Citate despre Don Quijote și iubire
citate despre Don Quijote și iubire (inclusiv în versuri).
Religia întemeiată pe Iisus se bazează pe "iubirea aproapelui" (adică tot un fel de iluzie). Cea propusă de Don Quijote se bazează pe "încrederea în iluzii" (adică tot un fel de iubire).
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Raluca Turc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ce valoare are o pasiune dacă nu e "excesivă", deci "fără măsură"? Lecția lui Don Quijote e cât se poate de limpede. Nu se poate iubi, cu adevărat, decât "nebunește"! A te bate cu morile de vânt făcând calcule, gândindu-te la riscul că poți să pari ridicol, transformă sublimul în stupiditate.
Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vă înșelați, cred eu, dacă vă închipuiți că dragostea cavalerească mai e un subiect interesant într-o vreme ahtiată de pornografie. Lumea vrea să audă bârfe deocheate, secrete de alcov, nu tiradele unui bătrân nu prea zdravăn la minte, care umblă după năluci. Ca să folosesc o expresie la modă, Don Quijote nu face "rating". E doar celebru. Romanul lui Cervantes e "citat", nu "citit".
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Aceeași vârstă
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote și drumul m-așteaptă
și în afară de un scutier, de Rosinanta și de morile sale de vânt
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
De trei ori nu
ascultă ploaia are lacrimile calde
respiră calcule ordine sentimente exacte
nu mă urî iubirea ține trei acte
nicio secundă nu mai picta inimi fade
desenează-mi sufletul pe perete faustic
cu palmele ce ți-au șters obrazul caustic
nu-mi iubi gingășiile glasul suav
nici gleznele subțiri care-ți cântă în palme
în nopțile scurte dansul tău grav
mai calcă visele mute pietrele calme
nu mă cunoaște cu sufletul ud
fii Don Quijote al iubirilor crud
simt piatra rotundă a sufletului rece
ești cald în penumbră respiră va trece
și nu de trei ori nu mă iubi
iubesc eu atât cât se poate muri
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste, ură, iubire
No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire să vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ofelia (II)
Mult mai palidă ca iarna, Ofelia azi ninge,
Dar brusc s-a stins, ca apa, și s-a dus!
Și-avea ghețari parcă în vene, și nu sânge-
Dintr-o ciudată Norvegie, și rece, și mai sus.
Doar părul ei, Doamne, parcă vorbea,
Și trupul peste ape, și gândul poate-n cer,
Și inima, atâta, ecou, hăt dincolo de stea-
Și geamătul pădurii, aici, în zorii care pier.
Și ca un tunet marea toată iar s-a frânt:
La adierea dulce-amară a sânului de fată!
April, poate-un Don Quijote sub pământ,
Ridică amintirea mai sus ca niciodată!
Și cer! Și dragoste! Și libertate! Zău!
Un rug de zăpadă arzându-mă discret:
Cu fiecare vorbă s-a prăbușit în hău-
Chiar Infinitul - cel mai albastru poet!
poezie celebră de Arthur Rimbaud din Poezii (1871), traducere de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai iubire?
Motto-
Cum poți iubi o fantomă?
Poate nu este o fantomă, este un om,
o femeie este un om, o fantă-om.
Sunt paznic la castelul
Măriei Tale, Doamnă,
Împart bilete celor
Care doresc să doarmă
În brațele divine ale Măriei Tale,
Nu Ți-am vorbit vreodată
și nu Ți-am stat în cale.
Sunt duhul Tău ce toarce
În Tine visuri roșii,
Să se desfete-n patul
Tău moale, ticăloșii.
N-am fost gelos, nici rece,
Doar paznic eu Ți-am fost,
Cum să ridic privirea
La Tine, eu, un prost?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă privești România prin ochii lui Sancho Panza, un țăran plin de vitalitate, cu simțul realității, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie și o improvizație totală. Un destin aproape tragic. Dacă privești prin ochii lui Don Quijote, vezi o țară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască și celorlalți. Depinde prin ce ochi o privești. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, ci din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îți vine să te sinucizi dacă ieși acum pe stradă, ci din ce-am citit și din ce mi-au povestit alții despre ea.
Dan Puric în Fii demn! (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la Don Quijote și iubire, dar cu o relevanță mică.
Provocare
Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu ești Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiți mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.
poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.
Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimi sfâșiate
Inimi sfâșiate atârnă de-a lungul drumului,
Amanți părăsiți se plâng de un rău tratament,
Voiau să sărute locul tainic,
Pe țepușe se preling stropii de sânge,
Vlad Țepeș trece călare, e mândru, un Don Quijote pervers,
Auzi aerul cum geme? Cum rostește sacadat
Numele celui iubit? Se pricep bohemienii
La cânt și la dragoste.
Punctul sensibil și erogen, poetul-extremă și ambigen,
Acolo androginul se simte bine.
Un gângurit de copil rupe vraja.
Lașii caută mereu pretexte, soarele se răcește,
Copilărie penurie- penumbră,
Papilele gustative au fost depuse la morgă
Pentru anchetă, o papilă a luat-o pe coridor,
Apoi în curte, caută un gură-cască.
Hrana este cărbunele alb.
Adică, spune canibalul, măduva oaselor e foarte gustoasă,
Asasinii au aceeași părere, au renunțat la fudulii,
Bar grille, asta vrea tineretul, loup a l'acaille,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scap din mână
lancea ascuțită ca un creion
de făcut rebus, dulcinea mea
te-aș ține în brațele de don quijote
trena învelește calul de două ori
și nu s-ar opri aici pentru nimic
dar celelalte detalii le-am lăsat
nescrise la alcala de henares
într-o pivniță răcoroasă
la o ulcică de vin în care ți-ai înmuiat
ochii negri ce fac chemarea
scap pana pe foaia din față
pupitru e prea mic pentru frazele mele
ochii meu o vad numai pe dulcinea
iubirea îmi provoacă febra fericirii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiești
Trăiești în același oraș cu ființa iubită,
Sunt poeții singurii oameni fericiți?
Trăiam între Shakespeare și Valery.
Clovnul trece nepăsător.
Dar nu am fost eu Don Quijote,
Ultimele cuvinte au fost pâine și viață.
Totul se termină într-o eroare.
Îmi aparții doar în închipuire.
Eu ruguri n-am aprins.
Ferice de tine, Ulise.
Înving cei care știu să se schimbe.
În plasa moale și deasă a cuvintelor.
Haosul și noaptea n-au un cărăbuș.
Un om de minimă rezistență.
O coajă subțire pe magma sângerie a lumii.
Capul meu stă pe tava privirilor voastre.
O moarte prea ciudată venea de nicăieri.
Omul zăpezilor aleargă sub pleoape.
Voi cânta azi cerul Andaluziei.
Ieșire din anonimatul propriei fericiri.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu era nimic altceva
Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuție.
Apăru un mesaj ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul Profesor spune
Domnul Profesor spune,
Nu-i cere cuiva ce nu poate, minune,
Poți fi rege ori cerșetor,
Nu cere, nu veni-n ajutor.
Nici prea devreme, nici prea târziu,
Mai bine nu veni, coliliu,
Tu prea spargi nimburi, baloane, săpun,
Aerul este unicul bun,
Tu te rezemi de flori și de nori,
De zăpezile din Labrador,
Păsări marile mori de vise,
Nu ești printre ele, cineva te ucise,
Zburăm absolut separat, la un hat,
Atomii vrăjmași ne-au iradiat,
Umilința nu-și are locul aici,
Politețea cu atât mai puțin, bibilici.
Nevoie de Pygmalion există,
Ce șanse pentru statui din revistă,
Un tren deraiat, un trend răsuflat,
Orizontul pulsează ca un cord spart,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanii
1.
O rugăciune în plin deșert,
Astfel eu scriu ceva incert,
Înving durerea, par a fi liber,
Sunt cărămidă din zona Ciber,
O iarbă scrisă de Dumnezeu,
Privim și mergem, eu, tu și eu,
Stele nu-ntreabă de tine, de mine,
bufnițe- apatice par sibiline.
2.
Un don Quijote iertător,
Aproape sfânt și muritor,
Visez mereu în alte lumi,
Unde dispar cei răi și buni?.
Nu am regrete șinu mă vait,
Tot ce-am iubit, un Edelweis.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfoză
o râpă de singurătate s-a așternut între noi
când ai atins cu vorbele tale
timpul prezent
durerea mea s-a așezat să zacă pe caldarâmul tăcerii
iar eu neputincioasă o priveam ca pe o străină
i-am presărat în picurii de lacrimi
cunună de mărgăritare
iar veninul l-am așezat
în pocalul nestins
al Iubirii
un nor de ură se plimba peste sufletul meu
când ai plecat ca un fugar din
viața mea
nedumerirea mea s-a răstignit pe Crucea Învierii
iar eu împietrită o contemplam ca pe o Apocalipsă
i-am făcut corăbii
din suspinul meu
iar catargul l-am ridicat
pe puntea îngustă
[...] Citește tot
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec mic
Picuri de rouă adună
aripile privighetorii,
picuri limpezi de lună
de amăgirea ei plini.
Marmora fântânii adună
sărutul artezian,
vis al umilelor stele.
Copilele de prin grădini
toate îmi spun rămas bun
când trec, și asemeni
clopotele parcă îmi spun.
Și se sărută copacii
în asfințit. Iară eu,
plângând merg pe drum,
fără scăpare, grotesc,
cu tristețe de Cyrano
și Quijote,
mântuitor
[...] Citește tot
poezie de Federico Garcia Lorca din Poeme, traducere de Teodor Balș
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbim cu juma de voce
1.
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morți ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte.
2.
Alisa în Țara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înțelege corrida,
Dar și teama bietului taur,
Arena vieții noastre comune,
Alisa, eu îți port trena.
3.
Ce-i mai de preț, memoria sau visarea?
Răzbunarea /iertarea. Tihna/ agonia?
Fiece pom cu fructele sale,
Fiece om cu păcatele sale
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Don Quijote și iubire, adresa este: