Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Elena Victoria Glodean despre trup și suflet

Și nu veți ști de ce zâmbește valul

De va veni zăpada să ne cearnă
și-apoi să ne topească în izvoare,
Legând prin trupul nostru mal de mal
ne-om risipi în unda călătoare.

Vom zăbovi în apa cristalină
și-mprumutând a pietrelor răcoare,
Vom desfăta papilele-nsetate
din boturi de sfioase căprioare.

Poate ne veți uita după o vreme
cu sufletele încă ne-mpăcate,
Dar ne veți regăsi în apa mării
îmbrățișați pentru eternitate.

Și nu veți ști de ce zâmbește valul
la țărm când fericit vă-mbrățișează!
Și nu veți ști că printre scoici și alge
două perechi de ochi mai lăcrimează!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În ceas de taină

Sunt un castel cu zidul, pe-alocuri, dărâmat
De valul nestatornic în țărmul lui bătând-
Un boț de humă arsă cu suflet prea mirat
De-atâta ritm ce bate în trupul lui flămând.

Destinul ce mi-i dat îl port cum se cuvine
Și-n Tine, Doamne, caut puterea și-alinarea
Căci pentru-ntregul cer, ce azi îmi aparține,
Mi-ai dat în dar tăria de-a mă lupta cu marea

Acestei vieți în care am fost, cândva, sortită
De-a bea din cupa plină pelinul dar și... vin.
Iar de-am greșit vreodată, eu, oaia rătăcită,

Am regăsit Lumina-n cuvântul tău blajin.
Și-acum, în ceas de taină, precum o stalactită
Mă scurg în mii de lacrimi și Ție mă închin.

poezie de din Între două tăceri (25 aprilie 2008)
Adăugat de Elena Victoria GlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călcând pe trup de crini fără petale

Mi-ai zis să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
și să albim iubito împreună.
Cerșind o disperată-mpreunare,
călcând pe trup de crini fără petale
iubirea ne ținea încă de mână.
Visam un vis ce nu era al meu
purtând parfum de început de veac,
un dans cu două umbre călătoare
ținând în pumnii strânși speranțele
cu chip scăldat de soare.
Cu buzele pierdute-ntr-un sărut cu
gust de sare, doi albatroși zburau
spre înălțimi în suflet ascunzând
fără să știe crâmpei de zbor rebel
pe-un val de mare.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la trup și suflet, dar cu o relevanță mică.

Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi

Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi,
Pe prundul gândului aș rătăci
Până cocoșii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieții tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aștern
Și-atât de dragă raza vieții mele
Aș face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca și nu te-aș mai găsi,
De clipe trupul mi l-aș desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruțare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aș răscoli
Și-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aș țese iernii fulgii de zăpadă.

[...] Citește tot

poezie de din Între două tăceri (4 iulie 2008)
Adăugat de Elena Victoria GlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipe mirosind a toamnă

Merg cavalerii nopții să ceară lunii vamă.
Copacii, în iluzii, pierd frunzele pe rând.
A mai trecut o vară, s-a mai topit un gând;
Să bem din cupa nopții și, nu fi tristă, doamnă!

Pe ulița din suflet mai trece-un dor flămând,
Trist, căutând un loc unde-ar putea să doarmă.
Din vise desuete gustând ca dintr-o poamă,
Tomnatic pierde-vară, el trece fluierând.

Ne plouă în privire, ne plouă și în gând
Cu stropi plesnind de clipe cu iz, discret, de toamnă.
Doar dragostea cu vise, un licurici în coamă,
Ne-mbrace cu blândețe în trupul ei plăpând.

Să amânăm tristețea în nopțile ce vin
Cu nostalgia-n suflet, plângând a poezie
Și spre-a uita de drama naturii-n agonie,
O noapte să ne pierdem într-un poem divin.

poezie de din Între două tăceri (2008)
Adăugat de Sabina RaducanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu, femeie!

Te-au zămislit din spuma mării Zei,
să-ți fie tenul fin, catifelat,
culoare roz din trandafir ți-au dat
și te-au înmiresmat cu flori de tei.

Ca de gazelă trup ți-au modelat
să fie suplu și în șold ți-au pus
mici unduiri din valul nesupus,
la țărm când se întoarce înspumat.

Pentru-abanosu-ți păr, fără de știre,
un caier au furat din miez de noapte,
fir lung au tors și împletind în șoapte
din stele-au strâns puțină strălucire.

În iris ți-au pus verde-n tonuri blânde,
dar și mister dintr-un străfund de lac,
drept gene sunt doi fluturi ce-și desfac
aripile cu gesturi tremurânde.

[...] Citește tot

poezie de din Între două tăceri
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zidul meu de Ană

Când a venit, așa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de țintă-n viața mea
citind, în șoaptă, dincolo de ea.

Purta în păru-i albe flori marine,
adâncuri de oceane pe retine,
cald susur de izvor în răsuflare
și-n pas molatic... dulce cadențare.

Stăteam închisă-n putredul meu trunchi
ca sufletul să-mi cadă în genunchi
când ea, din stele scurse pe pământ,
un cosmic vânt împrăștia-n cuvânt.

Într-un acord de liniște deplină
și îmbrăcată-n straie de lumină,
eu o țineam ca un copil, de mână,
și-o imploram cu lacrimi să rămână.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie, suflet îngemănat

Te-a făurit Preabunul, cândva, fără de daltă,
Din coasta-nsflețită a primului bărbat.
Cu-aleasă măiestrie și drag te-a modelat
O zi și-o-ntreagă noapte, punându-ți laolaltă

Un trup frumos croit, cu șold de violină,
Un suflet ascunzând mult rai, dar și infern,
Roșu liant purtând instictul tău matern
Și, cât o potârniche, o inimă blajină.

Când te privi de-aproape păreai neterminată;
Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare.
Cum te dorea să fii motiv de venerare,
Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată.

Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii,
În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,
Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea
Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.

[...] Citește tot

poezie de (2016)
Adăugat de EliGlodeanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Elena Victoria Glodean despre trup și suflet, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook