Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Eduard Dorneanu despre muzică

Taine de noapte

rostogolite de muzica înveninată,
cuvintele se rup în fâșii
peste lumea retrasă
în mine, în tine..
în noi.

poezie de (22 iulie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrățișarea cerului cu așteptarea

soare de toamnă,
caută-mi visele risipite în porturile fără nume.
leagă-mă de ele cu lanțuri de cântec bolnav
și lasă-mi sângele să curgă fără încetare
pe sprâncenele de fum ale așteptării.

culege-mi pașii din templele fără zei.
coboară-mi de pe cruce umbra ce veghează nemurirea
și ocrotește-mi tinerețea
de privirile stăpânilor-cerșetori.

împarte-mi moartea în mii de cuvinte,
unele mai tăcute decât altele.

poezie de (5 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jar de nopti destramate

când mi se face dor de morții mei dragi
îmi ascund lacrimile în apele izvoarelor de munte.
acolo printre mii de vise rătăcite
durerea mea e ca o stea căzătoare.

tatăl meu e paznicul apelor vii,
s-a mutat în legendă lângă ceilalți Dorneni.
absența lui nu doare, nu apasă.
știu că în veșnicie cântecul lui
împarte zilele,
destramă nopțile.

apoi nefericirea îmi caută cel mai înalt loc de pe pământ,
de acolo mă aruncă în cel mai nebun zbor
și înfrunt toate temerile lumii
ca să nu mai fiu niciodată singur.

vulturii înălțimilor mă însoțesc până în locul
din care
nu mă pot întoarce înapoi...

poezie de (9 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la muzică, dar cu o relevanță mică.

Lady Blues

m-ai învățat să dansez pe cerul înstelat și plin de speranțe fără temei,
pașii noștri au cutremurat carnea zeilor,
au răscolit amintirile tuturor amanților legați de promisiuni imposibil de respectat...
de mână cu tine, timpul s-a scurs cu totul altfel.
zilele au fost lungi iar nopțile incandescente, având gustul șampaniei amestecate cu sânge.

m-ai învățat să cânt în preerie când animalele își căutau pereche iar oamenii își alegeau mormânt.
vocea mea a răsunat puternică, ca un fragment din armonia absolută a durerii.
ploile au încercat să ne șteargă pașii ca un dușman fără scrupule, fără onoare,
cântecul nostru s-a așezat ca un covor fermecat între iubire și banal
iar moartea a plâns nefericită pentru că îmbrățișarea ei nu e de ajuns.

m-ai învățat să te iubesc într-un fel în care nu voi mai putea iubi pe altcineva.
cuvintele bluesului ne-au legat tinerețea de o cauza pierdută.
de aceea toamna vine cu miros de gutui ascunse în sânul tău
și frunzele își ascund culoarea departe de iubirea mutilată de timp.

la sfârșitul unei zile în care nu ești,
ridic un alt castel de nisip,
departe de tine.

poezie de (19 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drum către nicăieri

între două zile apăsătoare am reușit să descalec la poarta unui han burgund,
calul era tot numai spume iar din părul meu ieșeau aburi de dorință amestecați cu frică.
hangiul mi-a spus că nu are camere libere dar pot dormi pe iarba udă alături de ceilalți pelerini,
am strănutat cu subînțeles și am ieșit supărat strângând în palma dreaptă mânerul unei săbii gata să caute sânge vinovat.

afară, lângă foc, oameni obosiți și plini de necazuri, împărțeau tăcerea.
m-am așezat lângă ei atent ca nu cumva să îmi pierd tinerețea în schimbul unor amabilități fără de rost.
cei mai bătrâni s-au ridicat către miezul nopții și au devenit păsări fără cer
ceilalți au cântat cum au putut balade despre eroii căzuți în luptele de dincolo de nisipuri.

spre dimineață ai venit și tu, firavă și la fel de frumoasă ca în ziua primului sărut,
focul s-a stins uimit de pașii tăi ce ridicau întrebările mai sus de orice acceptare.
te-ai așezat în spada mea fără să îți pese că mori departe de casă, într-un loc aproape pustiu,
sângele a curs ca o cascadă în căutare de trup nou, fără oprire, fără ecou.

când între noi nu a mai rămas decât mărturia unei secunde rușinate,
mi-am șters sabia de inocența unei copilării netrăite
și am plecat să alerg singur,
într-un loc numit,
nicăieri.

poezie de (13 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stai departe de ziua de marți!

nici în timpul acestei vieți nu ne putem întâlni.
zilele de marți sunt numeroase, mult prea numeroase.
după fiecare zi de marți urmează o altă zi de marți, apoi alta și tot așa la nesfârșit
oricât aș încerca,
timpul meu refuză să se împartă în alte zile.

dar tu poți fi cu adevărat fericită și în absența mea,
e suficient să înveți cântecul de leagăn al Morgothiei
sau să te pierzi printre copacii sacri ai druizilor.

nu aștepta să fiu dezlegat de povară unei zile fără de sfârșit.
mai bine oglindește-ți chipul
dincolo de iubire,
dincolo de durere,
dincolo...

poezie de (2 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca sa ajung la tine

ca sa ajung la tine am traversat jumatate de planeta,
noaptea, stelele m-au ranit iar cu sangele meu au scris poeme
pe care doar tu le-ai putea citi.
la ecuator dorul meu a aprins chitara iar muzica a ridicat in picioare
centaurii, ciclopii.
nerabdarea m-a facut sa imbrac iarasi camasa de matase alba,
fluturii mi-au cusut nasturi de jad
si ti-am strigat numele tinand pumnii stransi.

nu mi-am facut iluzii ca o sa te gasesc la fel de frumoasa,
stiam ca zambetul tau ironic ascunde tristetea unei iubiri amanate la nesfarsit.
de aceea ti-am cumparat dintr-un targ maur un un sal inflorat,
aproape viu
sa iti acoperi cu el asteptarea
cand eu te voi chema de dincolo de vis.

ca sa raman cu tine a trebuit sa alerg o jumatate de viata,
valurile mi-au biciuit tineretea iar zeii nu mi-au fost de folos.
cu toate astea am trecut fara frica printre mii de capcane,
am zburat mai sus decat cel mai indraznet condor

[...] Citește tot

poezie de (6 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Profeții mincinoase

mâine voi scrie despre buzele tale, despre atingerea ta.

astăzi nu.

astăzi sunt hotărât să îți sădesc un pom fără roade în trupul tău nemișcat.

mâine voi scrie despre părul tău, despre curgerea lui firească între minut și anotimp.

astăzi nu.

astăzi sunt hotărât să cobor îmbrăcat în frac și să ciocnesc cupe goale cu îngerii de piatră.

către prânz voi îmbrăca armura verbului impersonal.

zeii se vor ascunde lăsând Olimpul pradă cântecelor gothice.

cortegiul nostru se va împiedica de trupurile giganților, ciclopilor și gorgonelor otrăvite
de mesageri fără milă
dar nimeni nu ne va putea opri să privim amurgul de pe crestele disperării.

[...] Citește tot

poezie de (23 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

No more dreams

m-ai sunat prima dată lăsându-mi uimirea să frământe aluatul dulce al întrebării. era într-o marți, îmi amintesc că eram înconjurat de poezii triste, multe poezii.
urlai neputincioasă că nu e firesc să încep versurile în perfect compus. poezia modernă se scrie cu mână de târfă răsfățată și moduri impersonale. am râs. erai blondă și rea.
ca să te fac să simți ce e dincolo de indicativ, am udat toate florile din balcon cu apa din gheața topită a unor preludii fierbinți. aveai un rol secundar. ai acceptat doar după ce muzica s-a sfârșit.
din dragostea noastră s-au născut licențe poetice atât de neobișnuite încât prietenii ne ocolesc zilele de naștere. pentru bucuria asta ai dansat goală o noapte întreagă. era atât de firesc...
nu te-am întrebat de ce camera ta e tapetată cu fotografiile celor asasinați de criminali necunoscuți, buzele ne erau pecetluite.
spre dimineață tu te-ai prefăcut că dormi iar eu m-am strecurat dincolo de cuvinte ca și cum aș fi fost un explorator ce iese nevătămat dintr-un mormânt egiptean. lacrimile tale erau atât de banale...
mi-am amintit că toată noaptea am scris poezie. versurile începeau iremediabil în perfect compus. am râs disperat de faptul că devenisem stăpânul unei femei capricioase. de după fereastră ochii tăi încuviințau evadarea.

poezie de (20 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Credința, mai presus de cuvinte

buzele Domnului sărutând fântânile părăsite,
Hugues de Payens.
pădurile arzând în credința iubirii,
Robert de Craon.
nisipul chemând corăbiile lumii noi,
Everarad des Barres.
muzica albastrului fragmentată în mii de boabe de rouă,
Bernard de Tremelay.
femeile neiubite tremurând la porțile mănăstirilor,
Andre de Montbard.
cetățile în ruină strigând numele oștenilor dezertori,
Phillippe de Milly.
vrăjitoarele arse pe rug la lumina lunii,
Odo de St Amand.
nostalgia locurilor sfinte părăsite de binecuvântarea divină,
Arnold de Torroja.
coroana a trei regi sfărâmată în fața statuilor de piatră,
Gerard de Ridefort.
șarpele nordic luat prizonier într-o seară blestemată de sfinți,
Robert de Sable.

[...] Citește tot

poezie de (16 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Eduard Dorneanu despre muzică, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info