Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul, și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte...
citat celebru din Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai nani, nani
Hai nani, nani,
Lumina mamii...
Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
Dar uite-ncep un cântec și altu-mi vine-n minte, -
Și-acela, dragul mamii, e fără de cuvinte
Și plânge-așa cum plânge cumplitul ăst de vânt...
Hai nani, nani...
Să-ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar
Cuvintele-și pierd șirul, - că vezi, în astă seară
I-atât de-amarnic cântul ce-l spune vântu-afară,
De parcă-ar plânge-ntregul săracilor amar...
Dar tu aștepți un cântec - că tu ce știi de vânt!
Și ce să știi ce spune-n amarnica-i poveste?...
O, tu nu poți pricepe nimic din toate-aceste...
... Să-ți cânt și-n seara asta, lumina mea, să-ți cânt...
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Și când pe alte țărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Brătescu Teodora Vasiliu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
... Și tot așa pe înserate cum e acum ți-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrățișare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când știe gândul să și-o spună...
Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici și-ascultă
Noi amândoi acum e anul. Ce dulce lacrimă și multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu ești tot...
poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără cuvinte
Și nu-i știută șoapta gândului - ci când
Stăpân se-nalță dorul tăcerilor din minte,
E-un cântec ce nu-și are nici nume, nici cuvinte
Nu-i rugă, și nici jale, și-i totuși trist și blând.
Și nu mă-ncerc vreo vorbă să-i potrivesc, mă tem -
Că l-aș preface-n gânduri, și gândurile dor,
Că-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe când supusă sorții așa-s și doar te chem...
Își crește vremea stavili pe drumul dintre noi
Și tot mai greu le număr, și-s tot mai ne-ndurate...
Ce bine le mai știe tăcutul cânt pe toate
Și nu știu cine-mi spune că îl ascultă doi...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cucu
Cucu... cu-cu!... prin grădină,
Cucu... cu-cu!... prin zăvoi,
Toată primăvara-i plină
Lumea pomilor de noi.
Mititei, cu pene sure,
Și cu zborul vitejesc,
Toți copacii din pădure
Ne cunosc și ne iubesc.
Versul nostru lung răsună
Și drumeții trec și spun:
- Cântă-ne de voie bună,
Cuculeț de piază bun!...
Și ni-i dulce și ușoară
Viața noastră: zbier și cânt-
Și din toate una-i doară
Jalea noastră pe pământ-
[...] Citește tot
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i nimeni
Nu-i dor, și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
... Și nu ți-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ți s-o fi gândind altcine
Târziu îți pare-o șoaptă ce inima ți-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăznești nici capul să ți-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și când pe alte țărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fara cuvinte
Si nu-i stiuta soapta a gandului - ci cand
Stapan se-nalta dorul tacerilor din minte,
E-un cantec ce nu-si are nici nume, nici cuvinte
Nu-i ruga, si nici jale, si-i totusi trist si bland.
Si nu ma-ncerc vreo vorba sa-i potrivesc, ma tem -
Ca l-as preface-n ganduri, si gandurile dor,
Ca-s razvratiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe cand supusa sortii asa-s si doar te chem
Isi creste vremea stavili pe drumul dintre noi
Si tot mai greu le numar, si-s tot mai ne-ndurate
Ce bine le mai stie tacutul cant pe toate
Si nu stiu cine-mi spune ca il asculta doi.
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Farago despre cuvinte, adresa este: