Înțelepciune
Asta știu și asta spun,
Dragoste nu-mi cereți mie,
Dragostea nu-i lucru bun,
Dragostea e doar robie.
Știu prea bine asta, și-asta
Vă tot spun, de chinuri scapă
Cin s-ascunde, trage poarta -
Iadul lacrimi bea, nu apă.
Inimă, de ai, plâns te-așteaptă...
Am fost proastă alte dăți;
Cine s-a fript, e înțeleaptă:
Ai gherghef, citește cărți!
... Ei, tipul ăla îmi zâmbește
Și-i înalt, frumos și-mi place!
Ce? La naiba, dați-mi pace,
Ce știu eu, nu vă privește.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prieteni mincinoși
Pe capul meu ei mâinile și-au pus,
M-au mângâiat, au îngânat și un descânt;
Timpul vindecă-orice rană,-au spus,
Și timpul poate șterge orice jurământ.
Erau blânzi, compătimitori, cei care subtil
Mi-au șoptit atunci pentru-a potoli furtuna,
"Inima care se frânge în april
Se vindecă în luna mai întotdeauna."
O, pe mulți cu inima cârpită au cunoscut...
Erau niște bătrâni trăgând din înțelepciune un folos.
Și le era așa ușor să facă ce-au făcut,
Să vină și să mă mintă-atâta de frumos!
Cine mai vrea despre luna mai să spună prostioare
Ar trebui să-întâlnească un suflet mai amar,
Pentru c-abia pe la jumătatea lui iunie, mi se pare,
Inima mea a fost intactă iar.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rochia roșie
De mică-am spus la toți și în tot locul:
Când voi fi mare și independentă
Voi avea o rochie roșie ca focul,
Cea mai frumoasă și impertinentă.
O voi purta pășind înalt și lent
Și-un domn îndată-o să mă vadă.
Va fi vară - el, delicat și-atent,
Și vom aprinde-ntreaga stradă.
Va fi desigur brav și fin - cu stare,
În loc de ochi având două smaralde,
Cu părul ca nisipu-n soare
Și buze ce nu pot minți, de calde.
M-am visat mereu frumoasă și deșteaptă
Și onorată de oameni în oraș
Sunt acum femeie pe de-a-ntregul, coaptă.
Și am rochia din vis pe umeraș.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru o doamnă drăguță
Orele i-au fost firișoare-aurite de nisip
Desfășurate-n franjuri, în vârtejuri și-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.
Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.
Lăsați-i o floare pe mormânt și vedeți-vă de drum,
Scutiți-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
Puneți-i pe mormânt un tânăr trandafir
Și lăsați-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum în cimitir
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recitalul simptomelor
Nu-mi place firea, starea mea mentală;
Sunt acră, certăreață și brutală.
Îmi urăsc picioarele, îmi urăsc mâinile osoase,
Nu tânjesc după ținuturi mai frumoase.
Mi-e groază de recurența luminii dimineața;
Nu-mi place noaptea să intru-n pat, să-i văd albeața.
Privesc chiorâș la omul simplu și-așezat.
Nu suport niciun banc, fie el inocent sau deocheat.
Nu-mi găsesc liniștea când scriu, nici când pictez.
Lumea mea-i o grămadă de-aiureli, un titirez.
Sunt decepționată, stearpă, cumva un lest.
Pentru felul cum gândesc, ar trebui să fiu deja-n arest.
Nu-s bolnavă, dar nici nu mă simt bine.
Fostele mele vise-s azi dracului concubine.
Sufletul mi-i frânt, spiritul posac, pus sub obroc.
Nu mă mai plac deloc, dar chiar deloc.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
După-amiază
Când o să fiu bătrână, liniștită
Și liberă de orișice dorință,
Cu Amintirea-n pat înghesuită
Și-n loc de foc, cu Pace în ființă,
O să-mi strâng părul în codițe zeci
Sub bonețica mea abia spălată
Privind cum mâinile firave, reci,
Îmi stau în poală așa ca altădată.
Și o să mă îmbrac într-un capot
Cu o dantelă să-mi sărute gâtul
Perdeaua va ascunde orașul tot,
Iar eu voi fredona în taină cântul.
Și o să uit de lacrimi și durere
Bând ceai și balansându-mă într-o parte,
Deși mi-ar face mai multă plăcere
Ca acei ani frumoși să stea departe.
poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la frumusețe, dar cu o relevanță mică.
Cântecul uneia dintre fete
În inima mea, sunt frumoasa Elena din Troia;
Sunt Aspasia și Hero, la fel de fermecătoare.
Sunt Iudita și-s Jael, și-s madam de Stael,
Salomeea, luna estului, a estului splendoare.
Aici, în adâncul sufletului meu, sunt Sappho;
Sunt, de-asemenea, și Emma Hamilton, o lady.
În mine madame Récamier concurează cu Kitty O'Shea,
Cu Didona, cu Eva, dar și cu țărăncuța Nelly.
Sunt una dintre-acele fermecătoare doamne
La semnul căreia istoria-și iese din țâțâni.
Dar tu ești bărbat și îmi vezi doar cratița,
Așa c-o să stau acasă cu o carte-n mâini.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dorothy Parker despre frumusețe, adresa este: