Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Du Fu despre munți

Nu te-am văzut

Li Bo, nu te-am văzut de multă vreme,
este trist că te pretinzi nebun.
Toată lumea vrea să te uite.
Numai eu îți prețuiesc talentul.
Sprinten în gândire, improvizând mii de poeme,
hoinărești, ca o frunză luată de vânt, după o cupă de vin.
Ai studiat aici la Muntele Kuang
și a venit timpul să te întorci, acum că ai părul alb.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Spre balconul muntelui

Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuțe lamentându-și tristețile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.

Pretutindeni cad frunze
foșnind, foșnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:

Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli și de suferințe.

Munca grea și regretele amare
mi-au înghețat ș albit fruntea –
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunțat la vinul meu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la munți, dar cu o relevanță mică.

O privire de pe Taishan

Ce aș putea spune despre Marele Pisc?
Ținuturile de demult sunt pretutindeni verzi,
Inspirate și stimulate de respirația creației,
Cu cele Două Forțe echilibrând zilele și nopțile.
... Îmi dezgolesc pieptul către porțile norilor,
Îmi încordez vederea urmărind zborul păsărilor spre casă.
Când o să ating piscul pentru a cuprinde
Toți munții într-o singură privire?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec pentru un cedru bătrân

Lângă Templul Marelui Conducător se află un cedru străvechi
Cu tulpină asemeni bronzului înverzit și rădăcini de piatră.
Ar trebui patruzeci de oameni să-i poată cuprinde trunchiul,
Iar vârful lui de culoarea pescărușului verde atinge cerul.
Datând de pe vremea marilor conducători și oameni de stat,
Astfel de copac este astăzi iubit și onorat de oameni.
Norii vin la el din mari depărtări, de la steiurile Wu,
Și luna rece se reflectă pe vârful lui înzăpezit.
... La răsărit de Pavilionul Mătăsii, ieri, am găsit pe conducătorul
Și pe omul de stat din vremurile de demult slujind în același templu,
Copacul lor, cu ramuri ciudate, dădea un aer venerabil întregului peisaj,
În ciuda culorilor proaspete la uși și ferestre.
Atât de ferm îi erau rădăcinile adânci înfipte în sol,
Încât coroana lui dominatoare sfida vânturile cele înalte,
Singura lui gardă fiind Puterea Cerului,
Existența lui ținând de însăși arta Creatorului.
Chiar dacă taurii împung cu o mie de capete, nu pot muta un munte.
... Când sunt necesare grinzi pentru a restaura o casă imensă,
Cu toate că un copac nu-și scrie memoriile, lumea înțelege
Că dacă el, copacul, nu cade, nu poate deveni folositor...

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

O femeie de calitate

Fără pereche în bună creștere și frumusețe,
o doamnă delicată și-a găsit refugiul
în această vale uitată de lume.
Ea este de familie nobilă,
dar toată avuția i s-a risipit;
acum trăiește ca iarba și ca arborii.
Când centrul administrativ a căzut în mâna rebelilor,
frații ei au fost condamnați la moarte;
originea și rangul nu mai valorau nimic - - -
nu a fost lăsată măcar
să adune și să le îngroape oasele.
Oamenii se întorc repede împotriva celor
pe care i-au slujit și cărora le-a trecut vremea - - -
norocul este flacăra unei lămpi

aplecându-se sub bătaia vântului.
Soțul e un tip frivol
care și-a găsit o altă femeie frumoasă.
Chiar zorelele, deschizându-și floarea în fiecare seară,
sunt un exemplu de constanță pe lângă el;

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec despre dansul stiletului (pentru o elevă a Doamnei Gongsun)

Acolo a trăit cu ani în urmă superba Gongsun,
Care, dansând cu stiletul ei, atrăgea de pretutindeni
O audiență asemeni munților pierduți printre ei înșiși.
Cerul și pământul se roteau la stânga și la dreapta, urmărindu-i mișcările,
Care erau ca ale Arcașului care dobora nouă sori de pe boltă,
Rapide ca îngerii în fața aripii dragonilor.
Ea începea ca trăsnetul, dând glas mâniei,
Și sfârșea lin ca luciul catifelat al fluviilor și-al mărilor...
Dispărute sunt acele buze roșii și acele mâneci perlate;
Iar în afara acestei unice eleve, nimeni nu mai răspândește acel parfum;
Această frumusețe din Lingying, la Turnul Zeului Alb,

Dansează încă și cântă ca în vremurile fericite de atunci...
Iar noi, răspunzând unul altuia la întrebări,
Oftăm împreună, întristați de schimbările care s-au petrecut.
Erau opt mii de doamne la curtea ultimului Împărat,
Dar nici una nu dansa dansul stiletului ca Doamna Gongsun.
... Au trecut cincizeci de ani, ca o întoarcere de palmă;
Vânt și praf, umplând lumea, au ascuns Curtea Imperială.
În locul Cântăreților din Grădina Perelor, care au dispărut asemeni ceții,

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada carelor de luptă

Căruțe huruind și zăngănind,
cai fornăind și nechezând,
recruți mărșăluind, fiecare cu arc și săgeți la șold,
mame și tați, soții și copii alergând să-i vadă cum trec –
de-atâta praf nu se mai vede podul Xian-yang!
Și familiile-îmbrăcându-se-n grabă, călcând c-un fel de mânie,
blocând drumul și plângând –
ah, sunetul bocetelor se ridică drept în sus, asaltând cerul.
Și un trecător întreabă, " Ce se întâmplă?"
Binevoitor, un oștean răspunde, "Asta se întâmplă-întotdeauna.
De la vârsta de cinșpe ani unii sunt trimiși să păzească nordul țării,
iar uneori chiar la patruzeci de ani mai trudesc în vest pe fermele oștirii.
Când părăsesc satul, șoltuzul trebuie să le lege acoperământul capului;
când se întorc, albiți de ani, ei încă păzesc frontiera.
La avanposturile frontierei curge destul sânge pentru a umple un ocean,
iar visele de cucerire-ale Împăratului iubitor de război n-au luat sfârșit.
Oare el n-a auzit că în ținuturile Han, la est de munți,
sunt două sute de prefecturi, mii și mii de țărani,
unde nu cresc decât ciulini?
Chiar și-acolo unde o femeie e în stare să folosească sapa și plugul,

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Du Fu despre munți, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook