Cum poți aborda un nou început
Când se termină un drum
există un nou început.
În sertarul inimii,
tu ai adunat și bune și rele.
Lasă relele în urmă.
Pornește la drum cu cele bune!
Doar așa poți aborda
noul început.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgie
Tu erai o primăvară,
Eu un început de toamnă.
Amândoi trecuți prin vară
Am ajuns în "albă iarnă".
Tu nu mai ești primăvară,
Nici eu început de toamnă.
Dar tot ca odinioară,
Ai rămas o dulce doamnă.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia care vrea să slăbească
Vrând omul ca să slăbească,
A început să postească.
Mâncă iarbă și bea apă,
Și-i mai aproape de groapă.
epigramă de Dumitru Delcă (4 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măi copile, ține minte
Măi copile ține minte
ale mele dragi cuvinte!
Viața care vine, nu e pentru mine.
Viața care vine, vine pentru tine.
Dacă nu ești pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghițit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viață, la nivel înalt,
unde nu faci față, printr-un singur salt.
Pășind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuși ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară și-l scote din impas!
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trece coplăria
Când trece copilăria
trece și trecutul.
Se stinge amintirea,
se pierde începutul.
Sufletul nu plânge,
un nou început se-arată.
Credința-n viitor învinge,
bătălia-i câștigată.
Un nou început, prezentul
e cea ce trăiești acum.
Simți că a sosit momentul
să-ți construiești singur nou drum.
Un drum ce te îndreaptă
spre marea biruință,
Spre viața luminată,
că-n suflet ai credință.
Cu gândire îndrăzneață
vei descoperi,
pasiunea pentru viață.
Mai spiritual vei fi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Peste sat stau nori grămadă.
Văzduhul s-a-întunecat.
Ploaia a început să cadă,
cerul rău s-a înfuriat.
Uraganul smulge pomii,
smulge țigla de pe case.
Fulgere spintecă norii
panica ne intră-n oase.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ce dulce e amintirea
Pe pat de frunze arămii
căzute dintr-un stejar,
Dormeam când eram copii,
având luna felinar.
Era o toamnă târzie,
în noi încolțea iubirea,
Pădurea era pustie...
Ce dulce e amintirea!
Având frunzișul așternut
priveam cerul plin cu stele.
Iubirea tu ai început
culcată-n brațele mele.
Erai dulce și suavă
fecioară nevinovată.
Legănați parcă de-o navă,
noi petreceam noaptea toată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la început, dar cu o relevanță mică.
Trezește-te,națiune
Francesco Goya spunea că "somnul rațiunii naște monștri".
Parafrazându-l pe Goya, am putea spune că și "somnul națiunii naște monștri".
Deja este o realitate că monștrii au început să atace orașele, că dinozaurii prind viață, că tot mai multe țări intră în colaps economic.
Din păcate, multe popoare mai hibernează. Încă nu s-au trezit din somnul la care la-a condamnat comunismul.
Germenii apariției de noi monștri sunt evidenți. Și când aceștia apar,
se aude zăngănitul armelor.
Se-aude zăngănit de arme,
Miroase a praf de pușcă.
O lume fierbe în cazarme,
Războiul din pace mușcă.
Trezește-te, națiune!
Nu aștepta să se nască alți monștri.
Te vor devora.
Luptă pentru viața ta!
poezie de Dumitru Delcă (30 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prima zi de școală
Când la școală-n prima zi,
învățătoarea zâmbind,
m-a luat dintre copii,
eu am început să plâng.
Ca o mamă iubitoare
m-a rugat cu tonu-i blând:
"Hai, zâmbește ca o floare!
Nu vreau să te văd plângând".
Cu căldura ei de mamă
spre mine s-a aplecat.
Mi-a spus să nu-mi fie teamă,
și fruntea mi-a sărutat.
Abia atunci am înțeles
că are un suflet bun.
Am trecut al vieții stres
și am îndrăznit să-i spun:
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pot porni din nou la drum
Azi nu mai mă doare nimica.
Inima îmi bate tica-tica.
Simt că sunt sănătos tun.
Pot porni din nou la drum.
Drumul vieții este lung.
Eu sunt gata să-l parcurg.
Tu, suflete, mă însoțești?
Mai vrei să călătorești?
Dacă da, vino cu mine
să-împlinim ce-am început.
Să trecem prin astă lume
optzeci de ani și mai mult.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea Mitropolitului
Din viața pământeană a plecat, acolo printre stele.
În cer locul și-a aflat și locuiește cu ele.
Acuma, de sus ne privește cu ochii cerului, senin.
De multe rele ne păzește, la chipul lui eu mă închin.
Cum luna are nevoie de soare, ca să poată lumina,
Tot la fel Dumnezeu are, nevoie de Sfinția Sa.
Să-i stea alături l-a luat.
L-a așezat printre cei drepți.
Cu îngeri l-a înconjurat
și cu Sfinții Înțelepți.
Astfel, Mitropolitul Anania, o altă viață a început.
Pe pământ a fost făclia, celor ce-n Dumnezeu au crezut.
S-a stins Duhovnicul Carpaților.
Spiritul lui a rămas.
În eternitatea munților
și-acum ne cheamă al său glas.
De sus, din ceruri, el veghează, cum credincioșii pe pământ,
continuă și mai păstrează, al credinței lui cuvânt.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
Am să vă spun acum pe scurt
Cum a fost la început.
Dumnezeu ne-a conceput
Dintr-o bucată de lut.
Când peste noi a suflat,
Cu viață ne-a înzestrat.
Apoi, Dumnezeu ne-a dat
Sfaturi bune de urmat.
Ne-a-învățat cum să muncim
Și viața cum s-o trăim.
De copii să avem parte
Să ducă viața mai departe.
Așa a fost la început
Când viața a apărut.
poezie de Dumitru Delcă (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sus e cerul, jos pământul
Sus e cerul, jos pământul,
din cer ne privește Sfântul.
Dumnezeu ne ocrotește,
iar pământul ne hrănește.
Cerul ne este lumina,
pământul ne e grădina.
Cerul, sufletul ne-adapă,
pământul de boli ne scapă.
Din cer am primit ființa,
tot din cer avem credința.
Noi știm de unde venim,
știm și unde viețuim.
Bun e cerul, bun pământul,
bine-i că rostim cuvântul.
Totuși,
ceva rămâne un mister.
De ce urcăm scara la cer?
Ne cheamă oare, începutul?
De-aceea revenim la Sfântul?
La astfel de întrebare
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 iulie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de primăvară
Un tablou al primăverii
Este-acum întreg pământul.
Anotimpul reînvierii
Își spune din nou cuvântul.
Am văzut cum respiră pământul
În primăvara care-a început.
Am văzut cum mângâie vântul
Tot ce-n natură a renăscut.
Am văzut cum se-mbracă pământul
Cu haină în verde culoare.
Am văzut cum se-acoperă câmpul
Cu grâu semănat pe ogoare.
Am văzut ciocârlia cum lasă pământul
Și-n zbor se avântă spre soare.
Aud cucul că-și strigă cuvântul,
Undeva, departe, în zare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
O zi simbol în viața voastră,
Un început de primăvară.
În loc de flori vă pun în glastră,
Un sărut, o floare rară.
Din cer lumina se coboară
Și așterne pe pământ,
Covor de flori de primăvară,
Fără adieri de vânt.
Cer senin vă fie fața,
Zâmbetul măr înflorit.
Mamă, "Bună dimineața!"
Voi sunteți soare răsărit.
Odată cu primăvara
Vise multe să-împliniți!
Copiii vă sunt comoara
Pentru ei, voi să trăiți.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orient și Occident
Marele teolog Ioan Suciu spunea că "pustiul roșu" vine în țara noastră atât din Orient cât și din Occident. Nimic mai adevărat.
Orientul l-a început și Occidentul îl desăvârșește.
Am părăsit Orientul
Ca să-îndrăgim Occidentul.
Dar... am sărit din lac în puț
Și-am rămas cu gura, țuț.
Ne-am săturat de Orient
Și-am aderat la Occident.
Am crezut că Europa
Este mama Penelopa.
Am lăsat poporul rus
Ca să intrăm în Apus.
În Apus dacă-am intrat,
De altă belea am dat.
Slugi am fost, slugi am rămas.
Să țipăm, nu avem glas.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul se transformă în bine
Omul, fără pauză
își schimbă viața mereu.
Nu știu din ce cauză,
din miel blând, devine leu.
În tinerețe iubește
și la rândui, e iubit.
Târziu, când îmbătrânește,
nu iubește, nu-i iubit.
Când ajung la bătrânețe
uită că mult s-au iubit.
Iubirea din tinerețe
i-a-înrăit, nu i-a unit.
Nici averea și nici casa,
nici măcar cei trei copii
Ce strălucesc ca mătasea,
nu le-au adus bucurii.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (11 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa e viața la stână
Se-adună norii grămadă
Peste sat și peste stână,
Pufoși, albi, ca de zăpadă,
Nu prevestesc o zi bună.
Se-apleacă crengile în pom,
Frunzele încep să plângă,
Sub streașină stă un om
Cu crucea în mâna stângă.
Cerul fulgeră și tună.
Parcă nu e zi, e noapte.
Se pornește o furtună
Care seamănă a moarte.
Vântul smulge-acoperișul,
Culcă la pământ copacii,
In ploaie zbiară vițelușul
Și-i pitit sub burta vacii.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (26 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre început, adresa este: