Descartes despre perfecţiune

Numerele perfecte, ca şi oamenii perfecţi – sunt foarte rare.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate lucrurile pe care le concepem extrem de clar şi deosebit de distinct, sunt toate adevărate. Este un lucru foarte evident că trebuie să ai cel puţin atâta realitate în cauză câtă ai în efectul ei şi cu siguranţă ideea acestei unităţi şi a îmbinărilor tuturor perfecţiunilor lui Dumnezeu, n-a putut fi produsă de nici o cauză, de la care să nu fi primit deloc şi ideile tuturor celorlalte perfecţiuni.

Descartes în Meditaţii metafizice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principala perfecţiune a omului este de a avea un liber arbitru, care îl face demn de laudă sau de dispreţ.

citat celebru din Descartes
Adăugat de filip mirela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul nu este sigur decât datorită faptului că Dumnezeu este sau nu există şi că el este o fiinţă perfectă iar tot ceea ce este în noi vine de la el.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice concepţie clară şi distinctă este fără îndoială ceva real şi pozitiv, şi prin urmare nu-şi poate avea originea în neant, ci trebuie să-l aibă în mod necesar pe Dumnezeu drept autor, Dumnezeu care zic eu, fiind perfect în mod suveran, nu poate fi cauza nici unei erori.

Descartes în Meditaţii metafizice
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferenţa nu se extinde numai asupra lucrurilor despre care intelectul nu are nicio cunoştinţă, ci în general şi asupra tuturor acelora pe care nu le descoperă cu o perfectă claritate, în momentul în care voinţa ia o decizie. Cunoaşterea prin intelect trebuie întotdeauna să preceadă determinarea voinţei, iar privaţia care constituie forma erorii există tocmai prin această proastă utilizare a liberului arbitru.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se face că pasiuni foarte diferite concordă prin aceea că sunt forme ale iubirii? Nu este necesar nici să deosebim tot atâtea feluri de iubiri câte obiecte diferite există pe care le putem iubi. Căci de exemplu, cu toate că, pasiunile pe care un ambiţios le are pentru glorie, un avar pentru bani, un beţiv pentru vin, un brutal pentru o femeie pe care vrea s-o violeze, un om de onoare pentru prietenul său sau pentru iubita sa şi un tată bun pentru copiii săi, se deosebesc mult între ele, totuşi, prin aceea că sunt forme de manifestare ale iubirii, ele sunt asemănătoare. Primii patru însă n-au iubire decât pentru posesiunea obiectelor la care se referă pasiunea lor, neavând deloc iubire pentru obiectele însele, faţă de care simt doar o dorinţă amestecată cu alte pasiuni aparte. În schimb iubirea pe care o nutreşte un tată bun pentru copiii săi este atât de curată, încât el nu doreşte să aibă nimic de la ei şi nu vrea deloc să-i stăpânească altfel decât îi stăpâneşte şi nici să şi-i alipească mai strâns decât acum;privindu-i ca pe alte întrupări ale lui sine -însuşi, el urmăreşte binele lor ca pe al său propriu, ba chiar cu mai multă grijă. Afecţiunea pe care oamenii de onoare o au pentru prietenii lor este de aceeaşi natură, cu toate că rareori ea este atât de perfectă;iar afecţiunea pe care o au pentru iubita lor ţine în bună măsură de o asemenea iubire, dar ţine oarecum şi de cealaltă.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!