Dostoievski despre libertate

Plecând de la libertatea nelimitată se ajunge la despotismul nelimitat.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai uitat, se vede, că omul preferă liniştea şi chiar moartea libertăţii de a alege între bine şi rău!

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există nimic mai ademenitor pentru el decât libertatea conştiinţei, dar în acelaşi timp nu există ceva mai cumplit.

citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Englezii, în cea mai mare parte, sunt stângaci şi grosolani, pe când ruşii pot distinge cu destulă sensibilitate frumuseţea şi sunt atraşi de ea. Dar ca să distingi frumuseţea sufletului şi originalitatea personalităţii, pentru asta e nevoie de incomparabil mai multă independenţă şi libertate decât au parte femeile noastre şi cu atât mai mult domnişoarele şi în orice caz de mai multă experinţă.

Dostoievski în Jucătorul (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am deplina libertate să nu mişc un deget dacă asta mi-e voia. Ştiu că azi e la modă să te agiţi, să iei în braţe pe oricine din dragoste pentru omenie şi să te prăpădeşti plângând de duioşie. Cine mă poate obliga să-mi iubesc aproapele şi chiar omenirea voastră viitoare, pe care nu voi apuca să o văd, care habar nu va avea de mine şi care odată (nu mă interesează când anume) va pieri şi ea fără urmă, atunci când pământul se va preface într-un bloc de gheaţă şi va pluti în vid împreună cu o infinitate de alte asemeanea locuri de gheaţă?

Dostoievski în Adolescentul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stareţul este acela care găzduieşte în sufletul său şi îmbrăţişează cu voinţa sa propriul tău suflet şi voinţa ta. Din clipa când şi-a ales un stareţ, omul renunţă la propria sa voinţă, încredinţându-i-o lui cu cea mai deplină supunere şi cu o totală uitare de sine. Acela care îşi pecetluieşte astfel soarta acceptă de bunăvoie această încercare, această austeră ucenicie, în speranţa că la capătul unor îndelungi străduinţe va ajunge să se învingă pe sine şi să se domine atât de perfect, încât după o viaţă întreagă de ascultare să poata dobândi, în sfârşit, deplina libertate, descătuşându-se de propriul său eu, ca nu cumva să împărtăşească soarta celor care-şi încheie viaţa fără a fi reuşit să se regăsească pe sine.

citat celebru din romanul Fraţii Karamazov de Dostoievski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!