Demostene Botez despre iubire

Cartea este în stare să inspire o dragoste sau o pasiune. Ea are de multe ori acea parte de necunoscut şi de mister fără de care nici dragostea pentru o femeie nu este cu putinţă.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O carte te poate cuceri fără a te subjuga şi o poţi iubi fără necesitatea unui extaz necondiţionat, a unei acaparări sau renunţări totale.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea de carte nu-ţi alterează nici personalitatea, nici spiritul, nici simţul de libertate. Rămâi cu impresia netă de independenţă de totdeauna, având în acelaşi timp crescut, elanul sufletesc şi vital pe care-l excită orice pasiune.

citat celebru din Demostene Botez
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În film mă supără sărăcia teribilă a sentimentelor, sau concretizarea lor excesivă. De aici, probabil, marea sărăcie de subiecte, de senzaţii variate. Încercaţi să faceţi un bilanţ şi veţi vedea că totul se reduce la câteva scheme de război, dragoste, aventuri, comedie, muzică. Este prea puţin (nu credeţi?) după trei sferturi de veac!

Demostene Botez în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăruire

Omule, ce urci pe scheli mereu
Cărămizi, de dimineaţa până seara,
Cum aş vrea să-ţi port şi eu povara,
S-o-mpărţim - să nu-ţi mai fie greu!...

Omule, care-ai bătut la uşa mea
Gol şi flămând şi-aproape fără grai,
Ia-mi hrana mea şi cel din urmă strai
Şi bucură-te cât vei mai putea.

Omule, care-ai trecut pe lângă mine
Purtând tăcut dureri ce nu le spui,
Dacă-ai iubit durerea orişicui,
Dă-mi sarcina tăcerilor din tine.

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta o catirincă

Cânta o catirincă în colţul unei strade,
Cânta o catirincă un cântec de demult;
Erau în el acorduri de triste serenade,
Şi fără voie, parcă, am stat ca să-l ascult.

Erau iubiri străbune şi parcă-mbălsămate
În cântul ce-alungase tăceri de ţintirim.
Aşa purtăm cu toţii neştiutori în spate
Un cânt ce nu-i al nostru şi totuşi îl trăim.

Au fost odată inimi ce-au tremurat nebune
În cântecul acela continu şi banal,
Ce-l auzim în stradă şi-n suflete ne pune
O nostalgie tristă de nopţi târzii de bal.

Aşa purtând povara, mi-am împărţit eu cântul
Ce l-am crescut în suflet şi l-am trăit mereu,
Să-l poarte ca pe-acesta, pe străzi înguste, vântul,
Să fie-al tuturora precum a fost al meu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!