Crini răi
Rodul săptămânii
Cade-n palma mâinii
Și mi-l iau, răi, crinii
Și mi-l duc departe,
Roua mi-o desparte
De cântec și carte,
Lumina mi-o plimbă
Pe-o uliță strâmbă,
Flaut schimbă-n drâmbă
Țipând a rușine,
Și-mi rupe din mine
Aripile fine...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Scrisoare
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii
Tremurând de infinita
Gingășie a luminii?
Și de ce se iau la harță
Îngerii lângă cantoane?
De ce are roua scoarță
Și amurgul vechi bidoane
De ulei pentru elita
Leușteanului grădinii?
Pentru ce se duc, Nichita,
Trenurile lungi pe linii?
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
***
Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă țin cu mâinile-amândouă
De marginile lui și plâng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare și grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin și sferic.
poezie de Emil Brumaru din Ruina unui samovar (1983)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet de adult II
Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.
Fluturi explodați în sos
Mi-au întors viața pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluți la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală
Și-n gură cu o portocală;
La treizeici și cinci de ani
Stau și plâng printre motani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
[Femeia mea frumoasă ca scriptura]
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic, Opere II
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ți cer nici coapsele, nici sânii și nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpșună
Cu mirosu-nțelept și carnea bună
Și gândurile moi și-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Și-ți fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Și-ți născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinerețea ta să-și culce,
Când ziua-ți cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede și mare.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nicio importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să mai putem vreodată...
O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?
O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plângând
Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigând?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?...
O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ? (poem inedit)
poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poezii (și 2 poeme inedite) (2014)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec naiv
Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
și e nebună de legat cu funii groase
Și de adus pe-ascuns la mine-acasă
Și de ținut în șir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică și nu știe
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-și iau motanii scorțișoară.
Dar asta n-are nici o importanță!
Oh, ea nu contenește să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanță,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Și îmi trimite-un milion de poze
Lascive și dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci și să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amănunțimi
Când prinde-un straniu luciu Domnul Lapte
Și râmele se-ndoaie după șoapte,
Ziduri miloase duc omizi în spate.
Șerpii se bagă la găini în ouă.
Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouă.
Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă.
Și-n după-amiaza blând-răutăcioasă
Fecioarele fac dragoste pe masă
Căci nu mai este loc pentru iubit!
Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă,
Ducând mâncare la furnici sub casă,
Se uită-n crăpături cu un chibrit...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la rouă, dar cu o relevanță mică.
Balada poetului de duminecă
Eu sunt un poet de duminecă.
La haina mea roz am o mânecă
Albastră, cealaltă vernil.
Eu scriu doar în luna april!
Și-atunci nu mai mult de un vers
Pe care deja l-am și șters.
Îmi plac portocale și sâni.
Iubita mea are trei sâni!!!
Ea dă samovarelor lustru
Cu dânșii, schimbând la ceai gustul
Și ține morțiș să-i învețe
Cititu-n zaharnițe crețe.
Dar câteodată sunt trist,
Vai, parcă nici nu mai exist,
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada crinilor care și-au scris frumos
Trăia într-un oraș din miazăzi
Un crin înzăpezit în datorii
Care primea, scrise pe pluș cu lapte,
Scrisori de la alt crin, din miazănoapte;
Oh, pentru cruda lor corespondență
Aveau cea mai naivă diligență!
Ei își tăiau cu zimții de la timbre
Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,
Poștași înflăcărați puneau ștampile,
Cântând din corn, pe sacii cu pistile,
Plicuri adânci pudra, sculat din zori
Însuși directorul caleștilor!!
Dar crinul ce trăia în miazăzi,
Fiind înzăpezit în datorii,
[...] Citește tot
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Brumaru despre rouă, adresa este: