Emil Botta despre muzică

Dulciule, ascunsule!

Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

tristih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul amărăciune

Dansaţi în cete un joc galant, cântaţi, lăute,
arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute?

distih de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iberia

Muzica Sferelor era
după umila părere a mea.
Ceruri cântând,
vitroasele ceruri sunând,
incorporale retorici retorizând
în aerul fără densitate,
în extramundana puritate,
aceste muzici nu le aude
buruiana-săraca, ori acel vânturat,
ori acel măcinat
de un vis nevisat,
un vai de mine în ploaia perpetuă,
de ploaia maşteră îmbrăţişat,
de bicele sale,
împletitele-n şapte,
VAI DE MINE
cu elpitic discurs,
tinichea de gaz
din care gazul s-a scurs.
Oricine

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latineasca păsărilor

Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un ţipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un ţipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Şi, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se ţesu
dialog de aur între moarte şi
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da şi nu.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul vorbind maicei sale

Maică, jale, măicuţă,
regina a nopţilor melc,
de ce pier tinereţile, clare cântăreţele,
când, în cezarice valuri cernită,
de frunte-mi senină te-apropii?
Simt răcoarea mutei, a măicuţei, a gropii!
Părăsitu-m-au visul, voioşia, pădurile,
uitatu-m-au ceruri şi ape sihastre
şi tremuratele prietene astre.
Ah, maică, sicriu pregăteşte,
aşterne de moarte măsurile,
făclieri şi steaguri şi alaiuri tocmeşte.
Ah, totu-i tăcere,
şi zidul uitării tot creşte şi creşte.
Nu-i nimeni în jur, nu e nime,
nici undă nu bate, nici undele ştime.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiul vorbind maicei sale

Maică, jale, măicuţă,
regina a nopţilor mele,
de ce pier tinereţile, clare cântăreţele,
când, în cezarice valuri cernită,
de frunte-mi senină te-apropii?
Simt răcoarea mutei, a măicuţei, a gropii!
Părăsitu-m-au visul, voioşia, pădurile,
uitatu-m-au ceruri şi ape sihastre
şi tremuratele prietene astre.
Ah, maică, sicriu pregăteşte,
aşterne de moarte măsurile,
făclieri şi steaguri şi alaiuri tocmeşte.
Ah, totu-i tăcere,
şi zidul uitării tot creşte şi creşte.
Nu-i nimeni în jur, nu e nime,
nici undă nu bate, nici undele ştime.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciule, ascunsule!

Dulciule, ascunsule-n tăcere, pământe, pământe, vere, fă-te cristalin,
şi morţii tăi vedea-i-aş ca florile-n văi.

Geme frunză!
Vai, geme ea.
Şi cade veştedă, cade frunza.
Ah,
Orfeu al codrului verde,
spune-mi cântecul.
Mi-e dor a mă pierde.

Ah, se scutur tineri anii mei, în băltoaca lunei, palidei.
Mistuindu-mă cu sărut sălciu, altissima lună!
Fă să nu mai fiu!

Sfâşiaţi-mă odată, dulci vedenii ; iată corbii, furii mei, muntenii!
Toamnă e!
Asupra-mi se abate, bruma ei mă bate greu, mă bate.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul amărăciune

Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,
în haine negre, cu ochii stinşi, zâmbind uşor.

E gata ceaiul? Toţi au venit? Totul e gata?
Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.

Dansaţi în cete un joc galant, cântaţi, lăute,
arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute?

Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte?
Amărăciunea m-a luat de mână şi m-a condus peste o punte.

Dar te observ, iubitul meu, ce palid eşti.
Amărăciunea, urând viaţa, mi-a spus în şoaptă:
"Să te fereşti..."

Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile,
e cam târziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile.

M-aşteaptă afară, sub steaua rară, un echipaj...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!