Dumitru şi inimă

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Dumitru Fărcaş

Cântă, cântă taragoate!
Al Folclorului sfânt frate,
Căci am palmele umflate de-atâta aplaudat,
Când din suflet mi-ai cântat
Cântece de dor şi drag,
Al românilor sfânt leac.
Spirit viu, ţintit înalt,
În armonii sfinte cântat,
Pentru al inimii portal,
Pentru viul tău Dumitre.

Tu ne-ai dăruit tot harul,
Ce-n aur l-ai transformat,
Fără să fii egalat.
Fiindcă te-a iubit tot omul,
Fiindcă te iubeşte cerul,
Cu colindul tău bogat.
Fie-ţi drumul cu lumină,
În veci să nu fii uitat!

poezie de Valeria Mahok (7 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Weekend în rai

(lui Ninel şi Mihaelei)

am trăit în weekend ore blânde, calme
m-am relaxat printre maici la Robaia
mănăstirea raiului m-a ţinut în palme
cu lumini dumnezeieşti s-a umplut odaia.

m-am plimbat fericită pe colţul de rai
codrul de poveste mi-a fremătat în suflet
muntele Brădetu este vestitul plai
cu lacul Vidraru tărâm de răsunet.

prietenii de suflet Aurora, Dumitru
mi-au reaşezat armonia în cord
cu Dumnezeu alături timpul nu e hâtru
chiar dacă toamna vine dinspre Nord.

pe muntele smerit trăind ca un sihastru
nu-i loc de întristare de aspru fiord.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărbătoare mireană

frumoasă este viaţa cu prieteni valoroşi
casa dintre sălcii răsună şi vibrează
creşte armonia printre oameni voioşi
trandafiri şi crizanteme inimi fascinează.

este multă linişte printre pruni şi gutui
o frumuseţe pură ce mă-ndeamnă la visare
se-aude clopotul în centrul satului
cheamă enoriaşii la marea sărbătoare.

e sfântul Dumitru sărbătorit cu fast
izvor de credinţă şi de înălţare
a îmblânzit timpul să nu fie nefast
a dezlegat blesteme în vinerea mare.

veghea din iubirea orizontului vast
o simte sufletul în cereasca formare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri versatile

(lui Dumitru şi Paulei Agripina Drăgan)

atinge-mi inima cu un gând versatil
o să cred că e vremea să cânte
simfonia vieţii compusă cu stil
ca un îndemn să păşesc înainte.

sub aripa de înger simt protecţie
am învăţat tristeţea s-o transform
în versuri sublime strânse în colecţie
azi ştiu că poezia o iubesc enorm.

poţi fi şi tu un înger pe pământ
să sădesti bucurie în suflete triste
poţi cu iubire să fii miracol sfânt
rostind cuvinte prin suflete turiste.

ninsori de fericire sunt aduse de vânt

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în... 3 D!

Astăzi, ne ascultăm zâmbetele
tulburător de fine...
Ele transmit muzica tainică
a fiinţei şi a sângelui unic...

Sângele fiului meu şi sângele
fiului fiului meu –
lujeri de crin cu rădăcinile
adânc înfipte în inima mea!

Totul prinde glas prin tăcere,
toţi trei, aflaţi într-o vacanţă
deasupra lumii
– un fel de poem în trei D:
Dumitru, Dragoş, David –
complici ai Absolutului,
alimentând farmecul zilei
şi acoperindu-şi golul din suflete,
cu multă, multă iubire paternă...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Angelina

Ca Dumitru-n albanime
Mai viteaz nu era nime,
Nici la braţ mai viguros,
Nici la umblet mai frumos:
Era înger la iubire,
Zmeu era la războire;
Între fete curcubeu,
La bătăi trăsnet şi leu.
El cu dragii săi tovarăşi
La război pornit-a iarăşi,
Dar pe drumul lat şi-ntins
L-a cuprins un dor pe cale:
Dorul Angelinei sale.
Şi el zice către fraţi:
Dragii mei! Voi m-aşteptaţi,
Până-n seară, până-n noapte,
Până mâine-seară poate,
Pân mă duc la draga mea
Căci nu pot de dor de ea!
Astfel zise lin şi blând

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!