Emil Cioran despre creştinism

În Evanghelia după Toma, Isus, întrebat unde ne putem mântui, răspunde: "Oriunde nu există femeie." - Răspuns mai gnostic nici că se poate.

Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mare ar fi Isus, dac-ar fi fost mai mizantrop!

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fondul meu e, poate, creştin; dar sunt păgân prin toate celelalte.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinul se naşte muritor şi moare nemuritor.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Emil munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce ai frecventat o vreme budismul e cu neputinţă să mai revii la dulcegăriile creştine.

Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să evaluăm cu exactitate regresul pe care-l reprezintă creştinismul în comparaţie cu păgânismul, n-avem decât să comparăm banalităţile pe care le-au debitat Părinţii Bisericii despre sinucidere cu opiniile exprimate despre acelaşi subiect de un Pliniu, un Seneca şi chiar un Cicero.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Dimitrie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înşiruire de pamflete sub masca unor tratate, apologetica creştină reprezintă o culme a genului bilios.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două mii de ani Iisus se răzbună pe noi pentru că nu a murit pe o canapea.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Alexandra Haret
Comentează! | Votează! | Copiază!

În 1441, la Conciliul de la Florenţa, s-a decretat că păgânii, evreii, ereticii şi schismaticii nu vor avea parte deloc de "viaţa veşnică" şi că toţi, dacă nu se întorc, înainte de a muri, la adevărata credinţă, vor merge drept in iad. Pe vremea când Biserica proclama asemenea enormităţi, ea era cu adevărat Biserică. O instituţie nu e vie şi puternică dacă nu respinge tot ce nu e ea. Din păcate, la fel se întâmplă cu o naţiune sau cu un regim.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Dimitrie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul grec plăteşte cu sânge non-sensul destinului; el ispăşeşte absolut răul vieţuirii, pe când creştinul în Absolut. Minciuna mântuirii a domolit universul uman şi a răpit vieţii farmecul înnebunitor al ireparabilului. Omul n-a născocit o laşitate mai ruşinoasă ca învăţătura eliberării prin raiuri şi patroni cereşti. Creştinismul e renunţare la soartă, pe când tragedia antică expresie a esenţei omului. Pe acesta, Eschil nu l-a ocolit, aşa cum face acea credinţă. Marele elen ştia că noi n-avem decât ieşirea unui sfârşit patetic, şi că viaţa-i un exil ucigător, din care scăpăm numai ca proşti actori, ca existenţe de mâna a doua.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş II (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc că de două mii de ani trăim în umbra morţii lui Iisus, înţeleg de ce oamenii au dorit în răstimp o altă viaţă, chiar şi cealaltă viaţă.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ideea de progres ni se pare ridicolă, creştinismul reprezintă un formidabil pas înainte faţă de iudaism: e distanţa de la un trib la umanitate.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce a adus nou creştinismul în lume nu este nici iubirea, nici păcatul, nici pe Dumnezeu şi nici măcar pe îngeri. Toate au fost înainte şi oamenii au trăit şi au murit cu ele. Dar ei n-au trăit şi n-au murit cu voluptatea de a muri. Sub toate inimile creştinismul s-a instalat ca un spin. Şi ele s-au dilatat de câte ori înţepăturile lui nu le atingea marginile. Căci petele roşii au fost totdeauna deliciul ascuns al creştinismului, şi martirii lui n-au făcut decât să transfigureze cosmosul într-o mare de sânge. Ei au plâns lacrimi roşii, ca tot creştinismul de altfel. Sinistrul înfrânge sublimul în această religie de amurguri incendiare.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii n-au înţeles nici acum că Dumnezeu este mai departe de oameni decât oamenii de el. Îmi închipui un Dumnezeu plictisit până dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu decât să ceară, un Dumnezeu exasperat de trivialitatea creaţiei sale, un dezgust de pământ şi de cer. Şi-mi închipui un Dumnezeu avântându-se în neant, ca Iisus de pe cruce...

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În biserici mă gândesc adesea ce lucru mare ar fi religia dacă n-ar fi credincioşii, ci numai neliniştea religioasă a lui Dumnezeu, de care ne vorbeşte orga.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Succubus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concepţia creştină şi concepţia curentă a suferinţei sunt fundamental false. După ele, suferinţa este un drum spre iubire, când nu este calea esenţială a iubirii. Dar oare creştinismul numai în această problemă ar trebui corectat? A vorbi de drumul suferinţei ca drum al iubirii este a nu cunoaşte nimic din esenţa satanică a suferinţei. Pe treptele suferinţei nu urci, ci cobori. Ele nu formează scări înspre cer, ci înspre infern. Şi întunericul în care ajungi pe scările durerii nu este mai puţin infinit şi etern decât lumina ce te orbeşte pe scările bucuriei. Suferinţa este o cale de separare, de disociere, este o forţă centrifugală ce te detaşează de sâmburele vieţii, de centrul de atracţie al lumii, de unde totul tinde să se unifice în iubire şi intimitate. Dacă principiul divin se caracterizează printr-un efort de sinteză cosmică şi de participare metafizică la esenţa totului, atunci suferinţa este la antipodul acestui principiu.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să nu-şi privească moartea.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marele noroc al lui Iisus este că a murit tânăr. Dacă trăia vreo 60 de ani, în loc de cruce alegea să scrie memorii, iar astăzi suflam praful de pe un Fiu al lui Dumnezeu fără noroc... Îl invidiez pentru că a reuşit să dea lovitura în istorie.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristos l-a numit pe Satan: "Prinţul lumii acesteia"; Sfântul Pavel, vrând să-i întărească spusa, avea să pună punctul pe i: "dumnezeu al acestei lumi". Când asemenea autorităţi în materie îi spun pe nume celui care ne cârmuieşte, mai avem oare voie să facem pe dezmoşteniţii?

Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul e pierdut dacă nu suferă persecuţii la fel de nemiloase ca şi cele cărora le-a fost obiect la începuturi. Ar trebui să-şi creeze, orice ar fi, duşmani, să-şi pregătească mari nenorociri. Numai un nou Nero ar fi poate în stare să-l mai salveze...

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!