Dumitru Delcă despre gură

Ce gura nu poate rosti, rostesc ochii lăcrimând.

Dumitru Delcă (21 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul ascultă
la gurile Dunării
vuietul mării.

haiku de Dumitru Delcă (25 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa urcă şi coboară
Precum apa în natură.
Când e multă, te omoară.
Este bună, doar o gură.

catren de Dumitru Delcă (septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia

Dumneaei a dat cu gura
Că, de va fi deputat,
Face la oraş centura.
Şi o face. Pe-nserat.

epigramă de Dumitru Delcă (30 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura strigă de durere,
sufletul plânge şi el,
Inima-îndurare cere
pentru micul băieţel.

catren de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un beţiv

Fiindcă nevasta-i rea de gură
Şi soacra o acritură,
El o ia pe arătură
Şi se-neacă-n băutură.

epigramă de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul poet vorbeşte foarte mult... în tăcere. El recită mii de versuri fără să deschidă gura şi fără să le scrie. Pentru el, tăcerea e de miere.

Dumitru Delcă (13 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când copilul-îmi spune mamă

Oricând viaţa mă stresează
şi oricât de mult mi-e teamă,
Fruntea mi se-înseninează
când copilul-îmi spune "mamă".

Când obrazul mi-l atinge
cu mânuţa-i albă, caldă,
Teama din suflet se stinge,
ochi-n lacrimi mi se scaldă.

Când guriţa o deschide
spunându-mi "măicuţa mea",
Bucuria mă cuprinde
că port în braţe o stea.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumătorul înrăit

C-un chiştoc în colţul gurii,
A pierdut simţul măsurii.
Ţigară de la ţigară-aprinde.
El nu ştie că se vinde
Morţii, care-i dă târcoale,
Ţin fumul cu rotocoale.

hexagramă de Dumitru Delcă (27 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constatare

Dascălii ne dau ştiinţa,
Preoţii ne dau credinţa,
Ostaşii-aduc biruinţa,
Iar prostia, umilinţa.

Prostia ne-a umilit pe toţi:
De la vlădică,
Pân-la opincă.
Şi,
De la cel cu biberonu-n gură,
Pân-la cel cu barba sură

poezie de Dumitru Delcă (22 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

Privindu-te, eu cred, prea scumpă mamă,
Că în viaţă, pentru tine, nu va exista o toamnă.
Flori de zâmbet îţi e gura, glasul cântec de fanfară.
Întregul chip, mamă îţi este, o frumoasă primăvară.

Eu sunt doar o mică floare, în viaţa asta divină,
Tu eşti soare ce-ncălzeşte şi-mi toarnă-n suflet lumină.
Te divinizez măicuţă, mai presus de sfântul soare.
Tu eşti duhul care-aduce pentru copil alinare.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 1999)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autodeconspirare (celor de la B1TV)

Aţi crezut cu toţi în el
Şi l-aţi luat drept model.
L-aţi copiat, cum se spune,
Fără să ştiţi al său nume.
Fiindcă-a fost acoperit
Pe multă lume a prostit.
Dacă te uitai la el,
Avea în ochi multă mânie.
Domnul vostru colonel
Era cam negru de furie.
Avea în el atâta ură,
Gata doar să explodeze.
Scotea cuvintele din gură
Fără ca să mediteze.
De-atâta inimă rea
Şi mai mult el s-a bronzat.
La B1 numai vrea,
S-a deconspirat.

pamflet de Dumitru Delcă (22 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine, mamă

Mi-e dor de tine, mamă.
Mi-e dor de mâna ta.
Aş vrea să-ţi pun în palmă
Toată iubirea mea.
Să-ţi întâlnesc privirea,
Să văd cum îmi zâmbeşti,
Să-ţi simt, mamă, iubirea
La piept când mă-încălzeşti.
Mi-e dor să trec cu mâna
Prin părul mătăsos.
Mi-e dor să-ţi aud gura
Cântând ceva duios.
Dacă-mi promiţi că vii
În braţe am să-ţi pun,
Un buchet de trandafiri,
Din grădina de la drum.
Am să te-aştept pe punte,
La mine să ajungi.
Să mă săruţi pe frunte,
În braţe să mă strângi.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde fugi copilărie

Când prindeam o zi frumoasă,
Doamne, ce mai alergam!
Plecam adesea de-acasă,
Nici-o treabă nu aveam.

Câmpu-ntreg îl colindam
Printre lanuri de porumb.
Socoteală nu dădeam.
Ne bucuram aşa de mult!

Când era porumbu-n lapte
Uitam de masă, de tot.
Aprindeam focul în noapte
Să mâncăm porumbul copt.

Din cenuşă îl scoteam.
Ne făceam negri pe gură.
După ce ne săturam
Simţeam somnul cum ne fură.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna în sat

De-alaltăieri tot ninge,
Viscoleşte peste sat.
Nu se văd copii să strige.
Gălăgia a-încetat.
Frigul iernii îi adună
În casă, pe laviţă.
Vremea nu mai este bună
S-alerge pe uliţă.
În casă e cald şi bine,
Mâţa doarme după sobă,
Bunica poveşti ne spune,
Nepotul bate la tobă.
Sub streaşina de la casă
Vrăbiile zgribulite,
Fug de iarna viscoloasă
Că şurile-s troienite.
Doar Grivei se-ascunde-n şură
De năprasnica zăpadă,
Să latre, nu are gură.
Nu se mai joacă-n ogradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orient şi Occident

Marele teolog Ioan Suciu spunea că "pustiul roşu" vine în ţara noastră atât din Orient cât şi din Occident. Nimic mai adevărat.
Orientul l-a început şi Occidentul îl desăvârşeşte.

Am părăsit Orientul
Ca să-îndrăgim Occidentul.
Dar... am sărit din lac în puţ
Şi-am rămas cu gura, ţuţ.

Ne-am săturat de Orient
Şi-am aderat la Occident.
Am crezut că Europa
Este mama Penelopa.

Am lăsat poporul rus
Ca să intrăm în Apus.
În Apus dacă-am intrat,
De altă belea am dat.

Slugi am fost, slugi am rămas.
Să ţipăm, nu avem glas.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai blestemat, iubito

M-ai blestemat s-ajung în iad
când soarta ne va despărţi.
Nu-ţi va păsa că-n flăcări ard,
la chinul meu nu vei gândi.

Îmi vei uita dulceaţa gurii,
vei uita că te-am iubit,
Vei renega cu preţul urii,
tot ce eu ţi-am oferit.

Rămasă pradă desfătării
şi fără discernământ,
Nu vei primi harul iertării
de la Dumnezeu Cel Sfânt.

În zadar îţi va fi ruga.
Ca un bumerang, blestemul,
te va-încredinţa lui Iuda
şi vei cunoaşte Infernul.

poezie de Dumitru Delcă (21 ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă de ţăran

În viaţa aspră de la ţară
mi-am trăit anii şi eu.
Pe tata-l vedeam cum ară
trudind pe câmpuri mereu.
Mama pregătea mâncarea
şi punea în cofă apă.
Tata-şi încărca spinarea
şi-amândoi plecau la sapă.
De cu zori până în seară,
ei scormoneau în pământ.
Aşa trudeau vară de vară,
n-aveau odihnă nicicând.
Cu feţe arse de soare,
toamna aduceau acasă,
Rodul muncii din ponoare
şi viaţa era frumoasă.
Iarna ne spuneau poveşti
cu Ilene cosânzene.
La gura sobei părinteşti,
somnul venea pe la gene.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am să uit

N-am să uit cu ce cuvinte
Mi-ai destăinuit odată,
Cât erai tu de cuminte
Când te-am cunoscut de fată.

N-am să uit sinceritatea
Când mi-ai spus că mă iubeşti.
Că de-atunci tu erai gata
Doar cu mine să trăieşti.

Am crezut spusele tale.
Radiam de fericire.
Altul ţi-a ieşit în cale...
Totul a fost amăgire.

Acuma sunt doar străinul
Pe lângă care adesea treci.
Nici nu vrei ca să-mi vezi chinul
Când cu celălalt petreci.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (23 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe bune, vorbe rele

Există în lume,
vorbe bune,
vorbe rele.
Recunosc:
vorbe bune,
dar şi rele,
aparţin şi gurii mele.
Vorbele bune,
au menirea să ne-adune.
Vorbele rele,
au menirea să ne-înşele.

Că sunt rele,
că sunt bune,
eu aicea le voi spune:

Când omul a apărut
Ca fiinţă pe pământ,
Nu ştia ca să vorbească
Limba noastră, omenească.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (1 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!