
Eu știu numai să mă joc cu vorbele, să visez așa în mintea mea, dar în realitate îmi trebuie... liniște. Și pentru ca să nu fiu deranjat, aș vinde toată lumea acum pe o copeică.
Dostoievski în Însemnări din subterană
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!




În fond, la noi, fiecare îl suspectează pe celălalt de prostie fără să stea deloc pe gânduri și fără să-și pună întrebarea respectivă și la adresa sa: "Oare nu cumva eu voi fi fiind în realitate cel prost?"
Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fiecare om, în afară de propriile sale păcate e vinovat și pentru toate ale celorlalți. Și tot atât de adevărat e că, atunci când oamenii vor ajunge să își dea seama de asta, împărăția cerurilor se va statornici pe pământ, nu va mai fi vis, ci o realitate.
citat celebru din Dostoievski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Iar cine n-are popor, nu are nici Dumnezeu! Să se știe, așadar, că toți aceia care încetează să-și înțeleagă propriul lor popor și pierd legătura cu el, negreșit își pierd și credința strămoșească, devin sau ateiști, sau niște indiferenți. Ăsta e adevărul! Este un fapt confirmat de realitate.
Dostoievski în Demonii
Adăugat de lucy_ann
Comentează! | Votează! | Copiază!



A te mira de toate este, desigur, o prostie, și a nu te mira de nimic e mult mai frumos și, cine știe de ce, este recunoscut de bonton. Dar e prea puțin probabil să fie așa în realitate. După părerea mea, a nu te mira de nimic e o prostie mult mai mare decât a te mira de toate. Pe deasupra, a nu te mira de nimic e aproape același lucru cu a nu stima nimic. De fapt, prostul nici nu știe să stimeze.
Dostoievski în Jurnal de scriitor (1873)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Mă simt cuprins câteodată de o tristețe, de o melancolie atât de sfâșietoare!... Pentru că, în acele momente, încep să cred că niciodată nu voi mai fi în stare să trăiesc o viață adevărată, că am pierdut de mult orice măsură, orice senzație a concretului, că nu mai am simțul realității; pentru că, în sfârșit, m-am blestemat de atâtea ori eu însumi, pentru că, după nopțile mele fantastice, îmi revin la momentele de luciditate, care sunt ucigătoare.
Dostoievski în Nopți albe, A doua noapte (1848)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Simți până și tu că ai ajuns chiar în ultimul hal, că asta este mizerabil, dar că altfel nici nu are cum să fie, că deja nu mai ai nicio ieșire și că niciodată nu o să mai ajungi un altfel de om, că și dacă ai mai fi avut încă timp și credință pentru a fi altceva, atunci probabil, nu ai fi dorit nici chiar tu să te schimbi, iar dacă ai fi dorit, oricum nu ai fi făcut nimic, pentru că în realitate, poate că nici nu știi în ce să te transformi.
Dostoievski în Însemnări din subterană, I
Adăugat de Gustavae
Comentează! | Votează! | Copiază!



Copilului poți să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puțin cei mari, tații și chiar mamele, își cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici și e prea devreme pentru ei să știe ceva. Ce idee tristă și nefericită! Și ce bine își dau seama copiii că părinții lor îi cred prea mici și prea neștiutori, când ei, în realitate, înțeleg totul. Adultul nu știe că, până și în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.
Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Dostoievski despre realitate, adresa este:
