Omul poet vorbește foarte mult... în tăcere. El recită mii de versuri fără să deschidă gura și fără să le scrie. Pentru el, tăcerea e de miere.
Dumitru Delcă (13 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncușiană
Trec pe sub Poarta Sărutului,
mă așez la Masa Tăcerii,
admir Coloana Infinitului
și recunosc Creatorul.
poezie de Dumitru Delcă (19 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vezi ce zace
în omul care tace.
Lasă-l în pace!
haiku de Dumitru Delcă (6 mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țipă și tace
Omul când se naște, țipă,
când moare, tace-întro clipă.
distih de Dumitru Delcă (iunie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tăcerea nopții pleacă,
lumina îi ia locul.
Soarele îmbracă
în aur bobocul.
catren de Dumitru Delcă (2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine o vreme
În tăcere, pomul
către cer se-înalță.
Să trăiască, omul,
de la pom învață.
Învață cum să crească,
învață să muncească.
În lumină se răsfață
și către cer se înalță.
Dar
Vine o vreme când pomul
nu mai înfrunzește.
Vine o vreme când omul,
mult îmbătrânește.
Atunci,
Nici unul, nici altul
nu mai scrutează înaltul.
Nu mai adoră văzduhul,
către cer le pleacă duhul.
poezie de Dumitru Delcă (24 noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața a tăcut
Peste casa părintescă
Liniștea s-a așternut.
Totul miroase a iască,
Aici viața a tăcut.
Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieții-ncet coboară
Și pune lacăt la poartă.
poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă iubito și taci
Astăzi,
lasă ploaia
să-ți bată în geamuri.
Lasă vântul
să treacă prin copaci.
Ascultă melodia din ramuri!
Ascultă iubito!
Ascultă și taci.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din Hobița
Cu ciocanul și dăltița,
Brâncuși, omul din Hobița,
sculptează-n mijlocul verii,
din piatră, masa tăcerii.
Modelează-apoi granitul
și sculptează infinitul.
Ridică-n calea vântului
o poartă a sărutului.
Pleacă-n zbor, din mâna lui,
departe, în zarea-albastră
Pasărea văzduhului,
să ducă-n lume, arta noastră.
poezie de Dumitru Delcă (26 mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Ca să păstrezi
Ca să păstrezi tăcerea, îți trebuie răbdare.
Ca să învingi durerea, îți trebuie alinare.
Ca să învingi teama, îți trebuie curaj,
Ca să treci vama, intri în picaj.
poezie de Dumitru Delcă (6 ianuarie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mine nu te poți ascunde
Fată dragă, faci ce faci
și tot în necaz mă bagi.
Eu mă țin scai după tine
și tu vrei să scapi de mine.
Atunci când nu vrei să-mi răspunzi
tu folosești tăcerea.
Eu îți vorbesc, tu nu m-auzi
și îmi sporești durerea.
Așa ceva, nu se face.
N-am să mi te las în pace.
De mine nu te poți ascunde.
Am să te găsesc oriunde.
Viața mi te scoate-n cale
cu sau fără voia ta.
Și-ți voi dărui drept floare
întreaga viață a mea.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerea s-a așternut
Pentru mine, fată dragă
zările azi s-au închis.
Nu te văd trecând pe stradă,
noaptea nu-mi apari în vis.
A fost o vreme când noi doi
eram tare fericiți.
Înduram viscole, ploi,
numai ca să fim iubiți.
Vremea-aceea a trecut.
Distanța ne-a despărțit.
Între noi s-a așternut
tăcerea, la infinit.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi pare rău să spun, dar se pare că România noastră este contaminată cu tâmpenie și îndobitocire. Țara stă pe un zăcământ de prostie, românii sunt înrobiți, bolnavi, cu prea puțină cultură și tăcuți. Tăcuți ca pământul.
Dumitru Delcă (4 octombrie 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre poet
Și când e tăcut poetul,
Mintea lui tot mai lucrează.
Folosește alfabetul
Și multe versuri creează.
Unele își găsesc locul
Într-o lungă poezie.
Altele nu au norocul
Să ajungă pe hârtie.
Multe rămân scrise
Pe răbojul minții.
Stau acolo-închise.
Le citesc doar sfinții.
poezie de Dumitru Delcă (18 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la tăcere, dar cu o relevanță mică.
Cu tine fericirea moare
Zâmbetul din ochii tăi
ascunde multă durere.
Obrajii-s palizi, n-au văpăi,
viața ți se stinge, piere.
Încet, încet, pe chipul tău
tristețea se așterne.
Va plânge mult sufletul meu,
destul de multă vreme.
Te simt rece și tăcută,
firul vieții s-a întrerupt.
O lume rămâne mută,
eu îți dau ultim sărut.
În liniștea apăsătoare
o lumânare ți-am aprins.
Cu tine fericirea moare,
îmi pare rău, moartea ne-a învins.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limbajul dragostei
Oferă-i soției respect,
oferă-i și iubire
Și totul va fi perfect,
vei culege mulțumire.
Oferă-i o floare
și floarea-i va vorbi,
De dragostea ta mare,
iar ea, te va iubi.
Ea nu-ți cere mai mult
decât o-îmbrățișare.
Tu fură-i un sărut
și fericirea-i mare.
O vorbă n-ai rostit.
Tot timpul ai tăcut.
Pentru tine au vorbit,
o floare și un sărut.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pui de pom și pui de om
Un sâmbure de pom
Prinde viață din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viață-și ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalță,
Puiul de om se-alintă și se răsfață.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodește din plin,
Puiul de om își făurește destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om își construiește rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodește,
Atunci, puiul de om, îmbătrânește.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.
poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna cu aromă de gutuie
Cu aromă de gutuie,
cu must dulce din budană,
Toamna către munte suie
ca o frumoasă codană.
Poartă-n brațe crizanteme,
mere roșii în ciubere.
În veșminte arămii
ruginește frunza-n vii.
Rămân copacii desfrunziți,
câmpul intră în tăcere.
De muncă, oameni obosiți
odihnesc pe lăvicere.
Toamna asta arămie
încet pleacă de la noi.
Pădurea este pustie,
cerul plumburiu dă ploi.
Pleacă toamnă, vine iarnă,
anotimpuri se rotesc,
Amintiri încep să cearnă
bunicii când povestesc.
poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Delcă despre tăcere, adresa este: