Dumitru Sârghie despre religie

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Adoptă-mă, Cucernice Părinte,
Primeşte-mă în arealu-ţi sfânt,
Îngāduie-mi sā samăn pe Pământ
Iubirea, precum boabele de linte...

Aşază-mă în tainice cuvinte,
Un trandafir în suflet să-mi împlânt,
Şi lasă-mă, Părinte, să te cânt,
Să te primesc în inimă şi-n minte,
Covoare de petale să aştern,
În calea Ta, în paşii Tăi cu har...
Şi,-apoi, mă lasă, Doamne, ca să cern,
Praful de stele, dulcele de-amar,
Să biruiască Raiul în Infern
Şi soarta să nu mi-o mai joc la zar!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul divin e la mine în palmă

Ce-i poezia?, adesea îmi pun întrebarea:
drumul spre suflet, când strâmbă-i cărarea,
gropi în asfalt şi leşuri de câine,
circ-avalanşă şi lipsă de pâine,
cireşi înfloriţi, izvoare de cântec,
femeie-vioară cu fluturi în pântec,
lacrimi de îngeri sau coarne de drac,
coroane de spini şi petale de mac,
suflet amarnic ce urlă în tăcere,
venin de reptilă şi faguri de miere,
foame şi frig, război, dar şi pace,
vestală rănită ce-n lacrimă zace,
revărsare de aur, cianură şi glod,
serenitate solemnă şi minte de plod,
furtună biblică şi rază de soare,
un munte de patimi şi unul de sare,
logodnă în ceruri, penumbre, lumini,
rai şi infern, pogoane de crini,
răscoală spontană şi luptă-n surdină,
căsuţă de brad, cu flori în grădină,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna căutare

Eşti imposibil, Doamne, şi posibil,
Golgotā eşti... supremā şi-apoi Vale,
Îmi ieşi chiar când nu-mi ieşi ịn cale,
Imperceptibil eşti şi perceptibil...

Eşti, Doamne, Rāsārit şi-apoi Apus,
Eşti zâmbet larg şi lacrimā verzuie,
Te vād şi nu Te vād pe cārāruie,
Eşti când aproape, când departe dus.

Te regāsesc întru a fi şi a nu fi,
Înlācrimat, la porţi de Iad sau Rai,
Spirit sau duh, Tu-ntotdeauna stai
Cu dreapta-ntinsā, spre a dārui...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stat în alt... stat

Scoate-mă, Doamne, din vidul existenţial,
Ia-mă de mână şi-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.

Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulceşte-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.

Răspunde-mi, Te rog, sunt încă fiinţă,
plăsmuită după chipul şi asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
şi floarea de Nu-mă-uita,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac

Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...

Raiul pitulat în sânii tăi, Simm –
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-şi dea duhul
în paradis...

Bântuiţi de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
şi de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...

Curios, cum putem uita, prin poezie,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul românului dezromânit

Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o ţară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...

Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Eminescu şi Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, Cerul ne surâde voluptos şi, aproape, corai!

Ne-am pierdut darul demnităţii, vai!, pe traseu,
Deşi, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român înstrăinat e mereu un non-eu,

O lepădare patetică şi, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul românului dezromânit

Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o ţară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...

Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Shakespeare şi Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, timpul ne surâde voluptos şi, aproape, corai!

Ne-am pierdut darul demnităţii, vai!, pe traseu,
Deşi, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român adevărat e mereu un non-eu,

O lepădare patetică şi, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!

sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românism

Lumea a-nceput dis-de-dimineaţă,
Eminescu însuşi încă n-a murit,
chiar bătut de valuri şi norit de ceaţă,
geniul său extatic abia a-nflorit...

Moartea şi cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.

'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
şi nobleţea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...

Lumea azi începe, de la prima oră,
şi văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune V

Sfântā Fecioarā Maria, ce-mi umbli prin sânge,
acoperā-mā cu duhul tāu
căci inima-mi plânge,
Pune capāt tristeţii copiilor mei,
opreşte-le cāderea în hāu,
fā din spini şi scaieţi plantaţii de tei
şi de crini,
ocroteşte-o pe sora mea,
orânduieşte-i pe-ai mei fraţi,
alinā-mi amintirea pārinţilor mei, de-a pururi plecaţi,
cum numai Tu ştii, Măicuţā, s-alini,
fā, Preacurato, dulce nectar din pelin,
aratā-mi cārarea,
respirarea,
Amin!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare la mormântul părinţilor mei

Mamă, proaspăt ţi-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...

Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta şi, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!

Mamă, Tata-i lângă tine,
Aţi avut aceeaşi soarte
Şi va fost scris în destine
Să vă întâlniţi în moarte...

Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deşi sufletul îmi plânge,
Sunteţi vii la mine-n gânduri!

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânii zvelţi, ca cheia sol

Degetele-ţi trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireşe la urechi,
Şi te ning cu flori de mār...

Oare ştii, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Şi, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aştept în zorior?

Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?

Cum îţi vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ţi, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Nimic nu se întoarce mai mult
împotriva omului
decât dragostea...

În dragoste, un pas înainte
e un pas înapoi
spre amurgul trupului şi-al minţii...

Îndepărtează-mă, Doamne,
de extaz,
şi mă izbăveşte de patimile cărnii
şi sângelui,
de trupul viclean al Femeii,
Amin!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maseuza

Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
şi-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...

Ea e prinţesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.

Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!

Mâinile sale de aur
şi sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România –
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!

Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rosteşte-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne eşti Cer şi pământ – Temelia...

O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin şi resfinţeşte-ne glia,
Temei al curăţiei şi etern garanţia
Învierii e propria-ţi Moarte, în infinit...

Maică a unui Dumnezeu înomenit!

rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor c-o prinţesă dacă

Doamne, într-un colţ de rai,
Cu-amiros de busuioacă,
Văzui o prinţesă dacă,
Prin tufişuri de susai...
Ce lumină, ce alai,
Ce mai zumzet de prisacă,
Coapsa-i paradiziacă,
Cu nesaţ i-o mângâiai!
Până ea să strige, vai!,
Ţâţa-i afrodiziacă
Eu i-o sărutai oleacă...
Şi-n împarfumatul plai
Gura-i dionisiacă
I-o muşcai, că nu e bai,

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul lui Diogene

Dacă omul e-o greşeală
Şi Dumnezeu – Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Ţara noastră nu-i normală!

Cu o cântăreaţă cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...

Şi să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
– Diogene fără-astâmpăr –
Adevărul din ţicneală...

Dacă omul e-o greşeală!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea prin lumină

! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
ştiu: în ce parte-oi apuca,
de paşii Domnului voi da
şi, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
ştii bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
şi cred că,-n drumu-mi spre sfiinţă,
timpu-i suiş spre pocăinţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A scrie poezie e un act religios

Ai grijă, Simm,
prin poezia mea, am inventat voluptăţi,
am insinuat arome şi delicii carnale,
m-am arătat ahtiat de umbre feminine
şi l-am invocat pe Eros, deseori, fără perdea...

Te-am aşezat în patima amurgului meu,
în mrejele mele, ţi-am încâlcit paşii poeziei,
m-am pitulat în ochii tăi căprii, lucitori de optimism,
ţi-am îndulcit deşertul amărăciunii
şi ţi-am inversat logica devenirii prin vers...

Ţi-am sugerat luminile îndepărtate ale lui Dumnezeu
drept leac împotriva
singurătăţii, acea singurătate din mijlocul
mulţimilor zgomotoase, ele însele însingurate de-a pururi.

Între mine şi tine, s-a interpus poezia, cu duhul
şi parfumurile ei paradisiace, cu dimineţile şi
înserările ei,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!