Dumitru şi muzică

Discursul muzical era pentru Dimitrie Cuclin un mijloc de a anula timpul care devorează, negându-i forţa destructivă. Socotea muzica un fel de regulator de climat, un stabilizator de temperatură pentru structura sufletească veşnic mobilă a omului modern.

citat clasic din George Sbârcea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam Dumitru Fărcaş

Cântă, cântă taragoate!
Al Folclorului sfânt frate,
Căci am palmele umflate de-atâta aplaudat,
Când din suflet mi-ai cântat
Cântece de dor şi drag,
Al românilor sfânt leac.
Spirit viu, ţintit înalt,
În armonii sfinte cântat,
Pentru al inimii portal,
Pentru viul tău Dumitre.

Tu ne-ai dăruit tot harul,
Ce-n aur l-ai transformat,
Fără să fii egalat.
Fiindcă te-a iubit tot omul,
Fiindcă te iubeşte cerul,
Cu colindul tău bogat.
Fie-ţi drumul cu lumină,
În veci să nu fii uitat!

poezie de Valeria Mahok (7 august 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea principelui Ştirbey

Turnurile mişcă-n doliu a lor inimi de aramă
Şi un înger cu-aripi negre, cu diademă de spini,
Cu cântarea-i plângătoare lumea mişcă, lumea cheamă,
Precum mişcă vântu-n cântec faţa mării de senin:

Şi cu ochiul plin de lacrimi naţiunea cea română,
Care are-n mii de inimi sufletul ei tremurând,
Vede cum prin nori se stinge stea cu flacără divină
Şi aude-n cer un tunet şi un gemet pe pământ...

A-ntristării neagră-aripă peste lume se întinde,
Totul tace, căci durerea este mută ca un gând,
Lumea azi nimic nu vede, ochiu-i nimic nu cuprinde,
Decât curse-acelui astru ce se sparge p-un mormânt

Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?
Cine-i leul ce închide cu durere ochii săi?
Cine-i tunetul ce moare umplând lumea de alarmă?...
- Este domnul României: Barbu Dimitrie Ştirbey!...

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am început lupta de eliberare şi reîntregire naţională în 1987, la Uniunea Scriitorilor, alături de minunaţii bărbaţi Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Nicolae Matcaş, Nicolae Dabija, Ion Vatamanu, Ion Ungureanu, Ion Hadârcă şi de o femeie neînfricată, Lida Istrati, cerând limbă de stat – limba română, grafie latină, istoria românilor, însemne naţionale şi reunificarea ţării. Scriitorii aveau o forţă uluitoare asupra mulţimii. Îmi aduc aminte de zecile de mii de oameni adunaţi în faţa Guvernului care cântau cântece patriotice şi nu aveau frică de nimic.

citat celebru din Leonida Lari
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictează-mi o mirişte

Domni din ţări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Taţi sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoţi violându-şi bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrişori cârlionţaţi, fără părinţi,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moşnegeşti.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vacanţă la Galeş

(lui Dumitru şi Aureliei)

mă învălui în visul de la ora două
stele mă veghează mult mă simt iubită
din regina nopţii se prelinge rouă
pronia cerească, vraja iscusită.

tristeţea păleşte rănile se închid
sunt la vremea înţelepciunii pure
apele mă scaldă, ce miraj lichid
ce cântec minunat răsună în pădure.

aproape de cer aproape de Cristos
nopţi şi zile le trăiesc sublim
sorb elixirul toamnei mustul gustos
cu îngerii prieteni sufletu-mi anim.

pe un colţ de rai cu raze pe tâmple

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri versatile

(lui Dumitru şi Paulei Agripina Drăgan)

atinge-mi inima cu un gând versatil
o să cred că e vremea să cânte
simfonia vieţii compusă cu stil
ca un îndemn să păşesc înainte.

sub aripa de înger simt protecţie
am învăţat tristeţea s-o transform
în versuri sublime strânse în colecţie
azi ştiu că poezia o iubesc enorm.

poţi fi şi tu un înger pe pământ
să sădesti bucurie în suflete triste
poţi cu iubire să fii miracol sfânt
rostind cuvinte prin suflete turiste.

ninsori de fericire sunt aduse de vânt

[...] Citeşte tot

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în... 3 D!

Astăzi, ne ascultăm zâmbetele
tulburător de fine...
Ele transmit muzica tainică
a fiinţei şi a sângelui unic...

Sângele fiului meu şi sângele
fiului fiului meu –
lujeri de crin cu rădăcinile
adânc înfipte în inima mea!

Totul prinde glas prin tăcere,
toţi trei, aflaţi într-o vacanţă
deasupra lumii
– un fel de poem în trei D:
Dumitru, Dragoş, David –
complici ai Absolutului,
alimentând farmecul zilei
şi acoperindu-şi golul din suflete,
cu multă, multă iubire paternă...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt dator

Îmi sunt şi soare, 'mi sunt şi stele
Şi mare-mi sunt şi sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!

Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veşnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Şi adăpostul unui dor.

Îmi sunt dator să-ţi mângâi părul,
Când te aşezi la pieptul meu,
Căci numai eu îţi ştiu misterul
Prin care "tu" eşti veşnic "eu".

Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Şi armonia dintr-un vers.
Dator îţi sunt cu un descântec
Şi cu întregul Univers.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Petrişor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ADU-MI-TE APROAPE!

Adu-mi-te... Adu-mi-te aproape,
Minune întrupată, să-mi fii scut!
Sunt trubadurul care nu mai poate
Să îţi aştepte ultimul sărut.

Am obosit, cântând prin căi lactee,
Să fiu de zei şi îngeri ignorat,
Căci m-am născut spre-a te iubi Femeie...
De-acest păcat nu voi să fiu iertat!

În drumul meu sihastru către cruce
Am fost sortit, Aici, să te-ntâlnesc.
Adu-mi-te cât încă mai pot duce,
Povara unui suflet omenesc.

Căci mai 'naite poate-am fost o floare,
Pe care, sărutând-o, lăcrimai.
Sau poate că am fost privighetoare

[...] Citeşte tot

Daniel-Petrişor Dumitru în Cont Facebook (29 august 2020)
Adăugat de Daniel-Petrişor Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precursorii şi urmaşii (O schiţare în versuri a istoriei literaturii române)

EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schiţare a ei, expusă în numeroase strofe nepretenţioase, scrise pe înţelesul tuturor şi trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă ţară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de faţă este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulţi dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanţă naţională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.

Arhitecţii de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omeneşti,
S-au născut, trimişi de ceruri, şi pe plaiuri româneşti.

Prima scriere-n română e-a lui NEACŞU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Braşovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinşpe şi sfârşea cu douăşunu...

"Dau ştire Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc şi Mehmet din Sofia au pornit..."
Aşa scrise NEACŞU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că şi mai vechi sunt texte româneşti care-o s-apară.

Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărţi,
Apărură-n largul ţării, cât poţi urmări pe hărţi.
Ştim din şcoli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!