Dumitru Delcă despre tată

Capitalism

Când a ajuns deputat,
În funcţii a promovat:
Pe mama, tata, pe socru',
Pe cumătra, pe cumătru'...
Aşa e-n democraţie:
"Capitalism de cumetrie"

epigramă de Dumitru Delcă (22 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre dor

Au fost, sunt şi vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.
A fost, este şi va fi
mereu dorul inimii.
Dorul de mamă, de tată,
nu va pieri niciodată.
Dorul de frate, de soră
e prezent în orice oră.
Dorul de fata iubită
niciodată nu se uită.
Cu tot răul ce e-n lume în lume,
dorul de viaţă rămâne.
Au fost, sunt şi vor mai fi
doruri ce nu vor pieri.

poezie de Dumitru Delcă (10 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de tată

Mi-e dor de tine, tată.
Mi-e dor de sfatul tău,
care-l primeam odată,
atunci când făceam rău.

Mi-e dor de tine, tată.
Şi de dojana ta.
De mintea luminată
ce mi-o făceai mata.

Mi-e dor de-înjurătura
pe care o primeam,
atunci când stricam şura
şi fânu-l tăvăleam.

Eşti tată prea departe.
La tine nu ajung,
că timpul ne desparte
şi drumul e prea lung.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii şi copilărie

Lângă mamă, lângă tată, copiii repede cresc.
Îşi trăiesc copilăria, joaca mult o îndrăgesc.
Cât este ziua de mare, picioare nu odihnesc.
Aleargă şi sar întruna, bucuroşi se hârjonesc.
Unul cade dar nu plânge. Singur cu puterea lui,
De la pământ se ridică, urcă scara timpului.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-i pe părinţi

Cât sunt încă în viaţă
iubeşte-i pe părinţi!
Nu când la cer se-înalţă,
la îngeri şi la sfinţi.
Când dorul de ei te prinde
tu la ei nu poţi s-ajungi.
Printre lacrimi şi suspine,
în zadar la cer te plângi.
Ai vrea ca să primeşti
o caldă îmbrăţişare,
Dorul să ţi-l ostoieşti
c-o dulce alinare.
Îmbrăţişarea de tată
nu se uită niciodată.
Îmbrăţişarea de mamă
îţi vindecă orice rană.
O caldă îmbrăţişare
şi o dulce alinare,
Le primeşti atunci când sunt
lângă tine, pe pământ.

poezie de Dumitru Delcă (12 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă scumpă, unde eşti?

Mamă scumpă, unde eşti
de nu vii ca să mă creşti?
Mamă, când m-ai părăsit,
la mine nu te-ai gândit?
Oare nu-ţi mai este dor
de-al tău frumos puişor?
De-acolo de unde eşti,
din cer dacă mă priveşti,
Roagă-te să-mi fie bine
în această mare lume.
Tata a plecat de-acasă.
Bunica-în curând ne lasă.
Ce mă fac eu fără voi?
Îndur foame, îndur ploi.
Mamă, eu vreau să trăiesc.
Nu vreau să mă prăpădesc.
Vreau să trăiesc vremuri bune,
să-mi croiesc un rost în lume.
Cu mine să te mândreşti.
Mamă scumpă, unde eşti?

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri la întâmplare

Sus la munte-ntr-o poiană,
Un pui de drac am întâlnit.
Eu l-am înjurat de mamă,
Iar el, flori mi-a dăruit.
N-a-nţeles a mea sudalmă.
L-am mai înjurat odată.
Mi-a răspuns că n-are mamă,
Că Scaraoschi îi e tată.
Auzind de Scaraoschi
Tare rău m-am speriat.
Cât îs eu de Dobrovolschi,
Şapte poşte-am alergat.

poezie de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băieţii de bani gata

Voi la muncă, mai puţin.
La distracţie, din plin.
Aveţi bani ori nu aveţi,
Voi sunteţi băieţi deştepţi.
Vreţi părinţii să trăiască,
Doar pentru voi să muncească.
De la ei voi luaţi bani
Şi-i lăsaţi lefteri, sărmani.
Dar, dacă moare mama şi tata,
Ce fac "băieţii de bani gata"?

poezie de Dumitru Delcă (martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, în tine ne-am pus speranţa

Doamne,
în tine ne-am pus speranţa,
de virus să ne aperi viaţa.
Grija noastră Tu o porţi.
Ajută-ne Doamne, că poţi!
Ajută-ne Doamne să trecem
mai uşor peste necaz!
Ajută-ne ca să ştergem
lacrimi, de pe-al nost' obraz.
Scapă-ne de grea urgie
ce s-s-întins pe tot pământul.
De groaznica pandemie
care ne-atinge de-a rândul.
Ajută-ne să revenim!
Viaţa să-şi urmeze cursul.
Din suflet îţi mulţumim
dacă vom primi răspunsul.
În genunchi, seară de seară,
te rugăm să ne salvezi.
Înlătură crunta boală,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către guvernanţi

Din ţară, de ce ne alungaţi?
Ţara nu e numai a voastră.
Vrem să trăim alături de fraţi.
Aici este şi casa noastră.

De ce să muncim pentru alţii?
De ce să pribegim aiurea?
Vrem să lăsaţi mamele, taţii,
Aici să taie cu securea.

De ce vreţi voi ca să dispară
Frumoasa patrie română?
Avem o viaţă legendară,
Avem Carpaţi, mândră cunună.

De ce vreţi voi ca să ramână
Moşia noastră strămoşească
Fără de naţia română?
Vreţi, străinii s-o cotropească?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (18 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de ţară m-apasă

Deşi undeva am ţară, rătăcesc vară de vară,
Slăbit şi fără putere, după un dram de avere.
Despărţirea mă dă gata, mi-e dor de mama, de tata,
Mi-e dor de fraţi, de surori, de grădiniţa cu flori.
Mi-e dor de mărul rotat şi de oamenii din sat.
Acolo este casa mea, acolo este ţara mea.
Pe pământul românesc, acolo vreau eu să traiesc.
Acolo primesc răcoare de la ape curgătoare,
De la codrii munţilor, din măreţia norilor.
Acolo pot dormi în câmp, să aud iarba crescând,
Să am stelele surori, de cu seară până în zori.
Doamne, cât îmi e de dor, să lucrez al meu ogor.
Dorul de ţară m-apasă. Vreau să mă întorc acasă!

poezie de Dumitru Delcă (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răul pe toţi ne-a cuprins

Pe toţi zeii din Olimp!
Oamenii rău au ajuns.
Să ne-îndreptăm nu e timp.
Răul pe toţi ne-a cuprins.

Ne mâncăm unii pe alţii.
Dăm în tată, dăm în mamă.
Ne omorâm verii, fraţii.
De nimic nu ţinem seamă.

Arde pământul sub noi.
E pârjolită câmpia.
În răsărit e război.
Ameninţă România.

Ucraina e scânteia.
Europa se aprinde.
NATO nu deţine cheia
Răului care se-întinde.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil aşteaptă-n poartă

În ograda părăsită, cu iarbă acoperită,
casa stă gata să cadă, gardu-i dărâmat în stradă.
Aşteptând să vină tata, un copil sprijină poarta.
De mmama lui îi este dor, că a plecat din casa lor.
În zadar priveşte-n zare, tatăl dus, nu mai apare.
Nici mama nu-i pe cărare. Deznădejdea lui e mare.
Lacrimi îi curg pe obraz, el tot singur a rămas.
Însă lui gândul îi spune, că nu e singur pe lume.
În singurătatea lui, mereu, îi stă alături Dumnezeu.
Cu speranţă, încă aşteaptă şi nu pleacă de la poartă.
Poate cândva, mama, tata vor sprijini din nou poarta
şi-împreună iar vor fi, nimic nu-i va mai despărţi.

poezie de Dumitru Delcă (14 februarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri sumbre

Mai întâi a plecat mama, către bunul Dumnezeu,
La puţin timp după aceea, a plecat şi tatăl meu.
Tot ce au clădit în viaţă, copiilor au rămas,
Ce folos că-n dimineaţă, casa nu mai are glas.
A crescut iarba-n ogradă, via nu se mai cunoaşte,
Casa e gata să cadă, fântâna-i plină de broaşte.
Undeva, în faţa casei, bradul mai veghează încă
Cum trec anii peste lume, cum curge râul prin luncă.
Într-un alt colţ din grădină, frunzele din nuc căzute,
Dau pământului culoare, prin ogradă aşternute.
S-au uscat pomii-n livadă, puţini din ei mai rodesc,
Iar uluca stă să cadă, stâlpii n-o mai sprijinesc.
Un decor plin de ruine, se aşterne-n faţa mea,
Printre ele, o găină, mai scormoneşte ceva.
...........................................
Unde sunteţi MAMĂ, TATĂ, să vedeţi cum ce-aţi clădit
Din lemne, nisip şi piatră, la pământ s-au năruit.
Peste ce-aţi clădit cu trudă, dezastrul s-a aşternut,
Viaţa cu noi este crudă, nu putem face mai mult.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, într-un colţ de ţară

Undeva, într-un colţ de ţară
am avut cândva o mamă.
Era sfânta mea icoană
şi cea mai de preţ comoară.
Când venea de la oraş
Doamne, cât mă bucuram.
În mintea mea de copilaş,
o zână o vedeam.
Când în braţe mă lua
şi mă săruta zâmbind,
De bucurie lăcrima,
eu mă visam în Olimp.
De-aş primi din cer o palmă
n-aş uita de tine, mamă.
Nu l-aş uita nici pe tata
şi nici unde-mi este vatra.
Când tata-mi dădea o palmă,
mă apărai scumpă mamă.
Când către tine greşeam,
singur palme îmi dădeam.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (mai 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au plecat vecinii toţi

Au plecat vecinii toţi,
S-au pus lacăte la porţi.
Din cincizeci, unul rămâne,
Va pleca şi el, azi, mâine.

Casele se pustiesc,
Câinii nu le mai păzesc.
Îşi schimbă şi ei stăpânul,
Sau mor, unul câte unul.

Curţile sunt năpădite
De ierburile neprăşite.
În bătătura ne măturată,
Nimenea nu mai aşteaptă.

Încet, încet se stinge satul
De la un capăt la altul.
Cei tineri se duc afară,
Se lipsesc de neam, de ţară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (2 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea unui copil

E multă tristeţe în ţară.
Sărăcia, departe v-a alungat.
A trecut un an şi-o vară
De când pe-acasă n-aţi dat.

Mi-e foame, mamă, şi mi-e frig.
Picioarele mi-au îngheţat.
În zadar mamă te strig,
Tu prea departe ai plecat.

Mă doare capul şi mi-e rău,
Şi plânge sora mea.
S-a-mbolnăvit de dorul tău,
Şi noaptea-n somn ea te striga.

Nici tata nu se mai întoarce,
Nici el nu ştim unde-a plecat.
În casă bunica noastră zace,
Pe drumuri, mamă, ne-aţi lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (23 mai 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ţărâna care-l arde

Mergând să-şi caute dreptatea
A plecat omul pe jos.
Şubredă-i e sănătatea,
Pielea-i spânzură pe os.

În ţărâna care-l arde,
Omul calcă-ncetişor.
Se clatină iar şi cade,
Strigând după ajutor.

De murit, nu vrea să moară.
Are acasă cinci copii.
Ce vor crede ei diseară,
Când tata n-o mai veni?

De sus, soarele îl arde.
Jos, colbul de praf îl frige.
Se ridică şi iar cade,
Nu mai poate nici să strige.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (martie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul de întoarcere al celor plecaţi departe

De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
De prin ţări îndepărtate
unde-am rătăcit,
Ne întoarcem în cetate,
în satul iubit.
Refren:
Lângă voi, e bine,
vom fi împreună.
Vom fi lângă tine,
mamă scumpă, bună.
Lângă voi, e bine,
viaţa-i minunată.
Vom fi lângă tine,
lângă tine, tată.

Lângă voi, mamă şi tată,
lângă voi venim.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost cândva o casă

(un cântec vechi... şi totuşi actual, pentru vremurile pe care le trăim )
A fost cândva o casă
undeva în Bucureşti.
O casă mică, strâmtă,
fără soare la fereşti.
Da-n toată sărăcia ei
când mă uitam la ea,
în mintea mea de copilaş,
ce mare îmi părea!
Căsuţa aceea veche,
cu mărul rotat,
sub care sta tăticul
cu mămica la sfat.
Şi cu bucătăria
în care ani la rând,
aşteptam ca mămica
să m-adoarmă cântând.
la la la, la la la la la, la.
Dar într-o dimineaţă
cerul albastru a vuit

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (14 aprilie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!