Norii se-adună,
plâng cu ochi de crocodil.
Pământul râde.
haiku de Dumitru Delcă (16 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ironie ciudată,
Râde ciob de oală spartă.
Uită că a fost odată,
Parte dintr-o oală spartă.
catren de Dumitru Delcă (5 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plâns
Un altfel de râs.
monostih de Dumitru Delcă (11 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râsul este resursă de sănătate și inteligență.
Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat
Când prea multă bucurie îți inundă sufletul,
Ochii plâng, inima râde, tu nu-ți pierde cumpătul!
distih de Dumitru Delcă (7 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când râde în somn copilul
Legănându-l pe picioare
Mama își culcă copilul.
E fericită că-l are,
Că și-a împlinit destinul.
Cu glas duios îi alină
Somnul dulce de copil.
Cheamă somnul ca să vină
Și se bucură din plin.
Cu drag pruncul își privește,
Gânguritul îi ascultă.
Când în somn puiul zâmbește
De necazuri mama uită.
Când râde în somn copilul
Soarele din nori apare.
Aleargă repede timpul
Să crească copilul mare.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (19 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie nătângă (joc de cuvinte)
O femeie nătângă
Se-așează-ntr-o dungă
Și-ncepe să plângă.
A plâns cât a plâns,
Apoi a dat-o în râs.
Când râsul s-a stins
Alt bocet a-ncins.
Un bocet cu hohot,
Cu dangăt de clopot.
Plângea fiindcă zărise,
Că lângă ea murise
Un șoricel
poezie de Dumitru Delcă (24 septembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
În iunie de ziua ta
Se coc cireșele în pom
Și grânele se pârguiesc.
Râde la soare pui de om
Ca florile când înfloresc.
E zâmbetul nevinovat
Al tău, copile drăgălaș.
Copilul meu cel răsfățat,
Copilul meu, drag îngeraș.
Copiii sunt florile vieții.
Sunt aura care se pune,
Precum zorii dimineții
Peste o întreagă lume.
Copil bălai, negru sau brun,
Te vreau aievea să zâmbești.
Să ai în viață suflet bun!
Cât e pământul să trăiești!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântul mângâie salcâmul,
Florile lui râd în soare.
Azi m-a obosit rău drumul.
Salcâmul îmi dă răcoare.
catren de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și frumoasă Afrodita
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și frumoasă afrodită
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la râs, dar cu o relevanță mică.
Blestem
În apogeul destrămării
Ați râs de săracii țării.
Ca-într-o țară fără câni
V-ați bătut joc de bătrâni.
Copiii țipă în noapte
Că i-ați lăsat fără lapte.
La bolnavi le dați mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Ați furat totul din țară.
Aveți conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e țara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viață să n-aveți parte.
Atâta de răi ați fost
Că între noi nu aveți rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omenirea nu dispare
În lume se moare
fie de prea mult râs,
fie de prea mult plâns.
În lume se mai moare
fie că ai prea mulți bani,
fie că ai prea mulți ani.
În lume se mai moare
fie că din greu muncești,
fie că doar lenevești.
Tot în lume se mai moare
fie că ești încă tânăr,
fie că ești mai bătrân,
fie ești copil pe umăr,
fie ești cât un gorun.
Se moare de prea mult bine,
Se moare de prea mult rău.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (9 aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așa trudise mama
Pe câmpia roditoare. din întinsul Bărăgan
Unde râd copii în soare și se coace grâu-n lan,
Măicuța din greu muncește, să adune în hambar
Pâinea care se dospește, învelită în ștergar.
Cu mâna dusă la frunte, privește mama spre sat,
Ștergând fața cu marama, ușor scapă un oftat.
Ea așteaptă să-i aducă, apă rece de băut,
Că din zori până-n amiază, multă vreme a trecut.
Cu mâncare proaspătă, foamea să și-o potolească,
Până soare scapătă, un pogon să mai cosească.
Vin copiii, urcă dealul și la mama au ajuns,
Mama priponește calul și de masă, iute-a pus.
Când termină de mâncat, cu apă se răcorește,
Dă traista la un băiat și la muncă iar pornește.
Copiii se-întorc acasă, sărind și țipând pe drum,
Mama asudă la coasă și-n privire are fum.
Tot așa, din zori în seară, câteva zile la rând,
Mama adună în vară, grâul de pe-întregul câmp.
Curge sudoarea pe frunte, în sfârșit, a reușit
Să aducă iar în curte, rodul care l-a cosit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări prin care omul trece
Zâmbetul - strop de fericire.
Cântecul - dor de iubire.
Râsul - scurtă desfătare,
Plânsul - dulce alinare.
Stări prin care omul trece,
Cât timp viața își petrece.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învață să trăiești
Învață să râzi,
învață să plângi.
Învață să cânți,
învață să strângi.
Învață să cazi,
învață să te ridici.
Învață să trăiești azi,
că poate mâine pici.
Nu fi dezamăgit!
Învață să iubești.
Când ești îndrăgostit,
mai fericit trăiești.
Ai grijă când ești iubit
să nu fii și trădat.
Fii omul împlinit
și bine informat.
Dacă nu vei fi atent
la toate câte-am spus,
Din viață vei fi absent.
N-ai să-înviezi ca Isus.
poezie de Dumitru Delcă (2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionarul cu card
Îi vine pensia pe card.
Bancomatu-i la oraș.
El stă rezemat de gard
Și dă cardul la borfaș.
Borfașul îi scoate banii.
El așteaptă să-i aducă.
Își blesteamă omul anii
Și plânge lângă ulucă.
Așteaptă ziua și noaptea
Să-i vină banii pe card.
Pe el îl pândește moartea,
Borfașu-i râde peste gard.
Mai lipsește ca să-i pună
Și viața lui pe un card.
Atunci sigur, într-o lună,
Și-ar da duhul, lângă gard.
poezie de Dumitru Delcă (26 iulie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excursia-lecție de geografie
În excursia din vară,
Organizată la munte,
Am descoperit o carte rară,
NATURA cu taine multe.
Am văzut soarele în zare
Arătându-și fața,
Până unde ni se pare
Că sfârșește viața.
Acolo unde pământul
Se-mbrățișează cu cerul,
Unde nu ajunge gândul
Ca să dezlege misterul.
Am văzut gâze mărunte
Printre firele de iarbă,
Am văzut vârfuri de munte
Și ape coborând în grabă.
Într-o pajiște cu flori
M-am culcat cu fața-n sus.
Priveam cerul fără nori
Și soarele către apus.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre râs, adresa este: