Dezamăgire
La tinerii noștri de azi,
înalți, vânjoși ca niște brazi,
n-o să găsim niciodată
acea credință curată,
de părinții lor lăsată.
poezie de Dumitru Delcă (4 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între ieri și azi
Între ieri și azi
există întuneric.
Ai grijă să nu cazi,
că totul e vremelnic.
Între ieri și azi
e un apus de soare.
Privește printre brazi,
că mâine iar răsare.
Între ieri și azi
e noapte și-întuneric.
Tu nu poți ca să cazi.
Tu ești un om puternic.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea unui înger
Acolo sus, în vârf de munte,
Pe-întinsul alb, imaculat,
Un îngeraș cu aripi frânte,
Căzând din cer, a decedat.
Muntele ca un părinte,
Iute și-a schimbat veșmântul.
Cu brazii, lumânări sfinte,
A împodobit pământul.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la brazi, dar cu o relevanță mică.
La mulți ani
La mulți ani, frumoasă țară!
Să ai viață milenară!
Să ai viitor de aur,
Românul să-ți fie faur.
Să ai în câmpie grâne,
Pâinea zilelor de mâine.
Românul cu suflet bun
Să-ți fie în veci stăpân.
Cu drag, glia să muncească,
Averea să ți-o sporească.
Să ai ape curgătoare,
De la brazi să ai răcoare.
Soarele să te-ncălzească,
Dumnzeu să te iubească.
Să coboare peste tine
Tot ce-n lume este bine.
Să trăiești, iubită țară!
Pacea-ți fie primăvară.
Să n-ai parte de război!
Pace lungă s-avem noi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi locului, române
Când greutățile te-apasă,
Române, nu pleca de-acasă!
Nu apuca altă cale!
Nu te apleca de șale!
Greutăți au fost și vor fi multe.
Rămâi locului, ca stânca-n munte!
Rămâi drept ca bradul, bade!
El se clatină, nu cade.
Oricât de mult vântu-l apleacă,
Rămâne locului, nu pleacă
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.
Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi își taie cale,
Din munte, pietre se desprind.
Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.
Peste casele-adormite
Luna-și picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum și vântul.
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino Țepeș
Vino Țepeș ca să vezi
că munții nu mai sunt verzi.
Din "codrul frate cu românul"
dispare bradul și gorunul.
Dealul rămâne golaș,
oile fără imaș.
Vino Țepeș, bagă groază,
că țara ne-o ruinează,
românii se-înstrăinează.
Char de nu-s copaci de țeapă,
scoate sabia din teacă
și lovește-i la grumaz.
Scapă țara de necaz!
Nu mai vrem, ca altădată,
să cerșim din poartă-n poartă.
Vino Țepeș, ia puterea
că ăștia ne vând averea.
Ne vând tot așezământul.
Ne vând viața și pământul.
Vino Țepeș de îi leagă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri sumbre
Mai întâi a plecat mama, către bunul Dumnezeu,
La puțin timp după aceea, a plecat și tatăl meu.
Tot ce au clădit în viață, copiilor au rămas,
Ce folos că-n dimineață, casa nu mai are glas.
A crescut iarba-n ogradă, via nu se mai cunoaște,
Casa e gata să cadă, fântâna-i plină de broaște.
Undeva, în fața casei, bradul mai veghează încă
Cum trec anii peste lume, cum curge râul prin luncă.
Într-un alt colț din grădină, frunzele din nuc căzute,
Dau pământului culoare, prin ogradă așternute.
S-au uscat pomii-n livadă, puțini din ei mai rodesc,
Iar uluca stă să cadă, stâlpii n-o mai sprijinesc.
Un decor plin de ruine, se așterne-n fața mea,
Printre ele, o găină, mai scormonește ceva.
...........................................
Unde sunteți MAMĂ, TATĂ, să vedeți cum ce-ați clădit
Din lemne, nisip și piatră, la pământ s-au năruit.
Peste ce-ați clădit cu trudă, dezastrul s-a așternut,
Viața cu noi este crudă, nu putem face mai mult.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singuraticul cioban
În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vacanță.la munte
De când mă știu, eu îmi doresc
să-mi duc sufletu-n vacanță.
inima să-mi răcoresc,
să-mi pun cugetu-n balanță.
Să văd dacă am nevoie
de liniște și sănătate.
Sau, așa cum zice Stroe,
să scap de multe păcate.
În aerul curat de munte,
culcat la umbră de brad,
Să-mi liniștesc gânduri multe,
răul din mine să-l ard.
În șipotul izvoarelor-
muzică de suflet,
Îmi scald mădularele
după prea mult umblet.
Pitorescul îmi adapă
ochii obosiți.
Cu energie mă-încarcă,
munții înverziți.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață, copile
Din primele tale zile,
Când ochii îi deslipești,
Învață mereu, copile!
Învață să trăiești!
Învață să crești frumos!
Precum floarea din grădină.
Ca bradul, drept și umbros,
Care-aspiră spre lumină.
Învață de la pădure
Să crești falnic, ca stejarul!
Că omul trebuie să-ndure
Și dulcele și amarul.
Învață și de la soare,
Suflete să încălzești!
Învață cum pe ogoare
Va trebui să muncești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un episod de viață
În zori a plecat de-acasă să cosească pentru boi
Iarbă bună, iarbă grasă, cu lucernă, cu trifoi,
Otavă din cea aleasă pentru vite, pentru oi.
Carul scârțâie alene, omu-ndeamnă la urcuș:
- Hai, Cezare! Haide, tată! Uite, ajungem acuș.
O să paști liber băiete, nu te mai țin la țăruș.
Când ajunge sus, bătrânul slobodă calul din ham,
Strânge hățul, ia mâncarea, o agață într-un ram,
Prinde coasa și se-nchină către cerul ca de geam.
Să mai trăiască ar vrea, câți ani cucul îi cuvântă.
Cântă coasa în trifoi, omul fluieră și cântă,
Munca pentru el a fost, totdeauna treabă sfântă.
Cum culcă la pământ otava, brazdă după brazdă,
Se-oprește. Privește sus și nu-i vine ca să creadă
Că pe cerul cel senin se-adună norii grămadă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (6 aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-i o farmacie
De vrei să cunoști pădurea,
Plimbă-te-n ea cu mândrie!
N-o atinge cu securea,
Că pădurea-i farmacie.
Ea îți dă vitalitate.
De multe boli te vindecă.
Primești multă sănătate.
Tu ce-i oferi în replică?
Puteri tămăduitoare
Au copacii din pădure.
Ei îți dau energizare,
Alături de fragi și mure.
Fagul face ca să crească
Randamentul bioritmic.
Voinicia să-ți sporească
Și nu vei mai fi anemic.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (13 iunie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Început de iarnă
O ploaie măruntă, deasă
A-nceput de ieri să cadă,
Peste ogor și peste casă,
Peste întreaga livadă.
Acum este ger cumplit.
Copacii sunt de sticlă.
Vântul turbat s-a pornit,
Din când în când, streașina pică.
De pe pomi se rupe gheața,
Crengile cad la pământ,
Bradul își sfârșește viața,
Rămâne cu trunchiul frânt.
Nu-i chip ca să ieși afară.
Pământul e ca oglinda.
Tot ce vezi te înfioară,
În casă scârțâie grinda.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (18 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acvila se-întoarce-acasă
Din îndepărtata zare
se-întorc păsări călătoare.
După iarna viscoloasă
acvila se-întoarce-acasă.
Străbate mări și oceane,
îndură sete și foame,
până-ajunge în Carpați
unde brazii îi sunt frați.
Unde în munții bătrâni
ocrotită-i de români.
Aici scoate puișori
mititei și gălbiori.
Iubitoare, bună mamă,
aleargă mult după hrană
ca să crească puii mari,
să zboare printre stejari.
Singuri să-și găsească hrana
până când începe toamna.
Iar când toamna-i pe sfârșite
și iarna semne trimite,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aștept
Te-aștept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.
În zorii zilei te-aștept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.
La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aștept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.
Si-n umbra nopții te-aștept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul, ursul și vițelul
Odată-am fost în pădure,
Și în lujerii de mure
Mormăia ursul Mor-Mor,
Parcă cerea ajutor.
Printre puieții de brazi,
Mi-am făcut puțin curaj.
De urs m-am apropiat
Să văd ce s-a întâmplat.
Pasămite, lângă el
Gemea din greu un vițel.
Am rămas stupefiat,
Să văd că nu l-a mâncat!
Ursu-l mâgâia pe cap,
Eu nu știam ce să fac.
Nu-mi venea de loc a crede
Că în iarba multă, verde,
Împreun-au petrecut o noapte,
Și-a scăpat vițelul de moarte.
Mă apropii. Mâna-ntind,
Mi-era frică să-l ating.
[...] Citește tot
fabulă de Dumitru Delcă (20 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre brazi, adresa este: