
Renunțând la gândire, omul renunță la sine.
Dumitru Popescu în Biletul la control!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Gândirea este un neîntrerupt proces de cunoaștere și cucerire a naturii.
Dumitru Popescu în Biletul la control!
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gândul că ieși pe ușă și te afunzi în necunoscut, că evadezi de sub raza vederii mele, îmi era insuportabil. O boală! poți spune. Nu, nimic patologic. Doar teama că nu mai revii, că te pierd iarăși, că rămân singură.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de D.H
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gelozia te întunecă, te înrăiește. Devii opacă, nicio rază de lumină nu mai pătrunde din afară, nicio rază de lumină nu mai străpunge dinăuntru. Gândurile îți intră într-o paclă rece și deasă, pierd semnele de orientare, o apucă prin hățișuri, înverșunându-se într-o lugubră sângerare. Privirile capătă asprimea pietrei, a stâncii unde nu bate niciodată soarele, devii surdă, intratabilă.
Dumitru Popescu în Cenușa din ornic
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Degenerarea răului încarnat în om mi se pare mai teribilă decât chiar Căderea imperiilor... Dar gândul m-a dus mai departe. Îmi imaginam cum ar fi arătat Nero senilizat sau Gingis Han știrb, târându-se prin lume în ciomag, de râsul copiilor.
Dumitru Popescu în Pumnul și palma (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Popescu despre gânduri, adresa este:
