Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Edna St. Vincent Millay despre viață

Epitaf

Nu mai plantați peste mormânt trandafirii
Pe care-n viață i-a iubit atâta, ea:
De ce să o mințiți cu un covor de flori,
Căci nu le poate mirosi și nici vedea?

Ea-i fericită acolo și-așa o să rămână
Cu ochii acoperiți de-un munte de țărână.

epitaf de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Candelă

Dacă vrei, taie cu cuțitul somnului în două
Jumătăți plictisul fiecărei zile, dragul meu,
Iar Timpul, acei ani cu care îmi scurtează viața,
Îi va recupera de la capătul opus. Nu-i va fi greu.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Primăvară

Cu ce scop te întorci iarăși, aprilie?
Frumusețea nu reprezintă totul.
A trecut vremea când mă puteai face să tac cu rozul
Micuților muguri somnoroși.
Știu ce știu.
Soarele îmi arde gâtul în vreme ce iau aminte
La spinii șofranului.
Mirosul pământului e bun.
Devine evident ca nu există moarte.
Dar ce semnificație ar avea?
Nu numai sub pământ creierii oamenilor
Sunt mâncați de viermi.
Viața, în sine,
Nu înseamna nimic,
Un pahar gol, un zbor spre niște scări care duc nicăieri.
Și ca și cum toate acestea nu ar fi îndejuns, în fiecare an, de pe deal,
Aprile
Coboară ca un idiot, bâiguind și împrăștiind flori.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Hanul

O să deschid un han micuț
Sub dealul acesta ca o cască,
Unde toți oamenii cu ochi căprui
Vor putea veni să se-odihnească.

Vor fi pe mese străchini cu mâncare
Și căni pline cu vin să ostoiască frigul
Tuturor oamenilor cu ochi căprui
Pe care-i va chema năpasta sau câștigul.

Somn bun și lin dormi-va călătorul
Și cu noroc se va visa ajuns acasă.
Mă voi scula la miez de noapte
Să țin treaz focul și odaia călduroasă.

Oh, am acest vis tandru și nebun pentru că
Tot binele de care-am avut parte
L-am trăit alături de un om cu ochi căprui
Demult, în tinerețe – și departe.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Nu mă compătimiți pentru că...

Nu mă compătimiți pentru că la căderea serii
Lumina soarelui se stinge-încetișor pe cer;
Nu mă compătimiți pentru floarea pe care o pierd merii
Sau pentru frunzele care, când vine iarna, pier.

Nu mă compătimiți nici pentru luna în scădere,
Nici pentru mareea care părăsește țărmul la reflux
Și nici pentru dorințele care ne spun la revedere –
Nu mă mai privești ca odinioară, iubirea pentru tine-i azi un lux.

Am știut întotdeauna: Dragostea nu-i cu nimic mai mult
Decât inflorescența trecătoare pe care-o asaltează vântul,
Decât mareea care, pentr-un ceas, urcă plaja în sonor tumult,
Lăsând în urmă resturi din nava căreia-i va deveni mormântul:

Compătimiți-mă pentru că inima somnoroasă prea târziu învață
Ceea ce mintea la fiecare colț vede și sesizează-n viață.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fontaine, Je Ne Boirai Pas De Ton Eau!

Știu, aș fi putut trăi-n așa fel
Încât să fi cunoscut durerea doar:
Fiindcă n-am iubit nici om, nici câine;
Și nici paralele măcar;
Simțind poate câte-o durere de dinți din când în când, nițel,
Calmată cu novocaină-n momentul necesar.
Fără-a intra-n relații, cu viața negociind prin impresari,
Bând un cocktail, purtând haine de ploaie, pariind pe doi dolari.
Trădată de nimeni, mai puțin de-a cețurilor albăstrime
Susurând sub aripi mari de-aeroplan.

" Fântână,"-am strigat spre apa mută, " Nu voi bea din lichidul tău!"
Mi-i sete și-aș dori un strop – n-aș înghiți, mi-aș înmuia buzele, atât.
Iar în vreme ce ochiul trecutului condamnă, atoateștiutor,
Ochiul zilei scrutează-atent, căutând o întâlnire. Și – ce-i mai rău –
Tinerii sunt deja bătrâni, ei s-au născut cu degetele-încrucișate;
Nu voi primi de la ei niciun ajutor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Penitenta

Am avut un mic Regret
Născut dintr-un mic Păcat;
Am găsit o cameră și ne-am încuiat
Acolo-, n aerul umed și întunecat.
" Regret mic, plângi," l-am îndemnat de multe ori,
" Păcat mic, roagă-te de Dumnezeu să mori,
Iar eu voi medita-n toți anii viitori
La ceea ce-am făcut, neîncetat!"

Dar vai de planul meu pios –
Nu i-a fost dat să prindă viață neam!
Întunericul s-a topit de-îndată ce
Razele lunii au trecut prin geam!
Regretul mic n-a stors lacrimi amare,
Păcatul mic a refuzat să meargă la culcare –
Iar pentru-a sufletului meu salvare...
Mintea n-a acceptat să intre-n ham!

Așa că n-am avut de-ales
Și-am recitit afară pe verandă

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fata cu gâște

Primăvara nu coboară călare pe niște
Cai, ci vine pe jos, ca fata care paște gâște.
Și toate lucrurile frumoase din viață sosesc
Într-un mod simplu și cât se poate de firesc.
Dacă vreodată, din necaz sau teribilism smintit
Am spus că-s sătulă de lucruri oneste, am mințit:
Pentru asta ar trebui să fiu blestemată pururi
Cu iubiri gătite-n mătăsuri, c-ale curvelor cururi,
Cu vecini acri și prieteni capricioși ca vremea-n toamn㠖
Și cu primăvara sosind în oraș călare, ca o doamnă!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu m-am născut femeie și-s stresată

Eu m-am născut femeie și-s stresată
De tot ce le stresează pe femei
De-aceea tu mă-ndemni cu bun temei
Să te admir și să m-aprind pe dată
Când îți lași trupul greu pe pieptul meu:
Iar fumul vieții e subtil și reușește
Să bage-n ceață mintea, în timp ce pulsul crește
Și tu profiți de mine, cum am pățit mereu.
Dar nu-i nimic, să nu-ți pese de mine,
Creierul meu de sânge a fost trădat
Însă cu drag mă voi gândi la tine
Deși dispreț și milă am adunat.
Însă această nebunie de care doar noi știm
Nu-i un motiv să conversăm când ne-ntâlnim.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!

O, pentru-aceste vorbe o să-ți pară rău curând!
Restituie-mi cartea și-ți ia-înapoi sărutul.
Un dușman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-așa căpușor minuscul?!"
Vino, o să-ți arăt pălăria mea cu ciucuri
Și-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc și... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ți mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică și blândă, dulce și isteață;
Și nu-o să mai fiu surprinsă cu cărți la subțiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viață;
Și-într-o zi intrând pe ușă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici cald㠖 cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu, fiind femeie și împovărată

Eu, fiind femeie și mai întotdeauna împovărată
De ideile și urgențele-aferente naturii mele
Sunt împinsă de proximitatea-ți imediată sau de soartă
Să te găsesc drăguț și să simt un fel de stranie plăcere
Când îți suport trupul greu pe sâni, ba mai mult, chiar să-l doresc:
Așa-i desenat patentul vieții de la-începuturi încă,
Să umbrească mintea și să calmeze pulsul omenesc;
În timp ce ne'mplinită rămâne ființa mea adânc㠖
Și, totuși, posedată. Nu te mai gândi – a fost mereu așa,
Sângele sprinten împotriva creierului cârcotaș, confuz.
Mi-oi aminti de tine cu dragoste sau îmi voi asezona
Scârba cu milă ; și ți-o spun verde de la obraz, clar în auz:
Găsesc că izbucnirea mea de-acum e un motiv prea anonim
Pentru conversație, în cazul în care ne mai întâlnim.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Edna St. Vincent Millay despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook