Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Edna St. Vincent Millay despre timp

Știu că sunt numai vara inimii tale, și nu toate cele patru anotimpuri ale anului.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Candelă

Dacă vrei, taie cu cuțitul somnului în două
Jumătăți plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viața,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A doua condiție

Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniți și vedeți castelele-mi de aur clădite pe nisip!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Adultă

Oare pentru-așa ceva m-am rugat pe îndelete,
Am plâns, am blestemat și-am dat șuturi la trepte,
Ca acum, casnică precum cartea de bucate,
Să mă bag în pat la ora opt și jumătate?

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră și ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed și întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toți anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat să prindă viață neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!

Așa că n-am avut de-ales
Și-am recitit afară pe verandă

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu gândi, oprește un moment al minții puls

Nu gândi, oprește un moment al minții puls;
Liberă de gânduri, încearcă să te convingi
Că-i gata munca, iar drumul zilei e parcurs,
Că frumusețea, de-ai bani, pui mana și-o atingi.
Dacă-n lumina lunii prin frunze de salcâm
Îți strigă privighetoarea numele duios
Și clar, să nu crezi că sunteți aceluiași tărâm
Sortiți și-ți va ciuguli din palmă-n curte, jos.
Frumusețea, dincolo de cântec și de flirt,
E liber㠖 tu n-o vei putea păstra vreodată,
Nici să-i acoperi ochii, și nici sub flori de mirt
S-o faci să te iubească; plătită, alintată,
Nu-ți aparține; ea, chiar dac-o tratezi ca pe-o turturică,
Nici nu va ști – de dragoste n-a auzit, la o adică.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori

Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
– Uzată, străină sieși – un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Știu, în inima ta sunt numai vară

Știu, în inima ta sunt numai o vară cu flori pe-alei
Și nu toate cele patru anotimpuri, salba-întreagă;
Iar tu trebuie să le întâlnești pe celelate trei
Sentimente sau sezoane-n altă parte, dragă.
N-am pe taraba-mi struguri negri, fructe coapte-n coșuri pline,
Nici vorbe înțelepte, nici țurțuri de gheață translucizi;
Totuși te-am iubit atâta vreme, și-am făcut-o bine,
Încât mai simți și azi parfumul verii în care mă ucizi.
De-aceea spun: O! dragoste, care ca vara treci, și eu
Trebuie să plec, tiptil printre tăcute violine,
Ca tu să poți întâmpina alți fluturi și noi flori, mereu
Și iarăși – când cu-o altă vară o să mă-ntorc la tine.
Altminteri, tu o să-ți cauți, nu peste mult timp, sublimă,
Propria vară-n alte ținuturi sau în altă climă.

sonet de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămân doar până termin această ultimă țigară

Rămân doar până termin această ultimă țigară,
Un scurt moment acum când am ajuns la capătul a toate,
Când pe podele scrumul în tăcere cade,
Iar în jarul focului luminând albastru-n seară
Se insinuează-o muzică de jazz, tristuță și bizară,
Rezonând cu-un dans frânt de umbre pe pereți; se poate
Ăst timp să îi permit memoriei să răscolească șoapte
Sau să recheme chipul tău, de gândurile-mi îndrăgit foarte.
Și-apoi, adieu – te du cu bine – s-a terminat un vis.
A ta-i fața pe care pot s-o uit în ora care vine,-adâncă,
La fel culoarea pielei, trăsăturile, întregul paradis;
Cuvintele n-o să le uit în veci, iar zâmbetul... nu încă;
Dar în ziua ta de astăzi, acest moment e soarele precis
La asfințit, deși la orizont se vede sus, pe stâncă.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Voi închide Haosul în paisprezece versuri

Voi închide Haosul în paisprezece versuri
Și-l voi păstra acolo; și-l voi lăsa apoi să scape,
De va avea noroc; îi voi permite să se-nvârtă și să sape,
Să fie gorilă, potop, demon și foc – ale lui talente și eresuri

Se vor restrânge la nimic, redus fiind la micile cuprinsuri
Ale acestui Ordin atât de dulce, unde într-un pios viol încape
Și se comprimă esența-i toată, o formă-amorfă-aproape,
Până când cu Ordinul se va-mbina și contopi în varii sensuri.

Trecute-s orele, duși anii în care-am jucat teatru meschin,
Aroganța lui, umila noastră servitudine pe care o reneg:
Îl am la mâna mea. El nu-i nici mai mult, nici mai puțin
Decât un lucru simplu pe care încă nu îl înțeleg;

Nici măcar nu-l voi forța să facă o mărturisire, mă abțin;
Și nici un răspuns nu-i cer. Îl voi face însă om întreg.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Nu mă compătimiți pentru că...

Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere –
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!

Știu, aș fi putut trăi-n așa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Și nici paralele măcar;
Simțind poate câte-o durere de dinți din când în când, nițel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relații, cu viața negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puțin de-a cețurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.

" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete și-aș dori un strop – n-aș înghiți, mi-aș înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateștiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Și – ce-i mai rău –
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucișate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lebede sălbatice

Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Și ce-am văzut din ce nu mai văzusem – un străin?
Doar o întrebare în plus și una mai puțin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, ușa-ți închid și plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceți din nou peste oraș spre sud,
O, zburați din nou peste oraș, în lungi stoluri călătoare!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu m-am născut femeie și-s stresată

Eu m-am născut femeie și-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir și să m-aprind pe dată
Când îți lași trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieții e subtil și reușește
Să bage-n ceață mintea, în timp ce pulsul crește
Și tu profiți de mine, cum am pățit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ți pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deși dispreț și milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi știm
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul n-aduce alinare

Timpul n-aduce alinare; cu toții m-ați mințit
Voi, ce mi-ați spus că timpul mă va vindeca!
Căci el tot îmi lipsește când plouă liniștit
Și când refluxul lasă țărmu' în urma sa.
Zăpezile se scurg pe pantele muntoase
Și frunzele de-acum un an s-au făcut fum
Însă iubirea amară, cea care ne legase
În inimă și-n minte eu o mai simt și-acum.
Mă tem să merg în locuri cu duiumul
Căci toate-s pline de-amintirea sa
Dar am găsit un singur loc, doar unul
De care știu că nu îi va păsa
Și zic, "Aici nu-s amintiri, nu mă înșel",
Dar stând așa acolo, îmi amintesc de el.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Passer mortuus est

Moartea devorează toate lucrurile frumoase;
Lesbia și vrabia ei în loc delicii să deguste
Împart același întuneric – în aceste zile
Toate paturile-s înguste.

Uitată, așa cum o ploaie de demult se usucă-ntr-o agap㠖
Și ea uitat㠖 cum, cândva nerăbdătoare,
Fluturând, e uitată-o mână mic㠖
Rămasă doar o mută adnotare.

La urma urmei, dragul meu, care nu-mi mai ești drag,
Dar pe care te-am alintat – în alt anotimp și în altă poveste –
Ar trebui să spunem că ceea ce-a fost n-a fost iubire,
Acum când iubirea nu mai este?

** Preluarea titlului unei poezii a lui Catullus, " Passer mortuus est "

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
Restituie-mi cartea și-ți ia-înapoi sărutul.
Un dușman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-așa căpușor minuscul?!"
Vino, o să-ți arăt pălăria mea cu ciucuri
Și-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc și... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ți mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică și blândă, dulce și isteață;
Și nu-o să mai fiu surprinsă cu cărți la subțiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viață;
Și-într-o zi intrând pe ușă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici cald㠖 cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul n-aduce alinare (sonet II)

Ati mințit când ați spus că timpul e vindecător,
Ați mințit toți, timpul n-aduce alinare!
El încă-mi lipsește-n plânsul acestei ploi ușoare;
Îl vreau când valurile duc cu ele-n zare un vapor;

Zăpezile de altădată dispar de pe creste ca un nor,
Și frunzele de-alt an fumegă pe fiece cărare;
Dar dragostea de-alt an rămâne, ca o durere mare,
Îngrămădită-n inimă, iar vechile sentimente încă dor.

Sunt sute, sute de locuri unde mi-e teamă
Să mă duc – amintirea lui acolo încă stă la pândă.
Apoi, îmi spun, intrând ușurată într-un loc retras, îndepărtat,
Unde niciodată, dar niciodată, piciorul lui nu a călcat:

"Nu-i nicio umbră-a lui aici, oricât de ștearsă, de plăpândă!"
Și stau acolo tulburată, și mi-l amintesc... și inima-l tot cheamă!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, fiind femeie și împovărată

Eu, fiind femeie și mai întotdeauna împovărată
De ideile și urgențele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ți imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguț și să simt un fel de stranie plăcere
Când îți suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Așa-i desenat patentul vieții de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea și să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne ființa mea adânc㠖
Și, totuși, posedată. Nu te mai gândi – a fost mereu așa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaș, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; și ți-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversație, în cazul în care ne mai întâlnim.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un gest străvechi

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
Odinioară Penelopa a făcut același gest.
Și nu numai o dat㠖 nu poți să-mpletești toată ziua
Și să deșiri mereu ce-ai împletit întreaga noapte.

Mâinile și gâtul înțepenesc, zorii parcă se duc tot mai departe,
Soțul ți-e plecat demult, nu știi unde, știi doar că e pe mare.
Tam-nesam, ți se scurg pe-obraji lacrimi grele,-amare;
Asta-i tot ce poți face, e singura ta forma de protest.

În timp ce-mi șterg ochii cu colțul șorțului, mă gândesc:
E vorba de-un gest străvechi, autentic și firesc,
În cea mai pură tradiție clasică-a stilului grecesc.
Ulise l-a făcut și el.
Dar așa, de form㠖 pentru-a induce poporului din jur ideea
Că-i de-a dreptul copleșit, că, iată, nici nu pot să vă vorbesc.
A învățat asta de la Penelopa...
Penelopa, care chiar a plâns – înainte, atunci și după-aceea.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Edna St. Vincent Millay despre timp, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook