Emil Botta despre frunze

Dulciule, ascunsule!

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
şi morţii tăi vedea-i-aş ca florile-n văi.

Geme frunză!
Vai, geme ea.
Şi cade veştedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!

Sfâşiaţi-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa

Saltă şi cîntă, inimă nebună,
rupe-te, inimă,-n mii!
Voi, ciocîrlii,
cu gura mai dulce ca mierea,
cîntaţi-mi pindarice cînturi,
ca şi eu să mă-nalţ
la ceruri, în volburi de aur.
O, auzi-l, Silvanul
îţi zice din frunză, Driadă,
cîntări fermecate,
doar te-o răpi, Frumuseţe;
dar nimica pe lume nu bate,
în lumina clarei dimineţe,
cîntecul ciocârliei din cer.
O, fericire nebună,
frînge-te-n chiote, Suflete, Ler!

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb, alb imaculat

Trece luminat
acel fermecat,
cu ochi clocotit,
cu ochi adâncit
de noapte săpat.
Şi trece el, trece
prin frunzele nopţii lăute.
De lance
mâinile străbătute,
în gloria nopţii,
în ape lustrale,
ca vâsle de aur
le poartă.
Lucruri sălbatice,
urgii amicale
îl înconjoară.
Şi acel fermecat
stă îngenunchiat.
Şi spune ceva,
murmură ceva,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Păcatele mele! Pe fruntea ta,
la tâmpla ta,
ca delicatele, nervurele frunzei,
scris era
sfârşitul meu:
m-am spânzurat de gâtul tău
cu funia de aur
a pletelor tale.
Şi spânzur acum
de ramura gâtului tău
şi acum trage greu,
greu apăsând pieptul tău
cea mai teribilă,
înfricoşătoare medalie.
Binecuvântato, iubito,
repede să treci
prin codrul deznădejdii,
nu cumva să te ajungă
delirantul, viscolul rău.
Şi medalionul aruncă-l

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glin

Rară ploaie cădea.
Era o ploaie
de o calitate rară, vă spun,
fină, ultra fină,
de o rară transparenţă,
de un aer uşor trist,
de un imens rafinament.
Glin, glin,
ploaia rară cădea.
Poate cad tot aşa
cristalele de
Boemia.
Şi ele au acest son cristalin,
glin, glin,
intrând în pământ,
la împărat de pământ,
la
Greul
Pământului.
Şi viermii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!