Ce gura nu poate rosti, rostesc ochii lăcrimând.
Dumitru Delcă (21 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul ascultă
la gurile Dunării
vuietul mării.
haiku de Dumitru Delcă (25 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața urcă și coboară
Precum apa în natură.
Când e multă, te omoară.
Este bună, doar o gură.
catren de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Uneia
Dumneaei a dat cu gura
Că, de va fi deputat,
Face la oraș centura.
Și o face. Pe-nserat.
epigramă de Dumitru Delcă (30 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gura strigă de durere,
sufletul plânge și el,
Inima-îndurare cere
pentru micul băiețel.
catren de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bețiv
Fiindcă nevasta-i rea de gură
Și soacra o acritură,
El o ia pe arătură
Și se-neacă-n băutură.
epigramă de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul poet vorbește foarte mult... în tăcere. El recită mii de versuri fără să deschidă gura și fără să le scrie. Pentru el, tăcerea e de miere.
Dumitru Delcă (13 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când copilul-îmi spune mamă
Oricând viața mă stresează
și oricât de mult mi-e teamă,
Fruntea mi se-înseninează
când copilul-îmi spune "mamă".
Când obrazul mi-l atinge
cu mânuța-i albă, caldă,
Teama din suflet se stinge,
ochi-n lacrimi mi se scaldă.
Când gurița o deschide
spunându-mi "măicuța mea",
Bucuria mă cuprinde
că port în brațe o stea.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fumătorul înrăit
C-un chiștoc în colțul gurii,
A pierdut simțul măsurii.
Țigară de la țigară-aprinde.
El nu știe că se vinde
Morții, care-i dă târcoale,
Țin fumul cu rotocoale.
hexagramă de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constatare
Dascălii ne dau știința,
Preoții ne dau credința,
Ostașii-aduc biruința,
Iar prostia, umilința.
Prostia ne-a umilit pe toți:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Și,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură
poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorba spusă
Vorba ta odată spusă,
nu mai este vorba ta.
Purtată-i de vânt. E dusă.
La tine nu se va-înturna.
Ție nu-ți mai aparține.
În zadar o vei chema.
Chiar de-i spusă rău, sau bine,
plecată-i din gura ta.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
Și azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viața toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
și viața mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învățătură
tot omul să o însușească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gură, dar cu o relevanță mică.
Mama
Privindu-te, eu cred, prea scumpă mamă,
Că în viață, pentru tine, nu va exista o toamnă.
Flori de zâmbet îți e gura, glasul cântec de fanfară.
Întregul chip, mamă îți este, o frumoasă primăvară.
Eu sunt doar o mică floare, în viața asta divină,
Tu ești soare ce-ncălzește și-mi toarnă-n suflet lumină.
Te divinizez măicuță, mai presus de sfântul soare.
Tu ești duhul care-aduce pentru copil alinare.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 1999)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autodeconspirare (celor de la B1TV)
Ați crezut cu toți în el
Și l-ați luat drept model.
L-ați copiat, cum se spune,
Fără să știți al său nume.
Fiindcă-a fost acoperit
Pe multă lume a prostit.
Dacă te uitai la el,
Avea în ochi multă mânie.
Domnul vostru colonel
Era cam negru de furie.
Avea în el atâta ură,
Gata doar să explodeze.
Scotea cuvintele din gură
Fără ca să mediteze.
De-atâta inimă rea
Și mai mult el s-a bronzat.
La B1 numai vrea,
S-a deconspirat.
pamflet de Dumitru Delcă (22 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de tine, mamă
Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aș vrea să-ți pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ți întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbești,
Să-ți simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzești.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ți aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiți că vii
În brațe am să-ți pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aștept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruți pe frunte,
În brațe să mă strângi.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe tine
Pe tine te-am descoperit, în tainele amintirii
Și din grădina ce-a înflorit, ți-am dăruit toți trandafirii.
Erai o dulce copilă, aveai farmecul naturii,
Răspândeai în jur lumină, c-un zâmbet în colțul gurii.
Voioasă ca-întotdeauna, după fluturi alergai,
N-ai uitat să-mi faci cu mâna, la tine tu mă chemai.
Grăbit am venit la tine, între tufe te-ai ascuns,
Te-am strigat cu glas subțire, nu mi-ai dat niciun răspuns.
Într-un târziu te-am găsit, cu drag ne-am îmbrățișat,
Tu mi-ai zis bine-am venit, eu dulce te-am sărutat.
Ne-am luat apoi de mână, prin pădure am alergat,
Ca să prindem împreună... luna ce s-a arătat.
Când s-a așternut amurgul, am spus rămas bun pădurii,
Către sat ne-am trimis gândul, sătui de farmecul naturii.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde fugi copilărie
Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.
Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram așa de mult!
Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.
Din cenușă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simțeam somnul cum ne fură.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu m-a sărutat
Eu m-am grăbit, ea s-a grăbit
și în sfârșit, ne-am întâlnit,
la locul unde-am convenit.
Am privit-o, m-a privit,
i-am zâmbit, ea mi-a zâmbit.
I-am dat mâna, mi-a întins mâna
și amândoi am deschis gura.
I-am vorbit, ea mi-a vorbit.
Am îmbrățișat-o, m-a îmbrățișat.
Am sărutat-o... NU M-A SĂRUTAT!!!
S-a supărat și a plecat.
Oare... unde am greșit?
poezie de Dumitru Delcă (14 noiembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață de țăran
În viața aspră de la țară
mi-am trăit anii și eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
și punea în cofă apă.
Tata-și încărca spinarea
și-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Așa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu fețe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
și viața era frumoasă.
Iarna ne spuneau povești
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părintești,
somnul venea pe la gene.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit iarna în sat
De-alaltăieri tot ninge,
Viscolește peste sat.
Nu se văd copii să strige.
Gălăgia a-încetat.
Frigul iernii îi adună
În casă, pe laviță.
Vremea nu mai este bună
S-alerge pe uliță.
În casă e cald și bine,
Mâța doarme după sobă,
Bunica povești ne spune,
Nepotul bate la tobă.
Sub streașina de la casă
Vrăbiile zgribulite,
Fug de iarna viscoloasă
Că șurile-s troienite.
Doar Grivei se-ascunde-n șură
De năprasnica zăpadă,
Să latre, nu are gură.
Nu se mai joacă-n ogradă.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre gură, adresa este: