Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Demostene Botez despre timp

Floarea soarelui

Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.

Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.

Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără anotimp

Iar a venit o toamnă, dar când oare?!
Eu nu știu să fi fost o primăvară.
Începe iar să fie numai sară
și n-a fost zi cu soare.
Și zarzării când oare-au înflorit?
Când au umblat albinele prin ei,
cu zumzetul lor alb de clopoței
cu care am copilărit?...
Au înflorit și anu-acesta teii,
cireșii și vișini și castani?
Și au jucat, cu simplitate, mieii
ca-n ceilalți ani?
Când au trecut iar păsări călătoare?
(De mult timp nu mai trebuiau să treacă)
văd cei din urmă cocostârci cum pleacă
și-aud în mine țipăt de cocoare.
Când a trecut atâta timp?
Eu unde-am fost și ce-am făcut?
O primăvară... câte au trecut?
Mi-i viața fără anotimp.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce am izbutit (și cu ce eforturi!) să recuperăm, în câteva decenii, secole întregi de arierare, unii dintre noi se străduiesc să ne arate străinătății ca pe niște comitagii...

în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amiază de vară

Trece soarele prin mine ca prin geam.
Ce mai sunt? Ce mai am?
Ce-am rămas?
Inima îmi bate, mecanic, ca un ceas.

Câte veacuri oare au trecut
De când stau în soare fără gând?
Oare-s eu acela de la început
Ce-a rămas aicea, ezitând?

Sau lumina asta de la soare,
Scânteind în ochi ca pe izvoare,
Mă petrece înspre negre locuri,
Desfăcând în clipe albe veacuri.

Prin tăcerea cea de foc a după-amiezii,
Eu cu ochii-abia deschiși, ca huhurezii,
Văd cum timpul stă pe loc de mult
Și ca pe un vuiet depărtat l-ascult.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ultimul timp s-au ridicat unele obiecțiuni cu privire la valoarea lucrărilor publicate în colecția "Luceafărul". Editura fiind acuzată de indulgență în aprecierea poeziilor propuse spre editare. Surprinzător mi se pare faptul că acestui cor de cenzori "integri" li s-a alăturat și un tânăr poet, Ilie Constantin, abia scăpat de câțiva ani de ucenicie și care, ca orice începător, a beneficiat și el într-o măsură de indulgență. Și mai surprinzător este faptul că, în continuare, el propune ca tinerii să-și publie primele poezii pe cheltuiala lor, ca pe vremuri, uitând, se vede treaba, situația firească a unui tânăr poet, ca și costul pe care-l implică o asemenea aventură. Propunerea nu poate fi reușită decât ca glumă, deși articolul lui Ilie Constantin nu are nimic umoristic.

în revista Viața Românească, nr. 10 (1968)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul

Acum în miez de noapte
Poetul se deșteaptă
În mine, ca un om.
E ca un "alter-ego"
Desprins de trupul meu,
Născut din taina-mi neagră
Pe care n-o-nțeleg.
Și el vorbește singur
Și eu transcriu pe negru
Gândirea lui cu duhul
Din care se încheagă:
Un conțopist pe care
În șoaptă l-a trezit
Să nu-i tulbure visul.
Poetu-ncet dictează
În limba-i de fantomă,
Poem din altă lume
Ce-o știe numai el.
Glas surd și somnambulic
Înfășură în vată

[...] Citește tot

poezie celebră de din Almanahul Literar 1970
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scheletului

Eu te-am purtat cu seriozitate
În trupul inestetic și vulgar:
O îngăimare de eternitate
De clar de lună mort, și var.

Te-am deghizat cum am putut mai bine
Păstrându-te intact ca pe-o mumie,
Și ai crescut neturburat în mine
Așa cum scrie în Biologie.

(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dragostea de carte nu-ți alterează nici personalitatea, nici spiritul, nici simțul de libertate. Rămâi cu impresia netă de independență de totdeauna, având în același timp crescut, elanul sufletesc și vital pe care-l excită orice pasiune.

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Floarea Soarelui

Mă-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.

Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
(...)

poezie celebră de din volumul Floarea Soarelui
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În film mă supără sărăcia teribilă a sentimentelor, sau concretizarea lor excesivă. De aici, probabil, marea sărăcie de subiecte, de senzații variate. Încercați să faceți un bilanț și veți vedea că totul se reduce la câteva scheme de război, dragoste, aventuri, comedie, muzică. Este prea puțin (nu credeți?) după trei sferturi de veac!

în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La Bruxelles am văzut acum câțiva ani o peliculă (i-am uitat numele), unde erau arătate vreo șase metode de a asasina. Astfel de filme sunt cu miile; s-au difuzat și la noi astfel de produse al căror singur fond «artistic» e arta violenței, în nici un caz calitatea artistică. E revoltătoare ipocrizia cu care difuzorii se făceau a crede că, dacă înving «incoruptibilii», filmul devine subit educativ și asasinatul e operă milostivă. Dar deprinderea omului cu asasinarea facilă, cu minimalizarea vieții, se vede bine unde duce.

în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu știu câți ani aveam când am fost și eu întâia oară la Botoșani. Dar țin minte ce uriașe mi se păreau dealurile pe care le treceam pe rând până ce ajungeam deasupra orașului și-i zăream bisericile. De pe culmi, se vedea roată împrejur până departe, infinit de departe. Prin unele locuri se-ntindeau pâlcuri de păduri pe coame de deal. Prin văi, luceau între stufuri ochi mari de iazuri. Lanuri întinse acopereau coasta de miriști aspre cu clăi înșiruite. Ogoare înguste se succedau peste tot. Ochii mei mărunți, curioși, se uitau nedumeriți peste tot.

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte pustie

Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat să bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.

Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tristeți atavice

Tristeți adânci de iarmaroace,
De hăli cu cuști și panoramă,
Tristeți de șubrede barace
Cu-ntortocheate diagrame;

Tristeți de birturi, cafenele,
De zgomot infernal de clește,
De-un vânzător de floricele
Și-un papagal care ghicește;

Tristeți de după-amiezi cu soare
Cu moleșita lor căldură,
Cu cerșători fără picioare
Ce cântă dureros din gură;

Tristeți de bărci ce balansează
Caricaturi de-avânt schilod,
Și de maimuți ce imitează
Și râd urâte la norod;

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte pustie

Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat să bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine să mă cheme.

Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În mușuroaie mari, pustietatea.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristetea
Când parasita sta de vorba cu sine însasi tineretea,
Si miscatoarea lor cupola deasupra-si clatina verdeata,
Parea ca-n jurul meu prin ramuri în mii de palme bate viata;
Iar câteodata crengi uscate pareau cadelnitând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare si azi tristetea mea mi-o port.
În dupa-amiezi de primavara subt umbra lor racoritoare,
Pândeam speranta cum se joaca în jucausi banuti de soare,
Si ma-ncercam a lor comoara s-o prind în suflet si s-o strâng,
Sa port în mine-un strop de soare când va fi iarasi ca sa plâng.

Pe subt tunele mari de umbra ce-ntind castanii visatori,
În urma ta pe-aceeasi strada am ratacit de-atâtea ori;
Din urma am privit adesea ritmarea rochiei pe drum,
Un clopot miscator de linii, de armonie si parfum.
Ca sa mai vad înca o data seninul clarei tale frunti,
Am ratacit atâta vreme pe urma pasilor marunti,
Si-n noaptea asta soptitoare de primavara si de luna,
Când întunericul din juru-mi în suflet parca mi s-aduna,
Eu umblu parasit si singur subt masti de astri ce scânteie,

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineața

I

Din soare,
Ca pe gura unei amfore prea plină,
Răsturnată
De pe-un umăr gingaș de virgină,
Dimineața
Toarnă din belșug lumină
Peste valea toată.

Și natura-n pripă deșteptată,
Parcă poartă pleoape amețite
De lumina ce-a venit deodată,
Peste dealurile adormite.

Jos în vale,
Văl subțire se adună
Dintr-un praf ce-a cărunțit în noapte,
Din tot praful străveziu de lună
Ce-a căzut pe grâurile coapte.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Floarea pământului (1920)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Demostene Botez despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info