Dumitru Sârghie despre moarte

Marea şi femeia... Fără ele, în ce-am muri?

aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maseuza

Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
şi-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...

Ea e prinţesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.

Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!

Mâinile sale de aur
şi sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii şi moartea

Adesea, ca-ntr-o scenă rituală,
poeţii dorm cu moartea pe pământ,
dar moartea-i moarte, n-are istoveală,
semnând cu ei un tainic legământ:
să-i dea mereu raport şi socoteală!

Şi-ncet, prin versul lor zglobiu,
salută moartea-n pas de defilare,
ducându-şi mâna dreaptă la chipiu,
ştiind că moartea multă minte n-are,
cutremurându-se de ochiul ei şerpiu!

Trăind cu ea-n concubinaj rebel,
se hârjonesc în public şi se-njură,
dar moartea-i trece zilnic pe-un tabel,
căci, de la legământ, ades abjură:
ea n-are mamă, dor, nici cerebel...

Să le cosească drum spre ţintirim,
în zelu-i frust, ea noi dovezi adună,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distih pentru limba română

Chiar de-aş muri cu alfabetu-n mânā,
Nu aş trāda, nicicum, limba românā!

distih de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi mi-e strigăt să te strig

Mi-e atîta dor de dor,
Şi-atâta sete de sete,
Să mă-mbăt cu gânduri bete,
Cât de moarte să nu mor...

Foame mi-i de sân flămând,
De-al tău trup prea întrupat,
De gându-ţi îngândurat
Şi de statu-n poartă stând!

Înciudat eu sunt de ciudă
Şi de ziuă prea-nziuat,
De spaimă-s înspăimântat
Şi trudit de-atâta trudă...

Într-o noapte înnoptate-aş,
Prin parfumu-ţi parfumat,
Şi jur, cum n-am mai jurat,
Că te sărut, săruta-te-aş...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer şi pământ

Plâng în tine,
plângi în mine,
plâng pistiluri în stamine,
plânge melodia vieţii,
de se zguduie pereţii,
în aroma dimineţii...

Deasă-i ceaţa,
plânge viaţa,
pe mosor se strânge aţa,
în pelin găsim dulceaţa,
plânge până şi paiaţa,
lălâia şi nătăfleaţa,
lacrimile-i sapă faţa...

Plânge-n taler adevărul,
de ni se zburleşte părul,
plin de must, plânge ciubărul,
viaţa-i stranie de-a pururi,
dorul bântuie-n azururi,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi regnul vegetal emigrează...

Un mac, ce se zbate-n fereastră
Şi o lalea, care se vrea albastră,

(Ca să vedeţi şi voi, ce vegetale!),
Îşi fac semne discrete din petale...

Pesemne, că au duh aceste flori
Şi – cine ştie? Minte şi fiori,

Pesemne, că-şi vorbesc, în limba lor,
Căci, poate au şi ele-un tricolor...

La care să se închine, uneori,
Chiar dacă par să fie simple flori...

Desigur, plâng, din când în când,
În graiul lor inflorescent, zicând ;

"Hai să plecăm în lume, surioară,
În lumea-n care este numai vară,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Certificat de muritor calificat

! Murim în umbra femeii
şi în parfumul ei melancolic,
în fumul ei de ţigară,
în aroma remanentă a cafelei ei
şi în nicăieri-ul ei universal...

O, Doamne, de-atâta iubire,
asistăm la noi înşine
şi vedem prin noi
indescifrabilul dragostei,
vidul şi melancolia care surâd
ispăşirii inconştiente a
iubirii platonice.

Iubindu-ne, ne pierdem timpul
printre degetele picioarelor
şi credem, subit, în cerul propriei
noastre singurătăţi.

Oamenii îţi cer o diplomă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare la mormântul părinţilor mei

Mamă, proaspăt ţi-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...

Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta şi, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!

Mamă, Tata-i lângă tine,
Aţi avut aceeaşi soarte
Şi va fost scris în destine
Să vă întâlniţi în moarte...

Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deşi sufletul îmi plânge,
Sunteţi vii la mine-n gânduri!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România –
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!

Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rosteşte-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne eşti Cer şi pământ – Temelia...

O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin şi resfinţeşte-ne glia,
Temei al curăţiei şi etern garanţia
Învierii e propria-ţi Moarte, în infinit...

Maică a unui Dumnezeu înomenit!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adâncimea iubirii

Dragostea e un dezastru delicios,
Care nici măcar nu-ncape-n viaţă,
Este când fierbinte, când de gheaţă,
Îţi înfige cuţitul, mândro, până la os...

E un şarpe-nsetat de dulce otravă,
Lie-Cocârlie, cu trup îngeresc,
Un freamăt de aştri, cu suflu ceresc,
Fructă zemoasă, de-a pururi, pârgavă!

Este o scăpare-n dezastru suprem,
Fundătură şi ireparabil năvalnic,
E o tristeţe şi-un zâmbet zburdalnic,
O infracţiune cercetată... in rem.

Adâncimea iubirii se măsoară-n suspinul
Pe care-l arunci în eter, mângâiato,
Într-un ritm perseverent – ostinato –
Dragostea-i complice cu absolutul şi chinul!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul morţii concrete

Cu parfumu-ţi de-absintină,
Tu m-atragi ca un magnet,
Ochii tăi de cabernet,
Răspândesc lumină lină...

Silueta-ţi feminină
Se pliază pe-un sonet,
Cu trei paşi de menuet,
Printr-o fantă de lumină!

Când ne-om întâlni la cină,
Vei veni cu un stilet,
Ca să mi-l înfigi, străină,

Drept în inimă – discret,
Tu, prinţesa mea divină,
Să mă vezi murind concret!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,-ntre viaţă şi moarte,
Omu-i drumul cel mai scurt,
Şi de ia Premiul Goncourt,
Omul are-aceeaşi soarte...

Chiar de-i luptător aparte
Sau supus ca un mancurt,
Timpul vieţii ultrascurt
Pe om de viaţă-l desparte

Strânge-mi viaţa risipită,
Doamne,-ntr-un etern sonet,
Cât inima-mi mai palpită,

Rostuieşte-mă încet,
Căci, mi-e lacrima-nflorită
Şi am suflet de poet!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea - nevoia de timp pur

! moartea, în cvasi identitatea ei orizontală,
însufleţită de patimile noastre,
curge sprinţară,
în deplină autoritate,
cu noi cu tot,
în adâncimea ei primară,
în vidul abstract al spiritului –
cu o implacabilă seninătate...!

! moartea – nevoia de timp pur,
curăţit de mijloacele vieţii,
în tandru azur!

! oameni buni, savuraţi în amurg
zorile dimineţii,
din străvechiul vost' burg!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul vieţii

Viaţa e-nflorire şi apus,
Un regret poetic nesfârşit,
E o rafinare spre zenit,
Din nadirul punctului opus.

Coborâre e, de jos în sus,
Timp fatal de-a pururi însuşit,
Zâmbet e şi plânset tânguit
E un lapsus într-un gând nespus...

Viaţa e alee pentru îngeri,
Calea adevărului spre moarte,
Viaţa e atuncea când tu sângeri,

E un pocker tern, cu chinte sparte,
În războiul caldelor înfrângeri,
Demon e, ce-mparte şi desparte!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Ne mor poemele, Doamne,
în acest cortegiu al ideilor nefaste,
generate de căpcăuni
cu minţile caste...

Auzim, tot mai des, sugrumat,
cântecul ciocârliei,
plânge ţăranul român,
la marginea gliei.

Patria! Cuvântul acesta măreţ
e tot mai abstract şi frivol,
mă bate un gând pădureţ –
o, Doamne, să mă răscol

Împotriva generaţiei mele,
care a acceptat mizeria contra-cost –
preţul mic al păcatului şi desnădejdii...
Dumnezeule, România nu mai este.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn basarabean

În codri 'nalţi de aur, s-aud din nou topoare,
Care lovesc un neam la rădăcină...
O, Basarabie – prinos de Spirit şi Transfigurare,
Logos şi Lacrimă, Rost şi Lumină...
Gură de Rai şi sublimă durere,
Mistuire de sine, Nădejde şi Har,
Leagăn de aur, cu sânge şi miere,
Câini fioroşi hămăiesc din nou la hotar...

Matcă statornică în substanţă şi formă,
Tu, Basarabie, iar sângerezi,
Rusul nu-i om să respecte vreo normă,
Iar bolşevicul nu-i om în care să crezi.

În Bălţi, la Lăpuşna, Cahul şi Tighina,
Din nou, graiul ţării îşi plânge destinul,
Între Prut şi Nistru, se stinge lumina,
Ni se fură Cerul şi Pâinea, şi Vinul...

La Bucureşti, se înfiază jivine,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam şi eu să nu mă doară
Ideea că,-n a noastră ţară,
Şi ciocârliile ne mor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Şi fredonam o doină tristă,
Că-n ţara-mi nomenklaturistă,
Noi ducem lipsă de popor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam pe străzi, ca un rebel,
Că ţara mea n-are drapel,
Cu care eu să mă-nfăşor,
De-atâta dor, de-atâta dor...

Cântam, cântam, neîncetat,
De patrie, de neam, de stat,
Şi-n gândul tău visam să zbor,
Eleanor, Eleanor –
De-atâta dor, de-atâta dor!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără glas

! scepticismul cărnii mele
i-arestat în ghilimele,
freamăt de singurătate,
minus de vitalitate,
raze de nemângâiere,
suflet greu în deraiere,
cândva – cald şi rafinat,
trupu-ţi, azi, e stat în stat,
iarna viscoleşte-n noi,
numărăm până la doi,
din înaltul unui pom,
Adam cade iar în... Om,
rămân, clipe după clipe,
îngerii fără aripe,
viaţa-i îngropată-n vers,
ce tristeţe-n Univers!,
murim de esenţial,
înotând prin ideal,
cântecul mi-e fără glas,
Doamne, Tu mi-ai mai rămas!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!