
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugăciune
Adoptă-mă, Cucernice Părinte,
Primește-mă în arealu-ți sfânt,
Îngāduie-mi sā samăn pe Pământ
Iubirea, precum boabele de linte...
Așază-mă în tainice cuvinte,
Un trandafir în suflet să-mi împlânt,
Și lasă-mă, Părinte, să te cânt,
Să te primesc în inimă și-n minte,
Covoare de petale să aștern,
În calea Ta, în pașii Tăi cu har...
Și,-apoi, mă lasă, Doamne, ca să cern,
Praful de stele, dulcele de-amar,
Să biruiască Raiul în Infern
Și soarta să nu mi-o mai joc la zar!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat
Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...
Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești să fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.
Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!
Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ochiul divin e la mine în palmă
Ce-i poezia?, adesea îmi pun întrebarea:
drumul spre suflet, când strâmbă-i cărarea,
gropi în asfalt și leșuri de câine,
circ-avalanșă și lipsă de pâine,
cireși înfloriți, izvoare de cântec,
femeie-vioară cu fluturi în pântec,
lacrimi de îngeri sau coarne de drac,
coroane de spini și petale de mac,
suflet amarnic ce urlă în tăcere,
venin de reptilă și faguri de miere,
foame și frig, război, dar și pace,
vestală rănită ce-n lacrimă zace,
revărsare de aur, cianură și glod,
serenitate solemnă și minte de plod,
furtună biblică și rază de soare,
un munte de patimi și unul de sare,
logodnă în ceruri, penumbre, lumini,
rai și infern, pogoane de crini,
răscoală spontană și luptă-n surdină,
căsuță de brad, cu flori în grădină,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eterna căutare
Ești imposibil, Doamne, și posibil,
Golgotā ești... supremā și-apoi Vale,
Îmi ieși chiar când nu-mi ieși ịn cale,
Imperceptibil ești și perceptibil...
Ești, Doamne, Rāsārit și-apoi Apus,
Ești zâmbet larg și lacrimā verzuie,
Te vād și nu Te vād pe cārāruie,
Ești când aproape, când departe dus.
Te regāsesc întru a fi și a nu fi,
Înlācrimat, la porți de Iad sau Rai,
Spirit sau duh, Tu-ntotdeauna stai
Cu dreapta-ntinsā, spre a dārui...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Stat în alt... stat
Scoate-mă, Doamne, din vidul existențial,
Ia-mă de mână și-ndrumă-mi pasul,
pe Pasul Tău invizibil, etern,
îndepărtează-mi, îndată, impasul,
care mă poate arunca
în Infern.
Trece-mi, Doamne, lacrimile prin sită,
îndulcește-mi sufletul de amar năpădit,
scoate-mă din starea de eu a neantului...
iartă-mă, sunt aici, am venit
să-mi descarc sufletul, la margini de fire,
sunt un Iov, Majestate,
în devenire.
Răspunde-mi, Te rog, sunt încă ființă,
plăsmuită după chipul și asemănarea Ta,
iubirea-mi, furia-mi, nebunia,
urletu-mi tandru
și floarea de Nu-mă-uita,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tic-tac
Alunecăm pe clapele pianului -
glissando,
risipă de suflet, parfum,
patimă vie, melancolie,
note scrise pe foi de dictando...
Raiul pitulat în sânii tăi, Simm
concert de vis,
îngeri nerăbdători să-și dea duhul
în paradis...
Bântuiți de primăvara poeziei,
de mitologia sufletului
și de luminile discrete ale lui Dumnezeu,
scriem răsădind florile îndoielii,
strecurând timpul printre degete,
până când paradisul aprins
se stinge în tine...
Curios, cum putem uita, prin poezie,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul românului dezromânit
Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o țară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...
Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Eminescu și Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, Cerul ne surâde voluptos și, aproape, corai!
Ne-am pierdut darul demnității, vai!, pe traseu,
Deși, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român înstrăinat e mereu un non-eu,
O lepădare patetică și, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sonetul românului dezromânit
Înfrângerile neamului fac din durere un rai,
O primăvară a instinctelor ne pierde solemn,
Trăim într-o țară condusă, cu cranii de lemn,
O, Doamne, nu ne pierde-n abis, în tropot de cai...
Ne îmbătăm cu nimic, în prea-adormiri de alai,
Shakespeare și Dumnezeu ne fac câte-un semn,
Rostul metafizic al patriei ne-ar putea fi îndemn,
Căci, timpul ne surâde voluptos și, aproape, corai!
Ne-am pierdut darul demnității, vai!, pe traseu,
Deși, întâia lacrimă verde a lui Adam ne-a unit,
În fiecare român adevărat e mereu un non-eu,
O lepădare patetică și, Doamne, un gând ostenit,
O despatriere lăuntrică, un vifor, un vânt-alizeu,
O, Doamne, e vremea românului dezromânit!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Românism
Lumea a-nceput dis-de-dimineață,
Eminescu însuși încă n-a murit,
chiar bătut de valuri și norit de ceață,
geniul său extatic abia a-nflorit...
Moartea și cu geniu-s linii paralele,
Eminescu sare peste umbra sa,
e momentu-n care-o sută de lichele
vor ca să-l încapă într-o debara.
'Nalt e Eminescu, ca o Catedrală
și noblețea-i vastă stă-n melancolie,
spiritul său tainic face-se spirală
cântătoare-n zboruri, ca o ciocârlie...
Lumea azi începe, de la prima oră,
și văratec aflu că poetu-i viu,
el din bucium sună, trist, într-o Agoră,
dându-mi întâlnire la un interviu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugăciune V
Sfântā Fecioarā Maria, ce-mi umbli prin sânge,
acoperā-mā cu duhul tāu
căci inima-mi plânge,
Pune capāt tristeții copiilor mei,
oprește-le cāderea în hāu,
fā din spini și scaieți plantații de tei
și de crini,
ocrotește-o pe sora mea,
orânduiește-i pe-ai mei frați,
alinā-mi amintirea pārinților mei, de-a pururi plecați,
cum numai Tu știi, Măicuțā, s-alini,
fā, Preacurato, dulce nectar din pelin,
aratā-mi cārarea,
respirarea,
Amin!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scrisoare la mormântul părinților mei
Mamă, proaspăt ți-e mormântul,
Parcă-ai murit astăzi, zău,
Mamă-acum, mi-aduce vântul
Pâinea sufletului tău...
Tată, suflă lin zefirul,
Peste crucea ta și, iată,
Vai!, mi-aduce elixirul
Dorului sublim de tată!
Mamă, Tata-i lângă tine,
Ați avut aceeași soarte
Și va fost scris în destine
Să vă întâlniți în moarte...
Tată, cu al firii sânge,
Eu v-am scris aceste rânduri,
Deși sufletul îmi plânge,
Sunteți vii la mine-n gânduri!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sânii zvelți, ca cheia sol
Degetele-ți trec prin pār,
Ca în dragostile vechi,
Cu cireșe la urechi,
Și te ning cu flori de mār...
Oare știi, Nicolle, cât dor,
Am acumulat în suflet
Și, cu ultimul rāsuflet,
Cā te-aștept în zorior?
Oare, ochii tāi căprii,
Ca-ntr-un joc de vodevil,
Cum rezistā lacrimii
Ochilor mei bleo-vernil?
Cum îți vei salva, Nicolle,
Sfârcurile-ți, dude coapte,
În aceastā dulce noapte,
De-un nāpraznic rotocol?
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la religie, dar cu o relevanță mică.

Rugăciune
Nimic nu se întoarce mai mult
împotriva omului
decât dragostea...
În dragoste, un pas înainte
e un pas înapoi
spre amurgul trupului și-al minții...
Îndepărtează-mă, Doamne,
de extaz,
și mă izbăvește de patimile cărnii
și sângelui,
de trupul viclean al Femeii,
Amin!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Maseuza
Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
și-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...
Ea e prințesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.
Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!
Mâinile sale de aur
și sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rugă
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Tu, Preacurată Fecioară Maria,
Binecuvântează, din Cer, România
Grădina Ta, cândva, pâmânt miruit!
Numele Tău, de-a pururi, fie slăvit,
Îl rostește-n văzduh, ciocârlia,
Maică a unui Dumnezeu înomenit,
Ne ești Cer și pământ Temelia...
O, Maică a Omului îndumnezeit,
Pogoară lin și resfințește-ne glia,
Temei al curăției și etern garanția
Învierii e propria-ți Moarte, în infinit...
Maică a unui Dumnezeu înomenit!
rugăciune de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amor c-o prințesă dacă
Doamne, într-un colț de rai,
Cu-amiros de busuioacă,
Văzui o prințesă dacă,
Prin tufișuri de susai...
Ce lumină, ce alai,
Ce mai zumzet de prisacă,
Coapsa-i paradiziacă,
Cu nesaț i-o mângâiai!
Până ea să strige, vai!,
Țâța-i afrodiziacă
Eu i-o sărutai oleacă...
Și-n împarfumatul plai
Gura-i dionisiacă
I-o mușcai, că nu e bai,
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Rondelul lui Diogene
Dacă omul e-o greșeală
Și Dumnezeu Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Țara noastră nu-i normală!
Cu o cântăreață cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...
Și să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
Diogene fără-astâmpăr
Adevărul din țicneală...
Dacă omul e-o greșeală!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trecerea prin lumină
! cărarea înspre lumea ta
putea-o-voi a o urma?
știu: în ce parte-oi apuca,
de pașii Domnului voi da
și, dacă voi afla că sângeri,
mi-oi pierde urma printre îngeri,
ca-n Rai, eu duhul să-mi înec,
când trupu-mi prin lumină-mi trec...
știi bine la ce mă refer:
sunt râul care curge-n cer
și cred că,-n drumu-mi spre sființă,
timpu-i suiș spre pocăință!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


A scrie poezie e un act religios
Ai grijă, Simm,
prin poezia mea, am inventat voluptăți,
am insinuat arome și delicii carnale,
m-am arătat ahtiat de umbre feminine
și l-am invocat pe Eros, deseori, fără perdea...
Te-am așezat în patima amurgului meu,
în mrejele mele, ți-am încâlcit pașii poeziei,
m-am pitulat în ochii tăi căprii, lucitori de optimism,
ți-am îndulcit deșertul amărăciunii
și ți-am inversat logica devenirii prin vers...
Ți-am sugerat luminile îndepărtate ale lui Dumnezeu
drept leac împotriva
singurătății, acea singurătate din mijlocul
mulțimilor zgomotoase, ele însele însingurate de-a pururi.
Între mine și tine, s-a interpus poezia, cu duhul
și parfumurile ei paradisiace, cu diminețile și
înserările ei,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Dumitru Sârghie despre religie, adresa este:
