Lumina transcende spațiul și timpul într-o dimensiune în care viața dă sens tuturor lucrurilor.
Dumitru Găleșanu (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Estetica luminii
Lumina
ca formă de viață și armonie,
umplându-ne simțurile cu veșnicie
numai un artist vizual,
numai el poate să știe
ce înseamnă această colosală tărie.
Lăsând în urmă departe
îndoiala ce ne urăște de moarte,
atunci când vom deschide o carte,
în fiecare gând
noi fi-vom deja
unul și-același cu orizontul sensibil,
cu abundența de lucruri,
pătimiri și valori,
de poeți numite frumos inteligibil.
În logica inimii
trăim și gândim: din străvechimi
numai prin ea cunoscându-l
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gloria mundi
Din văzduhul cuvintelor
străbătând abisul,
ai putea crede că ești stăpân
al prezenței în lume,
aidoma luminii începătoare de stea
însă nu-i totdeauna așa.
Judecata dreaptă -adevărată,
în alegoria vieții se face
cu limpezimea oglinzii imaculată.
Prins în lesa nimicului,
nu vezi cât de repede
trece gloria lumească;
privind mereu înainte,
precum hoții de timp,
ar trebui mai întâi să ai curajul
de-a gândi cu propria minte.
Așa trăind,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De profundis
Chiar
dacă plouă afară,
în
tainicul
miez-al simțirii
cu soare
iubirea o ai înde-profund poleită...
în strai
de lumină,
etern
răbdătoare,
cum ruga de seară
prin ființa sleită:
Ave Maria,
străluminare!
poezie de Dumitru Găleșanu din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
Fior pătruns de bruma tomnatică a firii
sălbatică risipă de energii latente...
sămânță încolțită în matricea gândirii
o chipuire-a humii prin clipele ardente.
E gândul
o lumină
mai repede
sau foc nestatornic
prin care se-arată
viața-n limba de ornic,
oglindă întoarsă
a florilor
și-a pomului-pom,
prin el
se-mplinește vecia
și o m u l
plăpândul
în om.
poezie de Dumitru Găleșanu din Emoții în Multivers (25 iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul golurilor
Forța nucleară tare,
forța nucleară slabă
și forța electromagnetică la care
alăturând în grabă și legea gravitației...-
o formulare-a guvernării materiei prin ea însăși,
alimentând combustia gândului
într-un echilibru fragil
realismul imaginației
într-o paradigmă sintetică:
E=mc2 ortodoxia cinetică
sau, într-altfel: paradoxismul spunerii Ființei
a-ceea-ce-este «fiindul însuși» în suflul creației.
Dumnezeul golurilor
în focul mistuitor-al creației
ca suport lumilor tale aflate în transă,
Dumnezeul golurilor sublimat într-un vers,
fără de care lumina ochilor mei
să ajungă până la tine:
n-ar fi avut nicio șansă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Addendum (aprilie 2014)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădina cuantică
Cu sentimentul excelenței în artă,
versurile mele
aducând la viață roiuri de stele.
Din rațiuni inteligibile,
toate lucrurile din jurul tău
au fost la obârșia lor necuvinte,
cartografiate apoi în cuvinte.
În grădina cuantică
zăvorâtă-n adâncuri sub cheie,
nu există nimic din universul știut,
numai clipa magică-n care poți
imortaliza un gând, o idee.
Intrând în seiful naturii,
actul contemplativ schimbă lumea;
la capăt de drum lumina zace
între multiple stări și urmări
norocul apare când nu te-aștepți,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dekalog
Cinstind
toate cele ce sunt și nedistrugând nimic
dintre cele pe care tu însuți
nu vei putea să le faci.
Prezentul este un dar.
E datoria ta să te bucuri de fiecare zi
ca și când ar fi ultima zi... până ea va veni.
Adu-ți aminte când la părinți erai un copil,
când îți părea totul a fi drept și frumos;
dispersat în uitare
să nu devii inutil profețind mincinos lumea pe dos.
Descifrarea imaginarului vieții,
ar putea să însemne
pentru tine un semn
că abia atunci meriți un loc între semeni,
prețuind virtuțile omului demn.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeno cuantic
Versul meu?
un fel de apă vie,
o transcendere-a ființei dinspre filosofie.
În logica binară a existenței,
asumându-și inerent spectacolul imanenței,
pe calea undelor gravitaționale arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă din miezul conceptelor simple, atemporale,
având știința acută a (s-)ensului
cu propria ființă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului
întruchipări în spațiu și timp ale gândului,
astfel încât față-n față cu viața, dedalic,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Zhuangzi [tăinuirea luminii]
« (...) la originea Existentului
nu este nimic.
Existentul
este desăvârșit. »
Zhuang Zhou
(aprox. 369-286 î. e. n.)
Să fi fost fericit,
în preumblările omului
ca un fluture țintă zburând la aproapele lui
armonizând afirmația și negația
precum Zhuang Zhou în vechime,
el și-ar fi dus la bun sfârșit călătoria,
dar nu către niciunde ori înspre nicicând
în liberul zbor săvârșind pribegia,
ci spre originea lucrului
cu infiniții transformărilor lui,
pe calea de mijloc și-n strânsă legătură cu cerul,
din stră-profunzimile gândului
conformându-se timpului
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Fugă spre roșu (aprilie 2012)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aidoma scribului
Poíesis-ul duhului sfânt
din cartea cunoașterii
celor ce sunt pe pământ,
prin rostiri genuine a fost statornicit în cuvânt.
Rugă, șoaptă, verset, blestem,
totul în tot cu parfum de poem,
amintind lumii trecutul
în sunetul vieții boem.
Aidoma s c r i b u l u i,
ascultând chemările timpului,
totul îmi pare un miraj al cuvântului scris
autopoíesis între veghe și vis.
Un spațiu al memoriei
deopotrivă oniric- sanguin-al istoriei
locuind cuvântul mirabil nenumărabil:
poíesis-ul duhului întrupat lumină și har;
rămas spectator la comedia umană,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melos
Vibrațiile inimii dând glas
miracolului vieții
-purificator;
între epos și melos
acesta să fie adevăratul e -c -o -u
al muzicii sferelor?
Experimentând fiorul
clipei de circumstanță,
inima mea nu știe să numere
necunoscutul ființei pus în balanță
de oceanul sonor al cuvintelor
ca un ecou plin de speranță,
sublimând imaginare lumi
de cântec și dor
într-un registru ludic
nepieritor.
Să fie acestea
neștiutul ecou
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngândurare
Aed al speranței,
am dorit să mă bucur
de poezie -scriind poezie,
sens în care
-împotriva opririi în timp
m-am orientat cuviincios
către literați reputați,
luând lecții subtile
de melancolie.
Îeșind în decor
pe bulevardele vântului,
am străbătut înaltul
de la un capăt la altul,
oprindu-mă jos
la sarea pământului.
Dar n-am aflat
numaidecât
întreaga panoramă,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Luminile omului [lirica filosofică] (16 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Ființa
mă însoțeam cu poezia, eu hrănindu-mi credința
în toate virtuțile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator și inspirat poet.
Paradigma Eternității (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieții-și-morții mă însoțesc nesfârșit,
râvnind la justiție precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârșind aventura necuvintelor grele.
Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetățean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta)
între real și simbolic
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.
A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuși în infinire,
o inspirată idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Axiomele infinității (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erijat în instanță de judecată
Pe globul ocular
al creierului minții,
într-o agonie celestă
din răsputeri alergau elementele firii
într-un exercițiu de zbor ireversibil,
asemenea gândului celulele mele
din trupul iubirii comprehensibil,
într-o alegare nebună spre viitor
se-nghesuiau să răsară-n decor
cum însăși ideea de zbor, particule grele
prin vămile-albastre se sfâșiau între ele
cu buzele, cu limba, cu dinții.
Într-un limbaj universal
se-ngemănau între ele,
devenind nebuloase de stele
cuvintele tale cuvintele mele,
grațioase tăceri sau iluzii sonore,
exacerbare de cântec pus în surdină
într-un echilibru fragil: oglinzi incolore,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Găleșanu din Însemnele materiei (august 2013)
Adăugat de Dumitru Găleșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Găleșanu despre lumină, adresa este: