Du Fu despre râuri

Rămân singur

Un uliu zboară la marginea cerului.
Doi pescăruşi plutesc legănat pe râu, în amonte.

Vulnerabili când zboară sub vânt,
în vânt planează şi aterizează cu lejeritate.

Roua îndoaie firele de iarbă,
pânza paianjenului este gata.

Căile cerului includ şi omenirea:
sunt singur, printre mii de regrete.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre balconul muntelui

Vânturi tăioase, turme de nori,
maimuţe lamentându-şi tristeţile,
aerul e proaspăt, nisipul alb,
păsările zboară-n cercuri.

Pretutindeni cad frunze
foşnind, foşnind,
în vreme ce valurile râului
vin unul după altul, clipocind, clipocind:

Călătoresc singur prin o mie de mile
ale acestei toamne melancolice,
ducând în spate spre balconul muntelui
o sută de ani de boli şi de suferinţe.

Munca grea şi regretele amare
mi-au îngheţat ş albit fruntea –
iar cel mai mult mă chinuie gândul
c-am renunţat la vinul meu.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo (2)

Nori plutesc pe cer întreaga zi;
călătoria unui pribeag care nu ajunge niciodată la destinaţie.

Trei nopţi la rând ai fost în visele mele;
fiind prietenul tău, îţi ştiu felul de a gândi.

Declari că plecările tale sunt întotdeauna împovărate de tristeţe,
iar venirile, anevoioase;

Râuri, lacuri, o mulţime de valuri;
îţi e teamă să nu se răstoarne barca.

Ieşind pe uşă, îţi scarpini capul alb
ca şi cum viaţa ta nu mai are nici un sens.

Cei bogaţi şi cei cu funcţii înalte umplu capitala,
în vreme ce tu, părăsit, eşti alungat şi plin de griji.

Cine spune că uşile paradisului sunt larg deschise pentru toţi?
Înaintând în vârstă, devii doar o pradă mai uşoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O scurtă poezie scrisă în momentul când râul umflat arăta ca un ocean învolburat

Am fost de felul meu încăpăţânat şi dependent de versurile perfecte,
m-am zbătut de moarte să găsesc cuvinte care să surprindă.
Acum, la bătrâneţe, poeziile curg liber, în felul în care
la venirea primăverii florile şi păsările uită suferinţele-îndurate.

Un pavilion nou a fost construit pentru pescuitul la undiţă,
dar eu prefer o plută de bambus în locul bărcii.
Dacă gândurile mele ar fi călăuzite de poeţii Tao şi Xie1,
noi am călători şi-am scrie poezii împreună.

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur, privind de-a lungul fluviului bobocii dând în floare

Pe malul fluviului tristeţea înfloreşte inexplicabil,
Dar nu ai unde să te plângi – aproape am luat-o razna.
Îl caut pe vecinul de la miazăzi; dar prietenul meu de pahar
Umblă băut de zece zile. I-am găsit doar patul gol.

O inflorescenţă febrilă acoperă malurile,
Hoinăresc, înregistrând pericolele, înfricoşat de primăvară.
Poezii, vin – chiar şi pe acestea, le îndur din plin.
Planurile de viitor pentru acest bătrân cu părul alb mai pot aştepta.

Un fluviu adânc, două sau trei case în liniştea bambuşilor,
Şi aceste de întâmplări: înfloriri roşii strălucind în alb!
Îmi găsesc locuşorul printre vociferările primăverii:
Cu un pahar de vin în mână, urez grijilor vieţii bon voyage.

Privind la vest spre Shao, de unde fumul se ridică dintre flori,
Admir din ce în ce mai mult statuara cramă Po-hua.
Să goleşti cupe aurii de vin, urmărind fete frumoase
Dansând pe broderia covoarelor – câţi pot îndura aşa ceva?

[...] Citeşte tot

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!