Geometria necunoscută a simțurilor
Ce poți spune despre miezul nopții trecut
prin orele scurse
prin hanoracul peticit al timpului
devenit rotund din vremea când
desenam visul tangent al neliniștii
dintre orizonturi și liniile drepte
configurate absolut dintr-o
oarbă întâmplare?
Geometria necunoscută a simțurilor
este vinovată.
înșiră simboluri la nivelul emoției
zâmbește pe sub mustață când îi este frig
adeseori rămâne un conglomerat de figuri
le face cu mâna alungând îndoiala
drept răsplată.
Norocoase sunt formele rotunde
sfârcuri de cuvinte himere curbate
din economie a spațiului
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Născută fără motiv
să luăm existența așa cum este
ascunsă între zile și nopți
își lasă putregaiul la porțile răsăritului
vrea doar să te încânte
veșmântată în galben înaripat
pune stăpânire pe cealaltă jumătate a ta
cu mâinile pătate de sângele viu
și privirile adormite în cerul zborului
împietrită în adio
își întoarce ochii spre mine
mă crede copil orfan de iubirea
care m-a născut fără motiv
vrea să-mi facă o surpriză pentru că
sunt femeie și vorbesc
de prea mult timp singură
uitată sub copitele orelor nude
la rădăcinile mele începe jocul
în care existența vine lângă mine
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trădată!...
se înseninase între privirile tale
la granița nopții penumbra zilei înălța
caii de ciocolată din visul amorțit
între sâni alături de vise paralele
învelite cu inocență
speriată că nu vom mai ști drumul înapoi
ora 10 ne aștepta pe treptele iluziei
singuratatea se simțea trădată deși
știa că nimic nu mai este imposibil
mai presus de cuvinte
mascată cu abțibilduri și înțelesuri stufoase
învăț armonia lucrurilor matinale
încurcate inexplicabil la capătul de început
al drumului liber de orice tentații
resemnate prea devreme în bătălia sorții
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Innuendo
nopțile rupte din fiecare răsărit
așezau orele într-o ordine pătrată
în templul iubirii ridicat
dincolo de sălbăticia din noi
mângâiam cu buzele
sânii
gândul
fiecare piatră
fiecare unghi
zidul cu fruntea înaltă
amintiri limbi de fum
trec peste cărămizile rămase vii
încărunțite de timpul ochilor ninși
lacrimile de piatră cern în suflet
pulberi cioplite destrămări
trecătoare vise aripi în scrum
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am învins depărtările!...
am învins depărtările
veșmântate în iarna cu lucruri
răsfrânte spre noi înșine
într-o limbă uitată
sub lespedea arsă de albul timpului
capcană cu tălpile rătăcite
pe zăpezile vieții
umbra ta mi-a fost călăuză
nedezlipită prin adâncimea luminii
unde am sperat să te găsesc
omul jucăuș cu umerii pregătiți
să-mi sprijine cântecul
cum portativul sprijină sunetul
atins de glasul încercănat în cheia sol
cuvinte nomade mă strigă pe nume
și trag de mine spre dansul rotund
cât arena inimii tale
prinse în imnul pieirii
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
În acest joc inocent
o dorință aleargă printre poeme
trece de pe o pagină pe alta
cu un geamăt stins
se agață de amintiri
crezându-mă poarta deschisă
spre lumina lumii
m-a găsit în această dimineață
într-un loc așteptând să renasc
din oră în oră
cu chip nou și privire de piatră
pregătită să intre în viața mea
unde lucrurile sunt așa cum sunt
cu ploi dense și cerul opac
dorința încolțește un zâmbet
sprijinit pe conturul buzelor
dintr-un vers ce prevestește
sfârșitul poemului
pentru că este târziu
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deveniți inocenți!...
roim în jurul cuvintelor.
renaștem odată cu ele...
angrenați în înțelesuri la ceas de taină
mister zămislit de emoții demult adormite,
trezite brusc într-o cadență
aproape perfectă.
de fiecare dată se găsește cineva
cu gândurile prăfuite de armonii dezbrăcate.
cronometrează tăceri îndelungate
întinse peste sunetul viorii ce umple uneori mistic
noaptea căzută între anotimpurile din noi.
deveniți inocenți
dezrobim gândurile prizoniere.
în palme arde cenușa amintirilor.
după alte revelații devastatoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu este întâmplător!...
desfătare a pământului
căzută din alb-astru
noaptea
rostuiește un alt răsărit
trecând peste vechi ritualuri
cu forme nedefinite
rămase la periferia timpului
față în față
prizoniere în pătratul cu gratii la fereastră
devenim importante
uităm unde suntem
copleșite de nostalgice premoniții
ce ne surprind
în trecerea permenentă a secundelor
nimic nu este întâmplător
îmi spune ignorând alte opțiuni
proptindu-mă cu spatele
la lumea pierdută înlăuntrul căreia
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt o nebună! Zâmbește!
Sunt o nebună!...
Înfășurată în curcubeu
stau cu urechea lipită de înălțimi
aud cum zămislește noaptea roiuri de stele
aprinse pe umerii tăi.
Nu mă tem de plânsul norilor
apăruți în palmele bătătorite ale cerului
sângerat în răsărituri.
Sunt o nebună!
Cucerită de sunete și culori
fac dragoste traversând timpul
decorat cu revelații ce bântuie
sufletul dezmembrat de femeie.
Dacă te strig...ai să m-auzi?
Aș vrea să-ți dăruiesc, zilnic, noi începuturi
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
intrată în eclipsă luna părea un păianjen
agățat de cerul înclinat pe o margine
rămași fără chip sub pelerina întunericului
nu mai știam care dintre noi este cel adevărat
pierduți în înfățișări fără identitate
plutim deasupra pământului împovărat de blesteme
în noaptea cu fruntea înghețată
încerc să te acopăr cu viul din mine
adormit în unghere umbroase
ca o rană cufundată în liniște
ne vom regăsi în partea neprevăzută a lumii
pe o margine de viață fără liman
asemeni păsării zeu
vom păși unul spre celălalt
cu tălpi desperecheate
fără să știm a cui oglindire suntem
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fugi din mijlocul luminii care te rănește
fugi din mijlocul luminii care te rănește
ideile încețoșate, cuvintele nu au rost
unde nu poți respira timpul
unde nu poți trăi decât în amintiri
amurgul își înfige colții
trădeză pe Dumnezeu ascuns
după luna agățată de marginea nopții
fă-ți o luntre pe susurul vieții
ieși din emisferele statice
oasele se ciocnesc limpede
pe o alter muzică în ritmuri păgâne
și pielea mirosindă a fum de țigări
cu trupuri prelungi și culori agasante
vino să bem din aceeași noapte fecundă
vino să fim amândoi lumini cu sânge-mbibate
fugi din mijlocul luminii care te rănește
n-o vezi cum stă răsturnată albastră și poate nebună,
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Mor de curiozitate!...
prinsă la mijloc între moarte și curiozitate
înainte de a le spune unele lucruri despre mine
închid ochii devin pătratul care mă locuiește
cu pereții albi și fără cer
sfidare a trecerii timpului încolțit ca și mine
în unghiuri și laturi egale.
moartea îmi spune că pot face și altceva
e prea simplu să mă las pradă acestei egalități
curiozitatea zâmbește părtașă îndemnului
de a te regăsi în alte pagini literare
prin care putem să uităm unde suntem
îmbătați de himere crescute la tâmple.
în această lume robustă presărată cu litere și culori
mor de curiozitate!
sună hilar această recunoaștere rostită cu glas ars
de cafeaua vărsată peste cuvintele mele
ucise în zațul fierbinte din pură neatenție.
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâie-mă, dimineață fără nume!
mângâie-mă...dimineață fără nume
e ziua mea și mă privești pe de-a întregul.
îți este greu să mă recunoști
dănțuind în mijlocul pătratului
împodobit în culori desprinse din mine.
îți aud pașii
bântui pe străzi
miroși a crizanteme
la adăpostul amintirilor.
mângâie-mă...dimineață fără nume
ești singură în această împrejurare
vinovățiile-mi urează: mulți ani, mulți ani!
în palma ta crește o piatră
toamna mă trage după ea.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imediat superior
o pasăre a nopții plouă cu pietre
nimeni nu mă întreabă unde mă poartă pasul
mă clatin lovită
un zgomot rar m-aruncă în întuneric
singura realitate flămândă
mulțumită cu trupul meu alb rănit
viața o târfă rar întâlnită râde-nfundat
plină cu dragostea mea
atârnă pe șoldul anotimpului pietrei
sub luna crestată de geometria nopții cu punct
imediat superior
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hotarul cu două anotimpuri
pierduți între răspunsuri
așteptăm liniștea
la marginea hotarului
cu două anotimpuri
copleșiți de gânduri
stranii ca ultim trofeu
ucis cu setea încolțită
între coapsele tale
stăm rezemați de copaci
dezarmant aplecați
de complicitatea revoltată
sub pleoapa timpului
surprins de întâmplări
prin care vom ridica manolic
iubiri efemere
în piatra din care
suntem făcuți
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul gândurilor aprinse
o pană ruptă din timpul rănit
putrezită de zbor
a devenit îmblânzitor de cuvinte
flămândă de nemurire ar vrea să scrie
despre ochii linși de priviri
dar obosită stă înclinată
pe strigătul din pagina albă
pradă nopții cu brațe nevăzute
în jocul gândurilor aprinse ce ard
ca un Dumnezeu al flăcărilor
simțurile noastre abia dezmorțite bat la poarta luminii
ochiul demn plânge
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Devenire
dimineața a răsărit cu alt început.
pe buzele lui cuvintele încercănate
vor găsi calea dreaptă
spre culoarea cu umeri rotunzi
în căutarea odihnei.
prizoniere între gratiile timpului
lucrurile neîmplinite se simt vinovate
în această lume alungită enigmant
în voluptăți ezoterice.
înfășurate în nostalgii
trezite cu un strigăt
vor zămisli euforii perpetue
amestecate cu emoții fără întoarceri.
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travestite
nu e deloc ușor să scriu despre cuvinte
arhangheli naufragiați și fără aripi heruvimi
apărătorii Edenului răstălmăcirii travestite
în miez de noapte traversat pe o corabie cu vele
încurcate
ca pânza de păianjen între culori și litere
silabele mă strigă aidoma regelui malițios
schițat pe coala de hârtie prins între colțurile-ngălbenite
ce râd un pic mai zgomotos
în timp ce dormi pe tine eu fumez
mă joc cu formele ciudate create-n zeci de variante
ce pot să spun la ora șase ce mă privește dintr-un nor
sunt ploaia fără stropi ce cade pe țipetele nesfârșite
halucinez în fumul otravit crezându-mă cuvânt promițător
țigara mi se stinge neglijată dar aprind alta nu mă las
mă-ncurca rima asta blestemată în timp ce fierb ca un cazan
mă simt o topitoare de cuvinte
incendiată-n bălți de tonuri ca o salbă
încerc să uit rimatele cuvinte mai bine ies de-aici
și scriu pe fila următoare
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de Elena Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezmățul cuvintelor
te privesc ca pe o trecere
din noapte spre zi
din adâncuri spre înălțimi
o trecere...
din trecut spre prezentul pe care-l împart:
început
cuprins
încheiere
tu ai ales începutul
cuprinsul mă doare pe mine
sfârșitul rătăcindu-se în cuvinte
murinde înaintea rostirii
aceeași direcție necunoscută stă pe umerii mei
semnul însingurării lipit pe frunte mă poartă
spre inima timpului din care n-a mai rămas nimic
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Toma despre timp, adresa este: