg pe stradă cu Dumnezeu la braț
Răsfoim amintiri, numărăm pași,
Patruzeci și doi am numărat
Și încă la atâția vom fi părtași.
Merg pe stradă cu tine mă plimb
Bucuria vieții găsită din timp,
Încă un an voi da la schimb
Iubirii de viață născută-n olimp.
Merg pe stradă privind la ceas,
O lume întreagă se învârte grăbită.
Doamne, iubesc timpul rămas!
Cum a curs timpul ca o clipită?
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamna cu gust de gutuie
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Cad frunze pe noi și strugurii crapă,
Din cana de lut un cântec mă îmbată.
Vara își face bagajul și pleacă
Spre crama albastră de unde se adapă.
Bea busuioacă din cercuri dințate.
Pere prin iarbă încearcă să coacă.
Valuri de ceață ne latră în fereastră,
Luna, doarme întinsă pe piatră.
Noaptea se tescuie până la ziuă
Cu fructe căzute din sâni de statuie.
Legată i cu spice sub bolta de vie.
Doamne, frumoasă i toamna cu gust de gutuie!
Haide doamnă, începe ți concertul,
Frământă mi pe buze versuri și must.
Râde cu mine, urmează ți ursita,
Aici, în mine, trăiește, Nichita!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de poveste
E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia plutește, Crăciunul, renaște.
Arde candela, lerul sosește,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!
E tot, e vis, e viață, e sfânt.
Anul se naște, copilul eu sunt.
Veșnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!
E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!
E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiți în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Doamna mea de roșu
Doamna mea de roșu, doamna mea de verde
Renaște pamântul, eu mă simt un rege,
Am găsit norocul, Dumnezeu mai pierde
Condamnat la viață și iubirea lege.
Doamna mea de roșu, doamna mea de floare
Mângâie-ți urechea cu glas de primăvară,
Verdele tău pur mă îmbie la visare
Și vântul cară note pe acorduri de vioară.
Doamna mea de roșu, doamna mea de bine
La braț ai dimineața și soarele cunună,
Sânul tău e pâine, mi-e și pasiune
Au muțit poeții când au venit la cină.
Doamna mea de roșu, doamna mea de foc
Am creeat poveste extrasă din povești,
Te iubesc o viață cât două la un loc
Tu verși peste mine plăceri dumnezeiești.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În timp ce culorile te privesc de aproape...
Să cânte ploaia peste noi! Să cânte.
O simt goală, cântăntruna.
De brațul ei luna se ține.
Cântec te strig, cântec ai nume.
Să cânte păsările în noi! Să zboare.
Ultimul tren răstoarnă stele aprinse.
Miroase a foșnet de iarbă în palme
Când râde cu toată gura cuvântul.
Să cânte pereții când se trezește tăcerea! Să audă.
La atingerea ta lumina zâmbește,
Tremură, respiră cu ochii limpezi.
Din trupul tău viața mi citește!
Să cânte frumosul înainte de gând! Să vină.
Ar crede că glonțul aleargă să și soarbă cadența.
Verbe conjugate în iubire, cântec în mine.
La tine în plete o literă își îmbracă nuanța.
[...] Citește tot
cântec, versuri de David Ionel Romulus (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai frumos verde...
Ai cel mai frumos verde pe pământ,
Cu el se învelește iarba când ie dor,
Te privesc uimit ca pe un loc sfânt
Când cobor pe coapse la izvor.
Șin armonia lui sub pleoape îmi descântă,
Atât de viu, de frumos și tandru,
Zăpada cărnii pure ce tresaltă
Pe sânul tău ca lujerul de leandru.
Doar în fața ta acum mănclin
Cu sfiala unui val în părul lung,
La cascada unei flori de crin,
Acolo eu trăiesc și am să mă sting!
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În tine eu mă mut
Când de cer se agață luna
și când ziua nu e zi
Aștern metafore pe pernă
să conjugăm verbul a fi.
A fi sau a nu fi,
dilemă sau citat,
Eu sunt, tu ești, vom fi
cu iubire infestați.
Cu iubire infestați
ne încântă iară și vara
Și singuri printre cărți
topim luminăn ceară.
Topim luminăn ceară
iubita mea și mâine
Cântânduți la chitară,
eu nu mai plec din tine.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul Iubirii
Descopăr prin tine o lume mai bună
Chiar dacă viața e croită ciudat,
Tu imi oferi o stare divină
Ca într-un dans ce o iubire a brodat.
Lasă-mi privirea să te mângâie,
Să extragă definiția perfectă a buzelor fierbinți,
De unde am smuls poeme șiroaie
Și săruturi cu care tu mă alinți.
Vreau să mă pierd în brațele tale,
Să descopăr emoții tăinuite pe marginea lor,
Să-ți dăruiesc elixirul iubirii reale
Să abandonăm canoane pentru că nimic nu e întâmplător.
Trimite-mi un sărut ce ajunge la steaua polară
Ce imi provoacă frisoane fierbinți,
Iubirea să fie un spectacol de gală
Unde tu ești regina iar eu sunt un prinț.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un colț de cer
Pe un colț de cer voi scrie poeme
Cu pana unui pegas prins la jar mâncând,
Voi rescrie iubirea cuprinsă de vreme
Pentru tine Dragoste, să te văd zâmbind.
Verdele tău crud îmi va fi lumină
În nopțile ploioase ce în ferestre bat,
Îți voi recita sonete ce sufletul alină
Scrise pe colțul meu de cer, unde te-am gravat.
Un pahar cu vin îmi este călimară
Rămas pe masă lângă colțul meu de cer,
Cuvinte se preling ușor și se presară
Pe hârtia albă, învelind un trup de înger.
Și nu-mi ajunge veacul, nici chiar era
Să scriu ce simt pe colțul meu de cer,
Am scris, voi scrie ce viața îmi oferă
Te iubesc pentru că ești, semn de reper.
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am rupt din tine un colț de rai
Am rupt din tine un colț de rai
Când noaptea albă se agață,
Zidit în piept tu mă purtai
Și când un clopot o să bată.
Îmbrăcată cu durerea,
Iar în mână legat strâns
Purtai dorul și iubirea,
Să-i spui morții: n ai învins!
Încremenit a și pădurea,
Chiar și vântul stătea stană,
Învaluit cu durerea,
Zâmbetul se varsă n rană.
Cerul plânge, norii lacomi,
Vântul strigă după dor,
Frunzele se șterg de lacrimi
În bocetul ciorilor.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire să fie...
Cu sufetul alb pe marginea vieții
Înfrunt furtuna cu pieptul deschis,
Iubirea mi- e scut, nu fac concesii
Timpul e viu, soldatul decis.
Iubire să fie, iubire să curgă,
Pune iubito, pocalul pe masă,
Tristețea, durerea le duc la morgă,
Nu trag de ieri, doar azi și mâine îmi pasă.
Iubire să fie, iubire reală,
O pun la bursă, îi bat monedă,
Statuie pe soclu și steluță stradală,
Trubadure mai cântă o serenadă!
Iubire să fie întinsă pe pâine,
Pentru bogați, pentru săraci,
În curte îmi latră un câine,
Iubirea mi-e soață și Dumnezeu, cârmaci.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi
Ne vom iubi până soarele atinge luna
Și marea va urca din nou pe munte.
Când curcubeul va îmblânzi furtuna
Te voi purta pe brațe peste a vieții punte.
Am să te plimb prin lumi necunoscute
Căutând Edenul ascuns în Amazon,
Vom rupe harta lumii doar de noi știute
Ce va forma simbolic al nostru blazon.
Vom înfrunta potopul din apocalipsă,
Povești vor scrie zeii, martor va fi timpul.
Cum o mica buturugă formează o eclipsă,
Iubirea ce ne leagă va răsturna olimpul.
Îmbrătișați o să pășim și n altă lume,
Iar, Dumnezeu, mirat că printre atâtea rele,
Există și iubire durând de atâta vreme,
Ne binecuvântează: Iubiți vă până veți ajunge stele!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoarea
Iubita mea, am coborât din munte
Pe coama unui deal ce îmbracă noaptea grea,
Alpiniști cu filele cărunte
Și înotători cu vise la curea.
Iubita mea, am urcat o vale
Prin păduri de vanități deșarte.
În opoziții crunte de acțiuni banale
Noi ne strigăm, iubirea, tare și departe.
Despre fenomenele naturii
Vom emite cu glas articulat,
Că întrun ecou stă malul mării
Cu concentrație de verde aromat.
De asemenea vom scrie cu putere,
Puțin vizibil, dar atât de important.
Iubita mea, suntem marca pe scrisoare
Cu gust puternic de dulce și picant.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște albastră
Cu respirația tăiată miam trezit din tăcere, cuvântul...
David Ionel Romulus
Un colț de pagină rămasă, un semn de carte lângă geam,
Lumina ploaie conturată pe albul ochilor de porțelan.
Pe masă un pahar de vreme ros de struguri timpurii
Se varsă cu accent de ziuă în iarba strânsă în poezii.
O clipă stă uitată în ramă, mă înham la gâtul ei
În galop de cal de mare potcovit de un condei
Cu nărav ce ninge versuri peste noaptea ce nechează
Peste firele de lavă ca o rugă de amiază.
Plutim în doi fără adresă cu umbrele strânse în bagaj
Pictând culori adânc în oase și flăcări roșii în obraji,
Apoi îți scriu secunda vieții la urechea unei veri
Răsfoind și poezia ce ți am recitat o ieri.
Se aude un tren în gura nopții, fierbe cerneala în stilou,
Camera fulgeră în carte cu șoapte purtate de ecou.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catargul
Catargul colorat cu vise înflorește pe ochiul crud al mării.
Neam prins catarg pe suflet, gigantic, cât o mare,
al vieții fără moarte ceși lasă în urmă un gând.
Din cremene și rouă neam tipărit sub soare
un descântec de lumină, verde și rotund.
Neam prins izvorul ierbii de vârful unei aripi,
puterea unei pietre ce nea pătruns în os.
Ne hrănim din vânt, din păsări și din greieri,
din coardă de vioară, dintrun nuc umbros.
Neam prins zăpezi pe umeri și munți de stele în șoapte,
fiecare zi, ploi de flăcări vii.
Tulpini de anemone cu gust de mere coapte,
buza unei note, puterea de a fi.
Neam prins înaltul și adâncul, romburi și pătrate,
geometrii de vise, timpul care geme.
Imperii ce răsfață drumuri neumblate
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regele nebun...
Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.
Un nebun de lângă piesa albă
Ca întrun joc de șah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Sămi adap năravul cemi scapă din frâu.
Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.
Printre atâtea turnuri mișcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă șah și regele câștigă.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răbdare și destin
Păzit de Cer, cu pâinea în mâna și vinul în pahar,
mis toate creier, carne și amor divin.
Ca un bilet de bal, dea valma, cam ciudat,
răbdând și fără plângeri, prin coaste înjungheat.
Vibrez asemeni unui cer pe săbii cocoțat
ce încinge cu cinci unghii un coif îmbălsămat.
Din talpa mea geroasă la pletele cernite
suspin prin ramuri dezgolite ca un izvor de ploaie.
Destinumi ca un câine, clipind privea departe
făcândumi din răbdare un strop de miere mie.
Singur se ațâță pe rugul plin de munci
și tot cei gustă gura se amestecă cu fierea.
Ca o rană dintrun sân cu lănci
îmi apăs pe piept dreptatea cemi răzbună firea.
Râd cu haz la viață, cu farmec înrămat,
la înghețatul soare cu pupile seci.
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu David Ionel Romulus despre viață, adresa este: