Frunza albastră
Intr-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mica albăstruie
Zburănd spre cer albit de nori
Si jos o mare de nuante
Toate albastre...
-Ce ai pațit frunză albastră?
Esti suparată? Esti bolnavă?
Intrebă frunzele surate
_nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără, săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun bănuț in geantă
Iar langă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunza albastră
Într-un alai de frunze verzi
Ai să zărești si nici nu crezi
O frunză mică albăstruie
Zburând spre cer albit de nori
Și jos o mare de nuanțe
Toate albastre...
- Ce ai pățit, frunză albastră?
Esti suparată? Ești bolnavă?
Intreabă frunzele surate
_Nu am nimic dar m-a pictat
O fată tânără săracă
O pictoriță talentată
N-avea niciun banuț in geantă
Iar lângă șevalet pe masă
Avea numai culoare albastră.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada din vis
Am avut in vis zăpadă
Frunze galbene sub ea
Cade o lumină fadă
Dintr-un colț după perdea
Si-n lumina risipită
Pe covorul alb-galbui
Mi se pare desenată
Viața mea si viața lui.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monede de timp
Se-nchid potecile cu frunze
Ferigile se-ngalbenesc
Și-alaiul ploilor marunte
Sfarsit de vara prevestesc
Sarutul toamnei e aproape
Si-mbratisarea ei la fel
Ma cumpara cu fructe coapte
Monezi de timp puse-n paner
În unghi zboara pe cer cocorii
Și striga pasarile-n crang
Un august isi inchide ochii
Și toate florile îl plang.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se lasă seara pe câmpie,
Apun pe frunzele de vie
Raze de soare fericite
Având dorințe împlinite!
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași
în reci dimineți de toamnă târzie
suspină doar vântul prin vița de vie
ce frunza pătată demult și-a lăsat
la streașina casei din margini de sat
când gândul s-așterne în raza de soare
si-n suflet pătrunde aromă de floare
pot să zâmbesc când ziua începe
nu-i Eros pierdut încă prin vreme
iarna îmi face semn de departe
cu mine vei merge peste o noapte
eu îi răspund... sunt încă în toamnă
și vise mă-mbracă cu frunze de-aramă
când haina o schimb în altă culoare
la fel voi zâmbi aceeași sub soare
de-i toamnă sau iarnă sufletul meu
respiră-n poeme ce-s scrise mereu
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu e floare, nu e spin,
N-are frunza de mălin
Crește mândră si țepoasă
Chiar la mine lângă casă
Dacă stiți cum se numește
Vă dau creanga cu cireșe....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi "amici"
În grădină printre frunze
Toate galbene, ursuze,
O reptilă stă la sfat
Cu-n arici cam bosumflat.
Vine iarna peste noi...
Într-un glas spun amandoi.
Hipoterm, șarpele zise:
-Frigul nu îmi e propice.
Aș vrea înapoi în Rai
Poți idee să îmi dai?
Stă ariciul se gandește,
Ce naiv... ceru-i poveste.
În subsol la mine-acasă
Îmi va fi ospăț la masă...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi in plină toamnă
Când frunzele s-au risipit
Te voi iubi ca nimeni alta
Te voi iubi pân-la sfarsit
Si-nfrigurată-n dimineață
Te voi cuprinde in ocean
Cu mii de valuri de speranță
Că iarna nu ne bate-n geam
Si dacă plouă sau va ninge
Si râul este inghetat
Mă va durea până la sânge
Dacă cu toamna ai plecat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
prin mine cresc frunze
prin mine cresc ramuri
prin mine cer a rodit
în mine se-ascunde
vuiet de mare
și glas strămoșesc
ce-a doinit.
prin mine izvoare
își varsă tumult
în râuri ce vin
dinspre munți
prin mine cresc muguri
de viață în iarbă
și roșul în ie cusut
ce tristă-amăgire
bat clopote-n vale
și doarme bunicul in deal
veni-va o zi
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frunze, dar cu o relevanță mică.
Septembrie
e toamnă iar... un soare palid
ne-nvăluie tăcut si blând
cad frunze galbene-n grădină
involburate de un vânt
se ceartă sus parlamentarii
pentru un câine vagabond
iși fac de lucru gazetarii
cu furt... viol.. sau fete-n top
pe stradă lumea se agită
cu cinci sacoșe la un loc
tradiția de toamnă cere
să pui borcane peste tot
incepe școala... facultatea
si-i vezi pe micii invățăcei
purtând pe umăr o povară
s-ajungă oameni mari si ei
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancorată în silabe
Sunt cuprinsă in poveste
Scufundată intr-o carte
Ancorată în silabe
Peste care vântul bate.
"Valul lumii, valul vremii
Mă coboară, mă ridică"
Am rămas fidelă muzei
Cerul arde, frunza pică!
Si așa in corelare
Cu a timpului secundă
Caut in dictionare
Timpul lung si fraza scurtă.
poezie de Doina Bonescu din Povești în vers
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Cam micuță, cam negruță
Cu ochii lipiti de frunza
Doua pete maronii
Cu sclipiri de stele vii
O paleta de culori
Puse-n versuri dulci in zori
Amalgam din ganduri zeci
Prin umbritele poteci
Vin din rasarit de soare
Si merg spre apus in zare
Iubesc tot ce-mi este dat
Pastrez sufletul curat
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am reușit
Să ai curaj când pleci la drum
Să te gândești că si Columb
Cu trei corăbii a plecat
Pe mare
De fapt era ocean intins
Si-un orizont de necuprins
Si totuși a plecat râzând
Sub soare
Trei luni trecură tremurând
Strigară toți in cor "pământ "
Trei frunze când au apărut
Pe valuri
Atunci când iti propui un țel
Nu renunța usor la el
E greu la drum si uneori
Te doare
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum spre stele
(celui care a fost Gheorghe Pospai)
Deci ai plecat...
Ți-ai luat rămas bun in liniște
Și ai trecut în veșnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viață?
Nu... nu vreau să-ți tulbur liniștea.
Drum lin spre stele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de vară
Aleargă nebună
Se zbate și urlă,
Crengi le apleacă
Nori se adună,
Lumina o fură,
Nu știu unde tună
Pământul îl udă,
Se zbuciumă tare
Liniște n_are
Vânt se-ntețește,
Cerul troznește,
Fulgere cad,
Cer despicat,
Frunzele zboară,
Haos afară.
Si brusc s_a oprit,
Cer limpezit
Furtună de vară...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Necunoscuta
necunoscuta din decor
de lebede si frunze moarte
apare ca un vis de dor
ce vine de departe....
in primul ceas de iarnă grea
necunoscuta a-mbrăcat
in fulgi strălucitori de nea
profilul ei de neuitat
necunoscuta semn imi face
să o urmez cu pașii mari
in arabescuri de zăpadă
noi doi să fim ca doi hoinari!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vocea păpădiei
Tu cine ești, de unde vii?
Ai frunze galbene-aramii
Și un miros de toamna.
Ce colt de lume te-a chemat?
Ce ganduri te-au indepartat?
De cine ți-a fost teama?
Sunt păpădia auritaț
Cu praf de stele poleita
Îmbratisez ades poteci....
Dorintele sapate-n piatra
Le-am mostenit in sat cu vatra
Și nu te las sa pleci.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe malul toamnei
Ramuri negre, plopi înalți,
Sunt de haine dezbrăcați.
Frunza galbenă e Doamnă,
Pe un mal abrupt de toamnă
Astăzi mă închin la Soare,
Nu-mi doresc o închisoare.
În zile ce vor veni....
Vreau senin a se-mplini.
Și așa, mai mult în glumă
Am scris vers lipit cu humă
Pe un fir răzleț de iarbă,
Răsărit langă o nalbă...
poezie de Doina Bonescu din Aripa timpului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă...
sărută-mă iubirea mea...
te-aștept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineți melancolie!
sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!
sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Doina Bonescu despre frunze, adresa este: