Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Dumitru Delcă despre albastru

Copilul meu e înger

De sus, doi ochi albaștri
cu jale mă privesc.
Sunt ochii tăi, copile.
De dorul lor, eu mă topesc.
În fiecare noapte
la tine mă gândesc.
Te vreau mereu aproape,
drag suflet îngeresc!

poezie de (decembrie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De sus

De sus,
cu ochii mei albaștri,
măicuță,
te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Te văd cum stai pe prispă,
la steaua mea privești.
Ștergi lacrimi în batistă
și-ai vrea să mă-întâlnești.
În visul tău din noapte
o clipă am să cobor.
Să potolim, în șoapte,
eternul nostru dor.

poezie de (21 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Branduri de țară

Românul are în sânge, genă Decebal-traiană.
Moartea nu poate înfrânge vița lui daco-romană.
Are-n suflet eminență cât lanțul Carpaților.
Exportă inteligență prin Columna dacilor.
Coloana brâncușiană arată lumii întregi,
Că rămâne verticală România-n veci de veci.
Brandul țării e poporul, este nația română,
Este ramul și izvorul, e istoria străbună.
Tricoloru-i brandul țării. Roșu-i sânge ce pulsează.
Galben, lan în largul zării. Albastrul pacea așează.
Sunt branduri ce definesc întregul popor român.
O veșnicie dăinuiesc pe pământul meu străbun.

poezie de (4 decembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

El rege și tu regină

Fecioară neprihănită,
de ce lași în urmă dor
și cu inima cernită,
pleci în lumea stelelor?

Oare pe bolta albastră
primești mai multă lumină,
decât pe planeta noastră,
unde puteai fi regină?

N-ai rezistat așteptării,
Luceafărul tău să vină.
Ai preferat calea-nălțării,
lângă el să fii regină.

Îngemănați în lumină,
în veci de veci veți străluci.
El rege și tu regină,
în Univers veți dăinui.

poezie de (22 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România-i vatra noastră

De la Dunărea bătrână
Până-n vechea Bucovină,
Din munți la marea albastră,
România-i vatra noastră.

Din Carpații legendari,
Din apa rece de izvor,
Din stejarii seculari,
Primește sevă-acest popor.

Ne mândrim cu tricolorul
Fluturând pe-albastrul cer.
Ne mândrim cu-întreg poporul
De români care nu pier.

Pe-aceste plaiuri ne-am născut
Și tot aici vom dăinui.
Aici soarele-am văzut,
Noi nicicând nu vom pieri.

[...] Citește tot

poezie de (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aici aș vrea ca să trăiesc

România este țara
unde ochii i-am deschis,
Unde grâul și secara
unduiesc pe câmp întins.
Pentru mine, România
este "țara mea de vis".
Este locul, este glia,
unde Eminescu-a scris.
Aici aș vrea ca să trăiesc
puținul timp care-l mai am.
Aici aș vrea să odihnesc,
pe frunzișul de sub ram.
Aici aș vrea ca să privesc
cer albastru plin cu stele.
Aici aș vrea să împlinesc
toate speranțele mele.

poezie de (mai 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind și vin
Să-îmbrățișeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primește-n ospeție.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veșnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sus, pe bolta cerului

Sus, pe bolta cerului, doi ochi albaștri strălucesc
Și în inima-mi rănită, amintiri îmi răscolesc.
Sunt ochii mamei mele, ochii care m-au vegheat,
Zile-întregi și nopți dea-rândul, mama grijă mi-a purtat.
Și acum,
Din înaltul cerului,
din grădina raiului,
și seara și dimineața,
mama îmi veghează viața.

poezie de (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De sus

De sus,
cu ochi mei albaștri,
măicuță, te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Când luna-și picură lumina,
pe raza ei, am să cobor.
Să-ți mai sărut odată mâna,
s-astâmpăr mamă al meu dor.

poezie de (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doi ochi albaștri strălucesc

Pe bolta cerului senin
doi ochi albaștri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credință să trăiesc
liniștit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulțumesc
Dumnezeului meu Sfânt.

poezie de (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar pământul are viață

Cât pământul se-învârtește
Noi vom scrie poezii.
Vom spune că ne hrănește
Cu roadele din câmpii.

El e habitatul nostru.
Jurăm să-l păstrăm curat.
Noi aici ne-am aflat rostul
De când Domnul ne-a creat.

În Universul infinit
Doar pământul are viață.
Dumnezeu ne-a dăruit
O planetă cu verdeață.

Pământul e casa noastră.
Este locul ce-am ales.
O planetă mai albastră
Nu găsești în Univers.

[...] Citește tot

poezie de (martie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În visul frumos din noapte

În visul frumos din noapte, până ziua se deschide,
Ca o lebădă pe ape, Angelina ești cu mine.
O veșnicie vreau să țină, visul care ne-a unit.
Lângă tine Angelina, timpul nu are sfârșit.
Dar,
Când soare se oglindește, în apa mării albastră,
Buimăcit din vis năvalnic, iute alerg la fereastră.
În zadar rotesc privirea către bolta cea senină,
Nu te văd, nu te aud. Rămân cu visul Angelină.
Amăgire a fost visul, credința îmi e deșartă.
Ai fost în vis și-ți mulțumesc, dacă vii încă odată.

poezie de (25 mai 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tera nu mai e albastră

Nori negri acoperă
planeta Pământ, a noastră.
Omenirea suferă.
Tera nu mai e albastră.
Universu-i văduvit
de fiica lui creștină.
Haosul a-înlocuit
pe pământ, viața divină.
Este haos și-întuneric
pe planeta noastră verde.
Din tot ce era feeric,
astăzi farmecul își pierde.
Plânge soarele și luna,
pământul a-încremenit.
Plânge zeița Fortuna,
Apocalipsa a venit.

poezie de (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la albastru, dar cu o relevanță mică.

Apocalipsa-i aproape

În văzduh plin de lumină,
sub cerul înalt, albastru,
Omenirea se animă
să oprească un dezastru.
În zadar se zbate lumea.
Apocalipsa-i aproape.
De sus ne privește luna.
Ne-ar ajuta, dar nu poate.
În Universul infinit,
Tera rămâne pustie.
Tot ce Domnul a clădit,
dispare în veșnicie.
Întunericul se-așterne,
Totul va rămâne rece,
Intrăm în somnul nopții eterne,
Viața noastră-n moarte trece.

poezie de (15 martie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea

Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.

poezie de (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Albi porumbei dau în zbor

Spre depărtarea albastră
Am dat porumbița-n zbor,
Să-ți aducă la fereastră
Iubirea și al meu dor.

N-am știut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că așterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.

Mă doare sufletul mamă
Că nu mai ești lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie și mie bine.

Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am și eu steaua mea.

[...] Citește tot

poezie de (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când Dumnezeu va veni

Când Dumnezeul nostru Sfânt
va coborî pe pământ,
Pe planeta nostră albastră
cu suflare omenească,
Va face cu voia lui
un rai al pământului.
Noi care locuim pământul
și-n rostire avem cuvântul,
În noul rai, îngeri vom fi,
pe Dumnezeu vom slăvi.
Cu necuvântătoarele
vom umple ponoarele.
împreună vom trăi,
cât soarele va dăinui.

poezie de (februarie 2020)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte lucie, albastră

Când luna pe cer apare
Întunericul pălește.
Lumina zilei dispare,
Sufletul se odihnește.

Noapte lucie, albastră
Peste sat încet se lasă.
E liniște-n casa noastră
Și-n pădurea răcoroasă.

Somnul e stăpân pe toate
Câte-n cer și pe pământ.
El în fiecare noapte
Ne-apropie de Domnul Sfânt.

Îngerii din cer coboară
Să vegheze somnul dulce,
Cu vise ne împresoară
Și la pernă ne fac cruce.

[...] Citește tot

poezie de (1 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când întâlnești o pasăre albastră

Când întâlnești o pasăre albastră,
ascultă sfatul ei.
Privește florile din glastră,
și-n sobă, focul cu scântei.
Pasărea albastră-ți spune:
păstrează-ți lacrimile.
Vor veni și vremuri bune
și-ți vor șterge patimile.
Glasul ei îți va mai spune,
că soarele va răsări,
doar când luna va apune
și oamenii se vor trezi.
Cu patimă, ea îți mai spune
că întoarcerea la rădăcini,
de unde ești plecat în lume,
te bucură, nu mai suspini.
Asta doar în lumea vie,
că în lumea împietrită,
zborul tău din colivie
nu este o reușită.

[...] Citește tot

poezie de (16 iulie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost cândva o casă

(un cântec vechi... și totuși actual, pentru vremurile pe care le trăim )
A fost cândva o casă
undeva în București.
O casă mică, strâmtă,
fără soare la ferești.
Da-n toată sărăcia ei
când mă uitam la ea,
în mintea mea de copilaș,
ce mare îmi părea!
Căsuța aceea veche,
cu mărul rotat,
sub care sta tăticul
cu mămica la sfat.
Și cu bucătăria
în care ani la rând,
așteptam ca mămica
să m-adoarmă cântând.
la la la, la la la la la, la.
Dar într-o dimineață
cerul albastru a vuit

[...] Citește tot

poezie de (14 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre albastru, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info