Sprânceana ta
Un haiku sprânceana ta
(a-)mărginind absolut
în sufletul meu dragostea...
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis
Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simțirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin ființa sleită:
Ave Maria,
străluminare!
poezie de Dumitru Găleșanu din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător de adevăr
Călător de adevăr,
un avatar voalat-al ființării
din pulberi de stea
învăluit în azur se rostea:
Cine ce este Marele (Z)eu?!,
A-tot-Ființa ce este?...
nemuritorule Spirit:
eternul Ție închin!,
Aici-și-Acum
pe pământul făgăduinței
în veci poemul iubirii
își întemeiază ființa Sa,
Amin!
poezie de Dumitru Găleșanu din Ante*metafizica (29 aprilie 2015)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erijat în instanță de judecată
Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celestă
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.
Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Materia trează
Materia trează sufletul ne veghează
și pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare
iubirea măiastră din genunea albastră.
Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
și unicul soare ne va fi asfințit,
ca pomii dați în floare
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.
Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră unicul soare
adâncului omului fără sfârșit,
cel carele încă deodatŽ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-am să trec în amintire
De-mi răsar în amintire holdele de grâu,
valuri blonde mă inspiră unduirii-eterne,
cântul pasării: câmpia mare în desfrâu,
sudul zilelor de taină între noi îl cerne(...)
De mă uit în adâncimea gândului: un râu
care fulgeră nemoartea anii mei petreci,
și am chipul tău ca marea spicelor de grâu:
o icoană, ce mă fură timpului de veci!
De-am să trec în amintire,
te voi știi mereu
sol fertil pentru iubire
marea mea de dor!,
vise blonde te vor cerne
tânără(...)
când,
eu
pescărușilor
uitării
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Estetica luminii
Lumina
ca formă de viață și armonie,
umplându-ne simțurile cu veșnicie
numai un artist vizual,
numai el poate să știe
ce înseamnă această colosală tărie.
Lăsând în urmă departe
îndoiala ce ne urăște de moarte,
atunci când vom deschide o carte,
în fiecare gând
noi fi-vom deja
unul și-același cu orizontul sensibil,
cu abundența de lucruri,
pătimiri și valori,
de poeți numite frumos inteligibil.
În logica inimii
trăim și gândim: din străvechimi
numai prin ea cunoscându-l
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melos
Vibrațiile inimii dând glas
miracolului vieții
-purificator;
între epos și melos
acesta să fie adevăratul e -c -o -u
al muzicii sferelor?
Experimentând fiorul
clipei de circumstanță,
inima mea nu știe să numere
necunoscutul ființei pus în balanță
de oceanul sonor al cuvintelor
ca un ecou plin de speranță,
sublimând imaginare lumi
de cântec și dor
într-un registru ludic
nepieritor.
Să fie acestea
neștiutul ecou
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul golurilor
Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă
și forța electromagnetică la care
alăturând în grabă și legea gravitației...-
o formulare-a guvernării materiei prin ea însăși,
alimentând combustia gândului
într-un echilibru fragil
realismul imaginației
într-o paradigmă sintetică:
E=mc2 ortodoxia cinetică
sau, într-altfel: paradoxismul spunerii Ființei
a-ceea-ce-este «fiindul însuși» în suflul creației.
Dumnezeul golurilor
în focul mistuitor-al creației
ca suport lumilor tale aflate în transă,
Dumnezeul golurilor sublimat într-un vers,
fără de care lumina ochilor mei
să ajungă până la tine:
n-ar fi avut nicio șansă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Addendum (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halleluyah
Mistică
a necuprinsului
sub privirile de sfânt ale sfinxului:
infinită este creația lui,
coloana vertebrală a vieții suind.
Cine poate sta înaintea măreției
fără de seamăn -a lui,
a demiurgului?
Între
real și utopic,
istoria lumii respiră
căderea în timp
sub propria greutate.
În ritmul cosmic
infiniții se strâng
într-un fragment
de eternitate.
Viața nu-i decât levitație
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dekalog
Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.
Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.
Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.
Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Găleșanu despre iubire, adresa este: