Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Dumitru Delcă despre stânci

Liniște

Când briza mării vine,
Când seara lin coboară,
E liniște și-i bine.
Nici pescărușii nu zboară.

Doarme Dunărea bătrână,
Doarme marea-ntunecată,
Toate dorm sub clar de lună
Și sub bolta înstelată.

O linște adâncă
A cuprins întreg pământul.
Vântul nu lovește-n stâncă...
S-a astâmpărat și vântul.

Doar astrul nopții luminează
Cuprinsul nemărginit.
De-o veșnicie veghează
Peste tot ce-a adormit.

poezie de (iunie 2011)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la stânci, dar cu o relevanță mică.

Când se scutură pământul

Când se scutură pământul
Toată lumea se-înspăimântă.
Îl roagă pe Domnul, Sfântul,
S-alunge urgia cruntă.

Mintea se înnegurează,
Cerul se întunecă,
Pământul sub noi vibrează
Și-în vale alunecă.

Cu el odată se prăvale
Așezările lumești.
Distruge totul în cale.
Chiar și viețile-omenești.

Când vulcanul izbucnește
Lavă către cer aruncă.
În jur totul pârjolește,
Viața o preface-n stâncă.

poezie de (23 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viața repede îmi curge

Doamne,
Viața repede îmi curge.
Și mă-întreb, unde se duce?
Că de-ar curge încetișor,
Precum apa de izvor,
Limpede, cristal de munte,
Nu mi-ar mai lăsa pe frunte
Brazdele-atât de adânci,
Parcă-s crăpături în stânci.
Îmi curge viața ca lava
Izbucnită din vulcan.
Îmi întinde mie tava
Să-îmbătrânesc an de an.
Doamne,
Lasă-mă așa cum sunt.
Mai am de împlinit ceva.
Cât mai calc acest pământ,
Să las semne-n urma mea.
Două flori am de crescut.
Frumoase ca două stele.

[...] Citește tot

poezie de (4 august 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și muntele dă poruncă

Și muntele dă poruncă:
Cine-l stăpânește încă,
Să se suie-n vârf de stâncă,
Să privească-n vale-adâncă,
Să vadă acolo-n luncă
Cum merg oamenii la muncă.
Pentru ei munca e sfântă.
Omul muntelui ascultă.
Tot ce vede îl încântă.
Apoi, fără de poruncă,
Coboară și el din stâncă,
Haina de pe el aruncă
Și pune mâna la muncă.
A-nțeles că munca-i sfântă,
Că fără ea nu se cuvântă.
Cântă cucul jos în luncă,
De prânz oamenii mănâncă,
Și beau apă de sub stâncă.
Puțin timp apoi se culcă,
Să mai poată munci încă,

[...] Citește tot

poezie de (24 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Singuraticul cioban

În amurg soarele pleacă
Să se culce după dealuri.
Ramuri sălciile-apleacă,
Apa curge printre maluri.
Sus, în muntele cu stână,
Duios cântă un caval.
Printre brazi, luna-i stăpână
Peste munte, peste deal.
Cocoțat în vârf de stâncă,
Singuraticul cioban,
Lângă-un foc ce arde încă
Își cântă al său alean.
Jos în vale, el privește
O fereastră luminată,
Unde stă și ghindosește
Dulce și frumoasă fată.
Ciobănia îl lipsește
De ce este mai frumos,
De fata care-l iubește
Și-l așteaptă-acolo, jos.

[...] Citește tot

poezie de (noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am fost eroi și vom fi încă

Dacă peste țara sfântă,
Norii-întunecă pământul,
Ne ridicăm ca o stâncă.
Ăsta ne e jurământul.

Am fost eroi și vom fi încă.
Iar vița noastră e română.
Suntem mai tari decât o stâncă.
Vântoasele nu ne dărâmă.

Ne mândrim cu nația română.
Cu-acest popor de neclintit.
Vom apăra țara străbună
Și toate câte-am moștenit.

Vrem pace cu popoarele.
Le acordăm prietenie.
Dar apărăm hotarele
Când ne vorbesc cu dușmănie.

[...] Citește tot

poezie de (30 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Piatra Soarelui

Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.

[...] Citește tot

poezie de (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Naivitate

În pene nu-și mai încape.
Și-n gândirea lui de bou,
Crede că poate să crape
Stânca, lovind-o c-un ou.

epigramă de (7 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De la viață am poruncă

De la viață am poruncă:
Dacă vreau să trăiesc încă,
Să beau vin, să mănânc șuncă,
Să mai pot cosi pe luncă,
Că nu se moare de muncă.

Eu sunt protejat de muncă.
Viața-n moarte nu m-aruncă.
Cu zer și brânză mă hrănesc,
Cu pastramă și cu șuncă,
De-aceea nu îmbătrânesc.

Mă simt încă-odată tânăr,
Și tot mai îmi place încă,
Anii trecuți să mi-i număr
Mergând la coasă în luncă,
Cât este vara de lungă.

Ba mai mult decât atât,
Am o poftă mai adâncă.

[...] Citește tot

poezie de (7 mai 2012)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Apa

Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.

poezie de (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Din dragoste pentru copil

Văd ceva în depărtare
Care aleargă-n disperare,
Spre nu știu unde și de ce
Pe vreme nemiloasă, rece.
Norii furioși împroașcă
Pământul cu ploaie rece.
Fantasma cu greu înoată
Prin apa ce stă s-o înece.
Nu e fantasmă, e o mamă,
Femeie cu pielea albă,
Cu suflet negru de mânie
Și urlete de furie.
Toate astea se întâmplă
Din dragoste pentru copii,
Care-i mare, cât o stâncă,
Cât ceru-acoperă câmpii.
O mamă care e în stare
Să facă moarte de om.
Să-și înfigă a sale gheare
Ca drujba când taie pom.

[...] Citește tot

poezie de (noiembrie 2010)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre stânci, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info