Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o nebună! Zâmbește!
Sunt o nebună!...
Înfășurată în curcubeu
stau cu urechea lipită de înălțimi
aud cum zămislește noaptea roiuri de stele
aprinse pe umerii tăi.
Nu mă tem de plânsul norilor
apăruți în palmele bătătorite ale cerului
sângerat în răsărituri.
Sunt o nebună!
Cucerită de sunete și culori
fac dragoste traversând timpul
decorat cu revelații ce bântuie
sufletul dezmembrat de femeie.
Dacă te strig...ai să m-auzi?
Aș vrea să-ți dăruiesc, zilnic, noi începuturi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memoria ascunsă
noaptea se prăbușește opacă peste cuvintele îngrămădite în așternutul retinei
coborâte din piscul nebuniei
îmi șiroiesc pe buze
se vor întrupate
să trăiască în sine
în chip nou printre noi
copilăroase își strâng în grabă silabele
caută versul inevitabil prevestitor de poem
fără greșeală de cartografiere
scris cu sentimentul unei pasiuni repetate
nenumerat fără înțeles vor să-mi cânte la miez de noapte
își întorc privirea spre mine
personaj nefolositor la care ar trebui să renunțe când răsăritul le surprinde încercând să facă ordine
vânându-le neatenția în zori mă apropii de ele
trag cu urechea și râd auzând cum vorbesc singure
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emblema muzicală
Emblema muzicală are o anume singularitate.
Plină de înțelesuri dezbrăcate, mângâie inconștient.
Ascult și devin infinit.
Cad în afara ritmului predispus la incitarea simțurilor
Încolăcite în jurul zâmbetului
Fenomen irepetabil în labirintul gândurilor.
Xilofonul geme portocaliu,
Acustica plânsului vibrează în acorduri minore,
Rostogolindu-mă într-un ondulat simț al inutilității.
Lumea, saltimbanc, aplaudă!
Noi, înfometați de muzică și cuvinte,
Susținem un recital pe tărmul însingurării.
Cuvintele se lovesc de amfore ruginite
Acordurile alunecă pe stâncile nopții.
Petrecerea lumii începe.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Maimuța de mătase
aș vrea să fiu o apariție frumoasă
cu trupul orei sibilinice și sâni decoltați
să pot fugi de spaimele magice
prin iarba adormită
peste cântecul greierilor
peste cuvinte înfrunzite-n copaci
aș vrea să fiu femeia cu picioare de pasăre
cântând nopților insomniace
într-o bodegă cu mult fum și mese pătrate
goală ca mine în așteptarea
altui răsărit cu mai mulți sori
mă uit în oglindă
sunt Lucky maimuța de mătase
umblu desculță pe o lume de cioburi
încerc să ies din scheletul de piatră
dincolo de carne și oase ești tu
spargi noaptea în dinți
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu ochii deschiși
închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor
lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travestite
nu e deloc ușor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiați și fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori și litere
silabele mă strigă aidoma regelui malițios
schițat pe coala de hârtie prins între colțurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora șase ce mă privește dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe țipetele nesfârșite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promițător
țigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălți de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
și scriu pe fila următoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am curaj s-o ating!
căzută în afara paginii de scris
m-am trezit agățată de semnul mirării înfipt
întrun colț încăpățânat să mă țină la înălțime
în neprevăzuta cădere mă poate salva doar hazliul situației
ca un miracol cu mâinile streașină rumoarea privea spre punctul de sprijin
m-am trezit din vis pe o pagină de început suspendată pe un miez de noapte rătăcită
încotro să mă-ndrept
nimeni nu-mi arată calea
poezia îmi face semn cu mâna
nu am curaj s-o ating
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desăvârșit
te-ai desprins din șirul duratei ce te-a orânduit
cum timpul orânduiește anotimpurile
de pe trupul tău apa își picură lacrima
presărată cu povești din care se ridică noaptea
hălăduind în lumea vezută peste vuietul orizontului
despletit de râuri de stele
dimineața gândurilor mele tace
la rădăcina răsăritului spintecat de raza de lumină
ce se strecoară istovită în alunecarea spre noi
mirată să ne găsească cu alt chip pribeag înșirat
în specii de oameni din care te desprinzi
desăvârșit în pulberea de lut
amestecat cu cântec de greieri
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Innuendo
nopțile rupte din fiecare răsărit
așezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi
mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă
amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunțite de timpul ochilor ninși
lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manechin fără cap
strălucești egal în pătratul de noapte
împodobești sicrie cu forme grațioase
deslegi de păcate simțurile
ești cea mai îndrăzneață apoteoză
a sexelor incert conturate
Dumnezeul din tine își depune omagiul
înaintea amantilor uimești
nevinovatele flori și irizând
vraja poetică o micșorezi
o faci ridicolă
se înfioară iarba sub tălpile reci
vântul țâșnește printre cioturi de ram
iluzie mergătoare îți legeni pe brațe
arse de praf amintirile
la picioare ți-ajunge spuma de val
mor ingerii în bătăia fumurie a pleoapelor
viață manechin fără cap
uitat într-o vitrină speriată
de luminile false
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Toma despre noapte, adresa este: