
* * *
Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu așternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază și din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îți descurc din ele
Trupul cu sâni răstiți la sfinți, coapse grele
Și să-ți așez cu grijă pe podele
Tălpile moi și degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ți ridici
Lenea ta suverană și-n odaie
Să-ți târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foșnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!



Sonetul geluit c-o tarantulă
Îmi stai pe creieri în genunchi și-n coate.
Cum crezi, iubito, că mai pot răbda
Mi-s simțurile trase la rindea,
Șira spinării-mi zbârnâie în spate,
Zmulsă din trup și-umplută cu smântână,
Ca tulnicul ciobanului mișel
Care, tot sihăstrind, în dos de stână
Și-l freacă-n blana fragedă de miel.
Ci n-aștepta să-mi deie-n clocot drula,
Nervoasă și-mbibat-n sânge mov.
Coboară lin! Dezbracă-te-n Cehóv
Sau în Baudelaire. Să-mi treacă tarantula
Dorinței peste trup și să-mi ucidă
Păroasă, dragostea, ca pe-o omidă...
sonet de Emil Brumaru
Adăugat de Tânăra vrăjitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântec naiv
Afară plouă laic și-aș vrea să fii aici,
Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie,
Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici
După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie.
Ți-aș spune-ncet: Dă-mi mîna... și poate că mi-ai da-o
Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane
În care-n moi fotolii leșină dulci cucoane
Vărsând pe sâni ceșcuțe de lapte cu cacao.
Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât,
Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză
Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:
"Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât..."
poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (2018)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aveai părul lung până la cer
Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Și apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un imn sfios și trist va fi rondelul
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră,
A celor ce-și păstrează suflețelul
De mari și mici onirici într-o glastră,
Și-n cârlionții ce-i suspină mielul,
Și-n balega de fluture, albastră.
Un imn sfios și trist va fi rondelul
Pentru Marina. Ea e mama noastră
Ce cu blândețe ne arată țelul
De dincolo de frageda fereastră
Sub care putrezește pătrunjelul
Și-n rouă-mbobocește-o brună astră
Când imn sfios și trist este rondelul.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la păr, dar cu o relevanță mică.

Lolo sau nesfârșitele posibilități ale iubirii
Motto: Nimeni nu avea ca Lolo
Sâni cât mingile de polo!
Oh, Lolo s-ar iubi, lin, și cu ochii,
Când nu-i pot scoate trupul cald din rochii.
Oh, Lolo s-ar iubi, blând, și-ntr-o nară
Și în cealaltă, mai ales spre seară.
Oh, Lolo s-ar iubi, crud, și-n ureche,
Spre a-mi simți-n timpan cântarea veche.
Oh, Lolo s-ar iubi și între ele,
Acele moi și albe dulci mamele.
Oh, Lolo s-ar iubi, roz și sub coate,
Lipindu-și braț de antebraț cât poate.
Oh, Lolo s-ar iubi-n clei și la ceafă,
Prinzându-și părul tragic c-o agrafă.
Oh, Lolo s-ar iubi, pur, și pe șira
Spinării, mlădiindu-se ca lira.
Oh, Lolo s-ar iubi, neîncetat,
Și-n splină, și-n rinichi, și în ficat...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Suprema servitoare
O, servitoare, dulce servitoare
Din îngereasca mea copilărie,
Îți miroseam cu lăcomie fusta
Plină de purici din bucătărie
Și-ți căutam chiloții sub saltele
Ca să le sorb cerescul lor parfum,
Cu nara dilatată, cu ochi umezi,
Cu inima făcând trans-bara-bum!
Sutienul tău mototolit și acru,
Ham pentru țâța grea de arpacaș,
Îl sărutam, mi-l potriveam cu cârpe
În magazii obscure de la Iași.
O, servitoare, dulce servitoare,
Când adormeai în terfe și sudori,
M-apropiam de tine cu sfială
Să-ți văd coapsele moi cu floci și pori.
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Brumaru despre păr, adresa este:
