Blues
În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky și plâng.
În van carabina eternă
Mi-atârnă, de-argint, la oblânc.
Pianul mecanic mai cântă
Un bleno-tango. Eu scuip rar
În propriu-mi pahar. Tu ești sfântă
În pozele din buzunar.
Din spleen, cu o quintă royală,
I-am ras pe amigos de bani
Și-apoi i-am ucis. Tu ești goală
În pat de o sută de ani
Sub pături și-n brațe c-o pernă
Respiri tot mai clar, mai adânc.
În zori, "La Butoiul cu Spermă",
Stau singur, beau whisky și plâng...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Cântec naiv
De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Și în sufrageriile adânci
Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?
M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui
Rochia moale și, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion și mentă glacială.
Iar către-amurg, făr-a mai ține minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu așternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază și din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îți descurc din ele
Trupul cu sâni răstiți la sfinți, coapse grele
Și să-ți așez cu grijă pe podele
Tălpile moi și degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ți ridici
Lenea ta suverană și-n odaie
Să-ți târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foșnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să mai putem vreodată...
O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ?
O să ne mai poarte boarea
Raiului ce l-am pierdut,
Ca pe-un flutur, fericirea,
Printre îngerii plângând
Fără să deschidă gura,
Doar cu lacrima strigând?
Să ne-ntoarcem iar în pura
Poveste de la-nceput?...
O să mai putem vreodată
Să trăim frumos și sfânt,
Când din rouă mi se-arată
Trupul tău pe-acest pământ? (poem inedit)
poezie de Emil Brumaru din 111 cele mai frumoase poezii (și 2 poeme inedite) (2014)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveai părul lung până la cer
Aveai părul lung până la cer
Atârnai de dânsul pe pământ
Mă gândeam să-ți mângâi trupul sfânt
Sânii cu sfială să ți-i cer
Coapselor închise să mă-nchin
Să le-ating uimit ce albe sunt
Doar cu floarea grea a unui crin
Să le-mbrățișez îngenunchind
Și apoi ca fluturii să pier
Luat de dup-amiază și de vânt
Aveai părul lung până la cer
Spânzurând de dânsul pe pământ...
poezie de Emil Brumaru din Submarinul erotic (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Emil Brumaru despre sfințenie, adresa este: