In basmul meu...
În basmul meu, mai ninge cu pelin,
Iar timpul a uitat să se-ntomneze.
Taci! Lasă-mă să plâng și să m-alin,
Când zorii nu mai știu să intoneze
Orgii de roșu închinând mesteceni
Pe malul însetat de anotimpuri.
Dă-mi crucea, rana, cuiele-asemeni
Și zvon de curcubeie, în răstimpuri.
Taci! Lasă-mă să plâng! Mi-e plânsul veșnic...
Îmi caut iarna, să o port pe scut.
Aprinde torța, iar e întuneric!
În basmul meu, lumina s-a pierdut...
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurg
Ochi de stea,
Stearpă lumină,
n-au răsărit zorile.
E numai amurg.
Istovit, lânced.
Nu mai răsar zorile.
Oare am rătăcit drumul?
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte!
Mai dă-mi să beau ambrozii
ne'ncepute,
nu-mi cânte încă
marșul de plecare,
Adu-ți aminte!
Mâine, în volute,
vor arde ruguri,
viselor fanare.
Prologul, nu l-am scris,
iar Demiurgul
împarte brume lacome-n livezi.
Adu-ți aminte!
N-am cuprins amurgul
cu palmele
rănite de zăpezi.
În galben doarme firea,
prea învinsă
de noaptea
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat inca-i devreme...
Nu-mi cere să uit de furtuni și de ploaie,
De umbre dormind amăgiri istovite.
La marginea nopții, pe țărm aruncate,
Epave-s acum vălurite ispite.
Destinu-mplinește și dăruie-mi clipa
Furată din luna cu ochi de zăbrele.
Nu este tăgadă, lumina e fulger,
Când taina-i pe cruce și pleoapele-s grele.
Ascultă cum toamna își urlă, bolnavă,
Amurguri cosite de vremi ce s-or stinge.
Tu pasul ți-l du mai departe de mine,
Cât încă-i devreme, cât încă nu ninge.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvoare curg fierbinti...
Aromitor vlăstar de vers hoinar
Pogoară din icoană bizantină,
Târzii risipe-și saltă tot mai rar
Pasul pe drum de cețuri și de tină.
Izvoare curg fierbinți, râvnind prelung
La clipa albă coaptă-n jar de stele,
Când beau din ele doruri, să ajung
Să lepăd brume, de trufie grele.
Cocori în zbor etern pecetluind
În cer înalt lumină din lumină
Se-ntorc, năluci uitate veșnicind,
Cu chipuri de icoană bizantină.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascund ninsori
Ascund ninsori
să nu mă viscolească,
pe țărm
aștept corăbii
ce nu vin,
în asfințituri
ard noian de vise
și îmi mai torn
o cană de pelin.
Cerșesc lumină,
bat la porți închise,
îngăim cuvinte,
cioburi de candori,
adulmec clipe lungi,
scadența vine
din lumi rotite-n zori
de ursitori.
Livezile îmi înfloresc
[...] Citește tot
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Nesfarsit e albul
Nesfârșit este albul,
mi-e gândul pustiu.
Evadarea-i tardivă,
să plec nu mai pot.
Unde e meșterul,
ucenic să îi fiu?
Taina să-i fur,
și visul,
și tot.
Veni-va și ceasul,
când albul de crin
va duce povara versului rar.
Lumină va fi,
fără spaime,
suspin.
Culoare,
parfum,
închinare și har.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Munteanu despre lumină, adresa este: